← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Hagai

Agheu 1-2 — cu Simeon

Hagai 1-2Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În venerabila tradiție a predicării anglicane, ne întoarcem la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea mare comoară de schițe exegetice alcătuită pentru edificarea Bisericii. De-a lungul profețiilor lui Agheu, Simeon urmărește chemarea Domnului la închinare rânduielnică și făgăduința Răscumpărătorului care va veni. Cuvintele sale cumpătate ne invită să ne cântărim căile și să ne ațintim privirile asupra lui Hristos, Dorința tuturor neamurilor, a cărui prezență umple templul său cu slavă.
Citește

Citire

Să luăm acum aminte la cuvântul Domnului din cartea proorocului Agheu, capitolele unu și doi, ascultând chemarea de a ne socoti căile și făgăduința Mesiei care va veni la templul său.
Studiu
Simeon începe prin a înfățișa purtarea mustrată. Purtarea mustrată — Ei începuseră să zidească templul cu vreo șaisprezece ani mai înainte; dar, fiind opriți printr-un edict al lui Artaxerxe, se opriseră și se îngrijiseră doar de propriile lor locuințe. Însă monarhul persan murise acum; de aceea ar fi trebuit să folosească această împrejurare și să continue lucrarea. Trecuse un an întreg și nici nu se gândiseră să reia lucrarea evlavioasă: erau chiar mulțumiți de obstacolul pus în cale și își potoleau conștiințele spunând că „vremea Domnului pentru zidirea templului nu sosise încă”. Nu spuneau că nu vor face niciodată lucrarea aceea; dar își justificau neglijarea de acum printr-o astfel de scuză deșartă. Tocmai aceasta este ceea ce suntem și noi înclinați să facem, 1. Apoi rostește mustrarea. Ei nu vor spune: „Nu; Dumnezeu nu va locui niciodată în mine”; dar, recunoscând că este datoria lor să se predea Lui, se socotesc scutiți de aceasta printr-un oarecare impediment providențial: unul este prea tânăr ca să se angajeze încă în astfel de slujiri sfinte; altul este prea cufundat în treburi ca să aibă timp; altul se teme deocamdată să nu supere pe vreun superior pământesc; și astfel, asemenea celor chemați la nuntă în Evanghelie, toți, sub un pretext sau altul, se unesc spunând: „Te rog, socotește-mă scuzat”.] Cât de deșarte sunt asemenea scuze se vede din, II. Mustrarea rostită — Aceasta constă din două părți: un apel mustrător și o solemnă îndemnare: „Este oare vremea pentru voi, o, voi, să locuiți în casele voastre căptușite, iar casa aceasta să zacă pustiită? Acum deci, așa zice Domnul oștirilor: Socotiți-vă căile”. Și noi, la fel, facem apel la voi — [Aveți vreme pentru voi înșivă și nu pentru Dumnezeu? Simeon cercetează apoi efectul produs. fie ca și mărturia noastră să se potrivească cu a lui în, III. Efectul produs — Mare și instantanee a fost schimbarea lucrată în mințile lor — [„Rămășița poporului”, de la cei mai mari până la cei mai mici, toți au ascultat glasul Domnului și al proorocului pe care îl trimisese la ei. Toți au început „să se teamă de Domnul” și în mai puțin de trei săptămâni au început de fapt lucrarea la care fuseseră chemați [Notă: v. 14.]. O, de s-ar lucra și în noi o asemenea schimbare! O, de ar asculta chemarea și cârmuitorii noștri, atât din Biserică cât și din Stat, și de ar începe toate categoriile comunității, ca cu o singură inimă și un singur cuget, să slujească Domnului; mai întâi, să-și sfințească sufletele întregi Domnului; și apoi, să-I promoveze slava în toată lumea!
Considerați

Considerare

În încheiere, Simeon îndeamnă pe toți să-și socotească căile. Este oare doar pentru a vă înainta interesele vremelnice? Nu este oare vreo lucrare pe care trebuie s-o faceți pentru El și alta pentru sufletele voastre? — — — Iarăși: Nu va fi oare un amar subiect de regret pentru voi în ceasul morții faptul că ziua în care ați fi putut lucra a trecut și că a sosit noaptea când nimeni nu mai poate lucra? Așadar, tuturor vă spun, în numele Dumnezeului Celui Preaînalt: „Socotiți-vă căile”. Socotiți răul lor, ca să vă vedeți vina; socotiți rodul lor, ca să vă plângeți nebunia; socotiți poruncile lui Dumnezeu privitoare la ele, ca să le îndreptați de acum înainte și să primiți de la Dumnezeu binecuvântările păstrate pentru voi în lumea veșnică. Trecând la capitolul al doilea, el tâlcuiește urmările venirii lui Hristos. El a împlinit cu prisosință toate acele lucruri care lipseau în acest templu — [Deși multe dintre vasele sfinte au fost înapoiate iudeilor de Cirus, multe altele s-au pierdut irecuperabil. Șechina, norul luminos, simbolul Dumnezeirii, fusese retrasă: chivotul, cu tot ce cuprindea, lipsea [Notă: adică o copie a legii, vasul cu mană și toiagul lui Aaron care înverzise.]: urim și tumim, sau platoșa prin care marele-preot descoperea voia dumnezeiască, dispăruse de asemenea: focul, care coborâse din cer, se stinsese. Aceste lipsuri au fost însă împlinite cu prisosință în templul cel de pe urmă prin prezența lui Iisus.
Răspunde

Răspuns

Unde am îngăduit scuza că „vremea nu a sosit” să întârzie zidirea casei lui Dumnezeu în propria mea inimă? În ce fel făgăduința prezenței lui Hristos mă mai îndeamnă astăzi la ascultare înnoită? Cum îmi voi rânduiala vieții ca ziua întoarcerii mele să fie pomenită cu mulțumire înaintea lui Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al oștirilor, care ai ațâțat inimile lui Zorobabel și Iosua prin cuvântul proorocului Tău, dă-ne nouă har să ne socotim căile și să punem mâna la lucrarea pe care ne-ai rânduit-o. Fie ca Dorința tuturor neamurilor să vină și să umple această casă și fiecare inimă cu slava Sa. Ferește-ne de scuzile deșarte care împiedică slujirea Ta și fă-ne grabnici la ascultarea glasului Tău, ca să cunoaștem binecuvântarea prezenței Tale și bucuria mântuirii Tale; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →