← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați

Vocea blândă și liniștită: Dumnezeu care guvernează cu blândețe

1 Împărați 19-20Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)22 min
Deschidere
După focul de la Carmel, profetul care a închis cerurile fuge de amenințarea unei femei în pustiu și se întinde să moară. Fericitul Teodoret al Cirului nu scuză frica; o interpretează. Ilie nu era doar profet, ci și om, iar frica lui aparținea economiei divine: ca nu cumva măreția minunilor sale să-i umfle mintea, harul a îngăduit firii sale să admită lașitatea, ca să-și cunoască propria slăbiciune. Astfel, Stăpânul îi descoperă că șapte mii rămăseseră liberi de necredință — nu era singur — și îl învață pe Horeb cea mai adâncă lecție. Un vânt mare sfâșie munții, iar Domnul nu este în vânt; urmează un cutremur, iar Domnul nu este în cutremur; apoi foc, iar Domnul nu este în foc; și după foc, o voce a unei brize blânde. Prin aceasta, Teodoret spune că Dumnezeu a arătat că doar îndelunga răbdare și iubirea de oameni Îi sunt dragi; trăsnetul și cutremurul și vântul mistuitor le-ar putea trimite asupra celor nelegiuiți, dar răutatea oamenilor le atrage asupra ei însăși. El guvernează neamul omenesc cu blândețe. Apoi Ilie este trimis să ungă pe Hazael, Iehu și Elisei; totuși unge doar pe Elisei — și Teodoret explică că, ungând pe profet și împărtășind harul Duhului, i-a uns pe ceilalți prin el, căci Elisei avea să dea ungerea regală. Iar când sirienii, disprețuind pe Dumnezeul lui Israel ca 'un Dumnezeu al dealurilor și nu un Dumnezeu al văilor', coboară în câmpie, Domnul arată atât lui Israel cât și străinilor puterea Sa — că nu este un Dumnezeu parțial, ci Făcătorul tuturor. Inima capitolului este centrul său liniștit: Domnul nu este în furtună, ci în vocea blândă și liniștită.
Citește
Citește 1 Regi 19–20 — Izabela jură să-l omoare pe Ilie, iar profetul fuge: 'el însuși a mers o zi de drum în pustiu și... a cerut pentru sine să moară; și a zis: Destul este; acum, Doamne, ia-mi viața.' Un înger îl atinge și îl hrănește cu o turtă și un ulcior de apă, și 'a mers în puterea acelei mâncări patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.' Acolo Domnul trece: 'un vânt mare și puternic a sfâșiat munții... dar Domnul nu era în vânt: și după vânt un cutremur; dar Domnul nu era în cutremur: și după cutremur un foc; dar Domnul nu era în foc: și după foc o voce blândă și liniștită.' Domnul îi spune că 'Mi-am lăsat șapte mii în Israel, toate genunchii care nu s-au plecat lui Baal' și îl trimite să ungă pe Hazael, Iehu și Elisei. Ilie îl găsește pe Elisei arând și 'și-a aruncat mantia asupra lui', iar Elisei s-a ridicat și l-a urmat. Apoi în capitolul douăzeci Ben-Hadad al Siriei, cu treizeci și doi de regi, asediază Samaria și se laudă: 'Așa să-mi facă zeii... dacă praful Samariei va fi de ajuns pentru pumni'; dar Domnul dă oastea în mâna lui Ahab prin câțiva tineri. Sirienii spun 'zeii lor sunt zei ai dealurilor'; astfel Domnul dă lui Ahab biruință în câmpie, ca 'să știți că Eu sunt Domnul.'
Studiu
De ce fuge un om de atâta putere de la o singură femeie? Teodoret răspunde că era om precum și profet, iar frica lui a slujit economiei divine — o pază împotriva mândriei: Căci ca nu cumva măreția minunilor să-i înalțe mintea, harul a îngăduit firii sale să admită lașitatea, ca să-și recunoască propria slăbiciune. Pe Horeb Dumnezeu l-a învățat pe profet felul stăpânirii Sale, ca să nu cheme foc asupra celor nelegiuiți cum dorea, ci să învețe că Stăpânul guvernează cu răbdare: Pe lângă acestea, l-a învățat că cu blândețe și îndelungă răbdare guvernează neamul oamenilor. Vântul, cutremurul și focul în care Domnul nu era sunt chiar judecățile pe care Dumnezeu se abține să le trimită, iar vocea blândă și liniștită este lecția pe care Teodoret o citește din ele — că un singur lucru Îi este drag lui Dumnezeu: Prin acestea a arătat că doar îndelunga răbdare și iubirea de oameni sunt dragi lui Dumnezeu; dar fiecare dintre celelalte lucruri răutatea oamenilor le atrage asupra ei. Iar, poruncit să ungă trei, Ilie unge doar pe Elisei — pentru că harul Duhului dat profetului avea să curgă prin el către ceilalți, succesiunea darului transmis de la unul la altul.
Considerați

Consideră

Vocea blândă și liniștită este taina întregii Evanghelii. Dumnezeul care ar putea sfâșia munții și zgudui pământul și mistui pe cei nelegiuiți cu foc alege în schimb să vină în briza blândă, căci 'doar îndelunga răbdare și iubirea de oameni sunt dragi lui Dumnezeu.' Acesta este Dumnezeul care, la plinirea vremii, a venit nu în vijelie, ci ca un prunc culcat într-o iesle; care 'nu s-a certat, nici nu a strigat; nici nu i-a auzit cineva glasul pe ulițe' (Matei 12:19); care a zis: 'Învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima' (Matei 11:29). Domnul nu era în vânt sau în foc — iar când fiii tunetului au vrut să cheme foc peste un sat care nu L-a primit, Domnul i-a mustrat: 'nu știți de ce duh sunteți' (Luca 9:54–55). Ilie al lui Teodoret, învățat pe Horeb că Dumnezeu stăpânește cu blândețe, este conformat smereniei lui Hristos pe care L-a slujit. Iar mantia aruncată peste Elisei este mai mult decât o succesiune personală. Teodoret învață că harul Duhului dat profetului a trecut prin el la alții — căci deși Ilie fusese trimis să ungă pe Hazael, Iehu și Elisei, a uns doar pe profet, iar prin acea singură ungere ceilalți au fost prevăzuți: Căci Elisei, primind harul profetic prin el, a dat darul acelor bărbați și le-a împărtășit și ungerea regală. Astfel Biserica mărturisește o succesiune apostolică în Duh: harul nu este inventat din nou în fiecare generație, ci primit și transmis, mantia trecută de la Ilie la Elisei, de la apostoli la cei peste care au pus mâinile, până în ziua noastră. Chiar și în războiul cu sirienii, lecția rămâne: străinii credeau că Dumnezeul lui Israel este o zeitate parțială, puternic pe dealuri și slab în câmpii; dar El S-a arătat Făcătorul tuturor, nu un dumnezeu local, ci singurul Domn a cărui stăpânire nu o poate cuprinde tot pământul.
Răspunde
Nu disprețui slăbiciunea pe care Dumnezeu ți-o îngăduie să o simți. Teodoret spune că harul însuși a îngăduit marelui profet să guste frica, ca nu cumva minunile sale să-i umfle mintea — ca să-și cunoască propria fragilitate și să se sprijine cu totul pe Dumnezeu. Astfel, când, după vreo înălțime de har sau vreo biruință, te afli deodată temător și gata să te întinzi și să mori, nu trage concluzia că Dumnezeu te-a părăsit; El poate să te învețe, precum l-a învățat pe Ilie, că puterea ta nu a fost niciodată a ta. Mănâncă pâinea pe care ți-o pune îngerul înainte, ridică-te și mergi mai departe. Și învață unde să asculți pe Dumnezeu. El nu este în vântul care sfâșie împrejurările tale, nici în cutremurul care-ți zguduie siguranța, nici în focul mâniei sau fricii tale. El vine în vocea blândă și liniștită — în blândețe, în îndelungă răbdare, în cuvântul liniștit care întreabă: 'Ce cauți aici?' Cultivă liniștea în care acea voce poate fi auzită și modelează-ți propriile purtări după ea: stăpânește-ți casa, cuvintele, judecățile nu prin furtună și foc, ci prin blândețea care singură Îi este dragă lui Dumnezeu. Nu ești atât de singur pe cât ți-ar spune deznădejdea — Dumnezeu are șapte mii ai Săi. Ia mantia care ți-a fost pusă, harul transmis prin mâini credincioase, și transmite-l mai departe; căci darul pe care l-ai primit în Duh a fost dat ție ca să-l dai.
Roagă-te
O, Doamne, care guvernezi neamul oamenilor cu blândețe și îndelungă răbdare, care nu erai în vântul ce sfâșia munții, nici în cutremur, nici în foc, ci în vocea unei brize blânde: potolește furtunile din mine și învață-mă să Te ascult în liniște. Când, ca profetul Tău, sunt deodată temător și aș vrea să mă întind și să mor, trimite îngerul Tău să mă hrănească și fă-mă să știu că slăbiciunea pe care o îngădui este spre smerirea mea și nu spre pieirea mea; căci ai îngăduit chiar și celui mai mare dintre profeți să guste frica, ca să se sprijine doar pe Tine. Conformează-mă smereniei lui Hristos Tău, care nu s-a certat nici nu a strigat, ci a fost smerit cu inima; fă-mă să-mi stăpânesc cuvintele și judecățile nu prin foc, ci prin iubirea de oameni, care singură Îți este dragă Ție. Amintește-mi că nu sunt singur — ai șapte mii ai Tăi care nu și-au plecat genunchiul. Iar mantia harului care mi-a fost pusă prin mâini credincioase, darul Duhului Tău transmis, fă-mă s-o port cu credincioșie și s-o transmit mai departe. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, blând și smerit, cu Tatăl și cu Duhul preasfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →