← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Galateni

Galateni 4 — cu Gill

Galateni 4Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Expunerea întregii Biblii a baptistului particular John Gill asupra capitolului 4 din Galateni. Tratamentul atent verset cu verset al lui Gill ne călăuzește prin învățătura apostolului despre trecerea de la robia sub lege la libertatea filiației. Expunerea sa evidențiază clipa hotărâtă când Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său și mărturia Duhului care ne confirmă înfierea. Urmărind comentariile lui Gill suntem invitați să urmărim cum plinirea vremii îi scoate pe credincioși de sub supraveghetori și guvernatori în moștenirea pregătită pentru copiii lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Acordați câteva clipe de liniște pentru a citi în întregime capitolul 4 din Galateni. Ascultați mișcarea de la copilăria sub lege la strigătul Duhului care Îl numește pe Dumnezeu Tată. Observați limbajul răscumpărării, al înfierii și al moștenirii care străbate capitolul. Lăsați textul să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Gill.
Studiu
Gill începe prin a expune timpul hotărât al trimiterii Fiului de către Tatăl. Versetul 4. Dar când a venit plinirea vremii,.... Timpul convenit și hotărât din veșnicie între Dumnezeu și Fiul Său, în sfatul și legământul păcii, când Fiul lui Dumnezeu trebuia să-și asume firea omenească; timp care a fost cercetat cu sârguință de profeți, le-a fost descoperit și prezis de ei; mai general, că trebuia să fie înainte ca guvernarea civilă să înceteze din Iuda și înainte de distrugerea celui de-al doilea templu; și mai deosebit de Daniel în profeția sa despre "șaptezeci de săptămâni", spre și aproape de încheierea cărora exista o așteptare generală printre evrei a venirii Mesia; și acesta era plinirea vremii la care se face referire aici și ceea ce este numit uneori rânduiala plinirii vremii, sfârșitul rânduielii mozaice și al stării bisericii evreiești, ultimele zile ale acelei stări și sfârșitul lumii evreiești, în ceea ce privește politica ei bisericească și civilă. Gill continuă prin a dezvolta trimiterea Fiului născut dintr-o femeie și supus legii. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său; Dumnezeu nu în sens absolut și esențial, ci considerat personal și relativ, este aici înțeles, și anume Dumnezeu Tatăl, după cum reiese din relația în care stă persoana trimisă față de El, "Fiul Său"; nu prin creație, cum sunt îngerii, Adam și toți oamenii fii ai lui Dumnezeu; nici prin înfiere, cum sunt sfinții; sau prin slujbă, cum sunt dregătorii; sau din pricina întrupării sau învierii Sale din morți, căci El era Fiul lui Dumnezeu înainte de oricare dintre acestea; ci prin naștere dumnezeiască, fiind singurul născut al Tatălui, din firea și esența Sa dumnezeiască, egal cu El și una cu El: și care a fost "trimis" de El, nu din lipsă de respect față de El, ci din dragoste față de noi; nici fără consimțământul Său sau împotriva voii Sale, El încuviințând de bunăvoie și din toată inima; nici nu implică vreo mișcare locală sau schimbare de loc, ci doar desemnează asumarea firii omenești; nici nu presupune vreo superioritate și inferioritate, căci deși Hristos, ca om și în calitatea Sa de slujbă, ca Mijlocitor, este inferior Tatălui, totuși nu ca la firea Sa dumnezeiască sau ca Fiul lui Dumnezeu; dar sugerează că El a existat înainte de a fi trimis și că ca persoană și ca persoană distinctă de Tatăl, altfel nu s-ar putea spune cu vreun temei că a fost trimis de El; și de asemenea că a existat o armonie și o înțelegere deplină între Ei în această privință, Tatăl a consimțit să-L trimită pe Fiul Său, iar Fiul a consimțit să fie trimis; și că în ceea ce privește luarea asupra Sa a slujbei de Mijlocitor și asumarea firii omenești pentru a dobândi răscumpărarea veșnică: toate acestea nu au fost de la Sine, ci făcute în acord cu Tatăl Său, de la care ca Mijlocitor a primit misiunea și împuternicirea; născut dintr-o femeie; "născut", nu creat cum a fost Adam; nici zămislit de un bărbat, cum sunt oamenii de rând; nici nu se spune că S-a născut, deși cu adevărat S-a născut, ci "născut"; cuvânt pe care Duhul Sfânt îl alege pentru a exprima puterea minunată a lui Dumnezeu în tainica Sa întrupare, zămislire și naștere minunată; deși unele manuscrise citesc "născut dintr-o femeie"; și astfel versiunea arabă și etiopiană: "dintr-o femeie"; a cărei sămânță s-a spus de la început că este; dintr-o femeie, fără un bărbat; dintr-o femeie, fecioară, după cum s-a prezis; și nu doar născut și format în ea, ci din ea, din carnea și sângele ei, din care a luat parte; și care denotă starea smerită și marea umilire a lui Hristos și arată că, după cum păcatul a intrat în lume prin femeie, tot așa Mântuitorul de păcat a venit pe aceeași cale: supus legii; sub legea civilă și judecătorească ca evreu, căreia I-a fost supus, plătind tribut colectorilor ei; și care era necesar; ca să se arate că Se trage din acel neam căruia I s-a făgăduit; și că a venit înainte ca guvernarea civilă a acelui popor să ia sfârșit; și ca să ne învețe supunerea față de dregătorul civil: și ca fiu al lui Avraam a fost supus legii ceremoniale, a fost tăiat împrejur în ziua a opta, a ținut mai multe sărbători ale corturilor, ale paștelui etc. Gill arată apoi cum răscumpărarea duce la primirea înfierii copiilor. Cei aleși dintre evrei par a fi aici în principal vizați; răscumpărarea lor, care este scopul trimiterii lui Hristos, înseamnă nu doar o eliberare a lor de păcat și de Satana și de lume, cărora le erau robi, ci de legea sub care se aflau; de robia legii ceremoniale și de blestemul și osânda legii morale: ca să primim înfierea copiilor; prin care se poate înțelege atât harul, binecuvântarea și privilegiul înfierii, cât și moștenirea la care suntem înfiați; ambele sunt primite și aceasta în urma răscumpărării prin Hristos; și cei ce primesc una vor primi și cealaltă. Gill încheie secțiunea descriind trimiterea Duhului Fiului în inimă. Urmarea și totodată dovada acesteia urmează: Dumnezeu a trimis în inimile voastre Duhul Fiului Său, care strigă Abba, Tată. Versiunile siriacă și arabă citesc "Tatăl nostru"; toate cele trei persoane dumnezeiești apar aici, având o parte în această lucrare, după cum s-a observat mai înainte; aici sunt Dumnezeu și Fiul Său și Duhul Fiului Său, despre care se spune că este trimis; prin care se înțelege nu vreo lucrare a Sa asupra inimii, nici vreunul dintre darurile și harurile Sale; ci El Însuși în persoană, chiar același Duh al lui Dumnezeu care S-a mișcat pe fața apelor la creația lumii și i-a mișcat pe oamenii sfinți ai lui Dumnezeu să scrie Scripturile; care a format și a umplut firea omenească a lui Hristos și S-a coborât peste El ca un porumbel; și prin care Hristos și apostolii Săi au săvârșit minunile lor; și care este numit Duhul Fiului Său; cum este numit adesea de evrei g, רוחו של מלך משיח, "Duhul Împăratului Mesia"; și uneori h רוח מימריה, "Duhul Cuvântului Său", Cuvântul esențial al lui Dumnezeu; pentru că purcede de la El ca de la Tatăl și pentru că locuiește în El, într-un mod eminent, ca Mijlocitor, și este trimis în virtutea mijlocirii și a mijlocirii Sale; și este menționat mai degrabă sub acest caracter, pentru că înfierea se întemeiază pe filiația naturală a lui Hristos și este ceea ce este slujba deosebită a Duhului să mărturisească.
Considerați

Considerare

Gill trage concluzia că credinciosul nu mai este rob, ci fiu. Versetul 7. De aceea nu mai ești rob,.... Aceasta este un beneficiu care rezultă din înfiere și din manifestarea ei față de copiii lui Dumnezeu și presupune că au fost mai înainte robi; căci, cât timp au fost în starea firească, au fost robi ai păcatului, vasali ai Satanei, sclavi ai lumii și ai poftelor ei și în robie față de lege; dar acum, fiind declarați fii ai lui Dumnezeu sub mărturiile Duhului, sunt eliberați de robia păcatului, de captivitatea Satanei, de sclavia lumii și în mod deosebit de lege și de acel duh de robie pe care ea l-a adus asupra lor, care este în principal vizat; și de care sunt eliberați prin duhul înfierii, care îi face în stare și îi încurajează să strige "Abba", Tată; astfel încât ei nu mai sunt sub fostul duh robitor, duhul unui rob, ci al unui fiu; al cărui duh, stare și situație sunt cu totul diferite de cele ale unui rob: robul nu are acea parte în afecțiunile stăpânului său ca fiul; nici acea libertate de acces la el; nici nu este hrănit și îmbrăcat ca el, sau nu se bucură de aceleași privilegii ca el; nici ascultarea lui nu este săvârșită în același mod liber și generos, dintr-un principiu de dragoste și recunoștință, ci într-un mod robitor și mercenar; și deși se poate aștepta la plata sa, nu poate nădăjdui la moștenire; nici nu rămâne totdeauna în casă ca fiul. Gill încheie afirmând că filiația poartă moștenirea lui Dumnezeu prin Hristos. Iar dacă ești fiu, atunci ești și moștenitor al lui Dumnezeu prin Hristos; care este un alt beneficiu ce izvorăște din înfiere. Cei ce sunt copiii lui Dumnezeu sunt moștenitori ai lui Dumnezeu Însuși; El este partea și răsplata lor peste măsură de mare; desăvârșirile Sale sunt de partea lor și angajate pentru binele lor; toate scopurile Sale merg în aceeași direcție și toate făgăduințele Sale le aparțin; ei sunt moștenitori ai tuturor binecuvântărilor harului și slavei, ai dreptății, ai vieții, ai mântuirii și ai unei împărății și slave; și vor moșteni toate lucrurile și toate "prin Hristos": El este marele moștenitor al tuturor lucrurilor; ei sunt împreună moștenitori cu El; filiația lor este prin El și tot așa și moștenirea și moștenirea lor; moștenirea lor este în stăpânirea Lui, este păstrată în siguranță în El; și prin El și cu El o vor bucura. Manuscrisul alexandrin și altele câteva citesc doar "un moștenitor prin Dumnezeu", și astfel versiunea latină vulgată; iar versiunea etiopiană doar "un moștenitor al lui Dumnezeu".
Răspunde

Răspuns

Unde simțiți că Duhul stârnește strigătul 'Abba, Tată' în propria voastră viață astăzi? Cum schimbă trecerea de la rob la fiu felul în care vă apropiați de ascultare și de rugăciune? În ce domeniu mai trăiți încă ca și cum ați fi sub supraveghetori mai degrabă decât ca moștenitori împreună cu Hristos?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, la împlinirea vremii ai trimis pe Fiul Tău ca să ne răscumperi din robia Legii și să ne dăruiești Duhul înfierii, ca să strigăm Avva cu încrederea plină de bucurie a fiilor și moștenitorilor. Păzește inimile noastre de orice întoarcere la robie și învață-ne să ne odihnim cu totul în moștenirea cumpărată prin harul lui Hristos. Întărește încrederea noastră de fiecare zi în El, ca să umblăm ca fiii Tăi iubiți, liberi și iubiți. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →