Eterniseed › Curriculum › Mica
Mica 3-4 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție zilnică deschidem Notele lui Albert Barnes despre Biblie pentru a auzi expunerea sa asupra capitolelor trei și patru din Mica. Barnes scrie cu claritatea constantă a exegetului evanghelic, urmărind mustrarea profetului asupra slujbelor corupte și venirea sigură a judecății divine. Paragrafele sale desfășoară contrastul dintre păstorii falși și cuvântul adevărat purtat de Duhul. Prin aceste note, biserica este chemată din nou la cererea antică pentru dreptate și la promisiunea că mila va urma mustrării. Ascultăm cu evlavie, cerând Duhului să aplice același cuvânt zilei noastre.
Citește
Citire
Să citim acum capitolele trei și patru din Mica cu inimi deschise. Ascultă pricina Domnului cu conducătorii, profeții și preoții lui Israel și primește promisiunea înălțării viitoare a Sionului. Cere Duhului să facă cuvintele vii și cercetătoare pe măsură ce ne pregătim să le studiem cu Albert Barnes.
Studiu
Barnes începe prin a reaminti conducătorilor datoria lor sub numele folosit mai întâi în promisiunea milei.
Ascultați, vă rog, căpetenii ale lui Iacov și voi, voievozi ai casei lui Israel - El îi cheamă în judecată cu același nume sub care promisese mai întâi mila. El promisese mai întâi mila întregului Iacov și rămășiței lui Israel. Așadar acum îi mustră pe „căpeteniile lui Iacov și voievozii casei lui Israel”, ca nu cumva să se amăgească singuri. În același timp îi reamintește de faptele tatălui lor. Iuda primise dreptul de întâi născut, pierdut de Ruben, Simeon și Levi; și în Iuda fuseseră așezate toate promisiunile privitoare la Mesia. Dar el nu era asemenea celor trei mari patriarhi, tatăl credincioșilor (Avraam), sau blândul Isaac, sau mult-încercatul Iacov. Numele acela nu avea deci amintirile sau puterea de chemare cuprinse în titlurile sămânța lui Avraam, sau Isaac, sau Israel. Nu este oare datoria voastră să cunoașteți judecata?Barnes descrie apoi pe conducătorii care urăsc binele și iubesc răul.
Versetul 2. Care urăsc binele și iubesc răul - adică ei urăsc, pentru sine, ceea ce este bine și iubesc ceea ce este rău. Profetul nu vorbește aici despre „urărea oamenilor buni” sau „iubirea oamenilor răi”, ci despre ura lor față de bunătate și iubirea lor față de răutate. : „Este păcat să nu iubești binele; ce vină să-l urăști! Este greșit să nu fugi de rău, ce nelegiuire să-l iubești!” Omul, la început, iubește și admiră binele, chiar când nu-l face; urăște răul, chiar când îl face sau îndată ce l-a făcut. Dar omul nu poate îndura să fie în ceartă cu conștiința sa și astfel o sfârșește, scuzându-se și spunându-și minciuni. Și atunci urăște adevărul sau binele cu o ură amară, pentru că tulbură întunericul păcii false cu care ar vrea să se înfășoare.Barnes prezintă apoi pe adevăratul profet umplut de putere, judecată și tărie prin Duhul Domnului.
Versetul 8. Iar eu - (literal, dimpotrivă eu), adică, în timp ce ei vor fi goi și fără cuvânt în ei, „eu sunt plin de (sau umplut cu) putere prin Duhul Domnului și de judecată și tărie”. Profeții falși umblau după duhul lor propriu, Ezechiel 13:3. Singura lor putere sau influență venea din afară, din împrejurări favorabile, din adaptarea la cei mari sau la popor, mergând cu valul și împingând persoanele acolo unde voiau să meargă. Puterea adevăratului profet era inerentă și aceea prin darul „Duhului Domnului”. Și astfel, în timp ce împrejurările potrivnice îi reduceau la tăcere pe profeții falși, ele chemau mai mult energia adevăratului, a cărui putere venea de la Acela în ale cărui mâini este lumea. Împrejurările potrivnice pentru profeții falși erau judecățile lui Dumnezeu; pentru cel adevărat, ele erau împotrivirea, răzvrătirea, asuprirea omului.
Considerați
Considerare
Barnes apasă adevărul solemn că ziua harului se sfârșește când sosește ziua judecății.
Versetul 4. Atunci vor striga către Domnul - „Atunci”. Profetul privește spre Ziua Domnului, care este mereu înaintea minții sale. Astfel psalmistul, vorbind despre un timp sau loc neexprimat, spune: „Acolo au fost cuprinși de mare frică” Psalmii 53:5. El o vede, arată spre ea, ca și cum ar vedea ceea ce cei cărora le vorbea nu vedeau și cu atât mai înfricoșător, pentru că vedea, cu viziune supraumană (sigură), ceea ce era „ascuns de ochii lor”. Atunci acela nu era atunci, „în timpul harului”, ci când Ziua harului avea să se sfârșească și Ziua Judecății avea să vină. Astfel despre ziua aceea, când judecata avea să înceapă, Dumnezeu spune în Ieremia: „Iată, voi aduce peste ei un rău din care nu vor putea ieși și vor striga către Mine, iar Eu nu-i voi asculta” Ieremia 11:11. Și David: „Au strigat și nu a fost nimeni să-i mântuiască; către Domnul și El nu le-a răspuns” Psalmii 18:41.
Răspunde
Răspuns
Unde, în propriile noastre cercuri de influență, riscăm să ne întoarcem de la cunoașterea judecății? Cum ne echipează puterea Duhului să vorbim adevărul atunci când este costisitor? În ce fel am putea noi zidi Sionul cu sânge mai degrabă decât cu dreptate?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, dăruiește-ne prin Duhul Tău să cunoaștem judecata cea dreaptă și să umblăm în ea, ca să nu strigăm niciodată către Tine în ziua necazului și să nu găsim răspuns. Umple Biserica Ta cu putere, dreptate și curaj, ca să nu suci dreptatea, nici să nu târgui Cuvântul Tău pentru câștig. Păzește-ne de noaptea care se lasă peste cei ce făgăduiesc pace când nu este, și fă-ne păstori credincioși ai turmei Tale până în ziua arătării Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →