← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 49-50 — cu Coke

Geneza 49-50Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În tăria liniștită a devoțiunii metodiste ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Scripturi. Ca tovarăș de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke a adus atât grijă savantă cât și spirit evanghelic cald capitolelor finale ale Genezei. Tratarea sa a ultimelor cuvinte ale lui Iacov ne invită să ascultăm cu aceeași reverență pe care fiii patriarhului au arătat-o odinioară, primind atât avertisment cât și promisiune ca adevăr viu pentru inimile noastre.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim Geneza capitolele 49 și 50. Să-l auzim pe patriarhul în vârstă adunându-și fiii, vorbind peste fiecare seminție și încredințându-și trupul pământului făgăduinței. Să lăsăm cadența măsurată a acestor binecuvântări străvechi să se așeze în noi, încredințând aceluiași Duh care l-a călăuzit pe Iacov să ne călăuzească auzirea.
Studiu
Coke începe prin a așeza scena ultimei cuvântări a lui Iacov. Versetul 1. Geneza 49:1. A chemat — Iacov, simțind că ultima sa oră se apropia și după ce a sfârșit de binecuvântat pe cei doi fii ai lui Iosif, așa cum se relatează pe larg în capitolul precedent, cheamă acum pe toți fiii săi laolaltă, ca să-și ia rămas-bun de la ei. Ceea ce vi se va întâmpla — Avem în Scriptură multe exemple de tați chemându-și copiii sau de magistrați chemând poporul aflat sub grija lor, ca să asculte ultimele lor cuvinte, cap. Geneza 27:4. 1 Împărați 2:1. Iosua 23:0; Iosua 23:0; Iosua 24:0. unde declarațiile, cu excepția cazului lui Isaac, trebuie privite mai degrabă ca rugăciuni pentru posteritatea lor sau ca îndrumări pentru purtarea lor, decât în lumina unor profeții. Dar, în remarcabila profeție dinaintea noastră, avem, ca să zicem așa, un rezumat al istoriei celei mai extraordinare națiuni care a existat vreodată, pe o perioadă de aproape o mie cinci sute de ani. El continuă prin binecuvântările patriarhale în ordine. Versetul 2. Geneza 49:2. Adunați-vă laolaltă — Iacov a primit o binecuvântare dublă, spirituală și temporală, făgăduința pământului Canaan și făgăduința seminței în care toate neamurile pământului vor fi binecuvântate; aceste făgăduințe au fost mai întâi date lui Avraam, apoi repetate lui Isaac și mai apoi confirmate lui Iacov; iar Iacov, puțin înainte de moartea sa, le lasă moștenire copiilor săi. Binecuvântarea temporală sau moștenirea pământului Canaan putea fi împărțită între toți fiii săi; dar Sămânța binecuvântată nu putea descinde decât dintr-unul singur; și Iacov atribuie în consecință fiecăruia o parte în pământul făgăduit, dar limitează coborârea lui Mesia la seminția lui Iuda și, în același timp, schițează caracterele și soarta tuturor semințiilor. Episcopul Newton. Coke își îndreaptă apoi atenția spre porțiunea atribuită lui Iuda. Versetul 8. Geneza 49:8. Iuda — Iacov, după ce și-a dezmoștenit, în parte, pe primii trei fii din pricina fărădelegilor lor, ajunge acum la al patrulea, care, potrivit legii străvechi și statornicite printre neamuri, avea cel mai bun drept să succeadă la ceea ce ei pierduseră. El profită de ocazie ca să observe la începutul cuvântării pe care i-o adresează că, întrucât numele său însemna laudă, el va fi, în consecință, lăudat de frații săi; și că, din pricina faptelor sale militare, ei îl vor cinsti ca pe căpetenia lor; din acest motiv este asemănat în versetul următor cu un leu, căruia nimeni nu îndrăznea să i se împotrivească. Alegoria încheiată, Iacov reia subiectul (Geneza 49:10.)
Considerați

Considerare

Coke încheie cu împlinirea deplină a cuvântului profetic. Cei doisprezece fii ai lui Iacov sunt constituiți douăsprezece seminții sau capete de seminții, Luca 2:28. Lui Iuda i s-a făgăduit în mod deosebit că sceptrul sau toiagul seminției nu va ieși din mâna lui, nici un judecător sau legiuitor dintre picioarele lui: seminția lui va continua să fie o seminție distinctă, cu conducători, judecători și guvernatori ai ei, până la venirea lui Mesia. Poporul lui Israel, după această așezare a guvernării lor, a fost socotit după semințiile lor, dar niciodată înainte; iar seminția lui Iuda a avut un rol la fel de însemnat ca oricare alta. Când i s-a făgăduit lui Iuda în mod deosebit că sceptrul nu va ieși din mâna lui, s-a înțeles că va ieși din mâna celorlalte seminții; și în consecință seminția lui Beniamin a devenit un fel de anexă a împărăției lui Iuda; iar celelalte zece seminții au fost, după un timp, duse în robie în Asiria, de unde nu s-au mai întors.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea am cea mai mare nevoie de cuvântul statornic pe care îl poate da harul muribund? 2. Cum cinstesc moștenirea spirituală transmisă mie prin martori credincioși? 3. În ce feluri permit Seminței făgăduite să-mi rânduiască speranțele și temerile zilnice?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului tău Thomas Coke, care a deschis Scripturile cu atât învățătură cât și dragoste. Așa cum cuvintele lui Iacov au rânduit odinioară viitorul lui Israel, tot așa să rânduiască Cuvântul tău viu zilele noastre. Ferește-ne de nestatornicia care pierde binecuvântarea și unește-ne cu Leul lui Iuda, în care toate făgăduințele stau neclintite. Același Duh care s-a odihnit peste patriarh să se odihnească peste noi, ca să ne sfârșim alergarea cu bucurie și să ne încredințăm duhurile în mâinile tale, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →