← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Cinci pâini și umblarea pe apă

Matei 14Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur21 min
Deschidere
Irod taie capul Înainte-mergătorului din pricina unui jurământ pripit; iar Domnul, retrăgându-se într-un loc pustiu, este urmat de mulțimi care nu pot îndura să fie departe de El. El are milă, vindecă pe bolnavii lor și hrănește cinci mii de oameni din cinci pâini și doi pești, rămânând douăsprezece coșuri. În aceeași noapte vine la ucenici umblând pe mare, iar Petru iese spre El pe apă — până când privește la vânt și începe să se scufunde. Răsăritul creștin vede în aceste scene atât belșugul milei lui Hristos cât și întreaga dramă a credinței: ea umblă, se clatină, iar mâna Domnului este mereu aproape. Sfântul Ioan Gură de Aur le tâlcuiește.
Citește

Citire

Citește Matei 14:13–33 — hrănirea celor cinci mii (El „a ridicat ochii spre cer și a binecuvântat”), și umblarea pe mare, cu strigătul lui Petru „Doamne, mântuiește-mă” și cuvântul Domnului „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”. Citește mai departe până la 14:34–36, unde bolnavii se vindecă atingând poala hainei Sale.
Studiu
Vezi mai întâi ce i-a atras pe mulțimi chiar și prin durerea lor pentru Ioan — Gură de Aur se minunează: Atât de mare lucru este dorința fierbinte, atât de mare lucru este dragostea; în acest fel biruiește și risipește toate primejdiile. Apoi, înainte de a înmulți pâinile, Domnul ridică ochii spre cer și binecuvântează — iar Gură de Aur explică de ce a făcut-o și ce ne învață: în lucrurile mai mici ridică ochii spre cer, dar în cele mai mari face totul cu autoritate; ca să te învețe și în cele mai mici că nu ca și cum ar primi putere de altundeva, ci cinstind pe Cel ce L-a născut, așa lucrează. Și în acea privire în sus este o lecție pentru masa noastră: învățându-ne să nu atingem o masă până nu mulțumim Celui ce ne dă această hrană. Chiar și rămășițele adunate propovăduiesc — nimic din belșugul lui Dumnezeu nu se risipește, iar fiecare ucenic poartă dovada: Căci pentru aceasta a lăsat să rămână douăsprezece coșuri, ca și Iuda să poarte unul.
Considerați

Considerare

Apoi vine noaptea, marea și Petru. El umblă spre Hristos și apoi se scufundă — iar Gură de Aur așază întreaga lecție în acea cădere: nu vântul l-a doborât, ci slăbirea credinței sale. A fi aproape de Hristos nu folosește la nimic fără credință: Așa de absolut nimic nu folosește a fi aproape de Hristos, dacă nu ești aproape de El prin credință. Și el scoate la iveală legea harului și partea noastră în ea: Pentru că în el se cerea credință. Căci atunci când partea noastră lipsește, și partea lui Dumnezeu stă. Totuși vezi cum răspunde Domnul omului care se scufundă — nu cu părăsire, ci cu gingășia unei mame: Și precum puiul de pasăre care a ieșit din cuib înainte de vreme și este pe punctul de a cădea, mama îl poartă pe aripi și îl aduce înapoi la cuib; tot așa a făcut și Hristos. El lasă vântul să bată și după ce îl prinde pe Petru — ca să arate că primejdia nu a fost niciodată vântul, ci îndoiala.
Răspunde

Răspuns

Lasă pâinile să te învețe recunoștința: înainte de următoarea ta masă, fă cum a făcut Domnul tău și ridică-ți inima în mulțumire către Cel ce te hrănește — un mic obicei care reorânduiesc în tăcere o viață. Și lasă ca nimic din darurile Sale să nu se risipească în tine. Apoi lasă-l pe Petru să te învețe despre credință. Observă că nu s-a scufundat cât timp a privit la Hristos; s-a scufundat când a privit la vânt. Unde în viața ta te uiți la furtună — diagnosticul, termenul limită, primejdia — în loc să te uiți la Domnul care te-a chemat pe apă? Adu-ți aminte de cuvântul lui Gură de Aur: când partea noastră de credință lipsește, chiar și ajutorul lui Dumnezeu stă; credința este mâna care primește al Lui. Când simți că te scufunzi, fă exact ce a făcut Petru: strigă „Doamne, mântuiește-mă”. Mâna care l-a prins pe el nu s-a scurtat; ea te atinge deja.
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al milei, care ai hrănit mulțimile din cinci pâini și ai adunat până și fărâmiturile, și care ai ridicat ochii spre cer ca să ne înveți mulțumirea: fă-mă recunoscător pentru fiecare dar din mâna Ta, fără să risipesc nimic și fără să ating lucrurile Tale bune fără să Te binecuvântez. Iar când, asemenea lui Petru, ies la cuvântul Tău și apoi încep să mă scufund — înspăimântat de vânt și uitând fața Ta — întinde-Ți îndată mâna, precum mama își ridică puiul care cade, și auzi strigătul meu: Doamne, mântuiește-mă. Împlinește credința pe care partea mea o duce adesea lipsă și ține ochii mei ațintiți asupra Ta, nu asupra furtunii. Ție fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →