Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 17-18 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la capitolele 17 și 18 din Iov ne invită la sinceritatea crudă a suferinței și la schimburile aspre ale prietenilor care o înțeleg greșit. Henry urmărește confruntarea sinceră a lui Iov cu moartea, usturimea acuzațiilor nedrepte și speranța liniștită care depășește orice promisiune pământească. Pe măsură ce Bildad revine cu acuzații reînnoite, Henry arată cum astfel de cuvinte expun inimile mai degrabă decât să le vindece. Această lecție ne îndrumă să stăm alături de durerea lui Iov fără a ne grăbi spre răspunsuri, învățând să ne ancorăm încrederea dincolo de mormânt. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să vedem atât fragilitatea sfatului uman cât și statornicia celor drepți care își țin calea. Cuvintele sale ne întăresc inimile atunci când încercările apasă greu și prietenii șovăie.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la Iov 17–18 și ascultă cum omul încercat înfruntă atât mortalitatea sa cât și cuvintele nefolositoare ale însoțitorilor săi. Observă cum Iov descrie puterea sa care se stinge și mormântul care se apropie, în timp ce Bildad răspunde cu o mustrare mai aspră. Lasă textul să dezvăluie tensiunea dintre suferință și sfatul superficial. Citește încet, lăsând greutatea fiecărui schimb să se așeze. Cere Duhului să-ți deschidă urechile la ceea ce aceste capitole învață despre speranța care supraviețuiește țărânei.
Studiu
Henry începe prin a schița starea deplorabilă pe care Iov o îndură acum.
I. Starea deplorabilă în care se afla acum sărmanul Iov, pe care o descrie pentru a agrava marea neîndurare a prietenilor săi față de el și pentru a-și justifica propriile plângeri. Să vedem care era cazul său.Henry arată apoi folosirea rea pe care prietenii lui Iov au făcut-o de nenorocirile sale.
II. Folosirea rea pe care prietenii săi au făcut-o de nenorocirile sale. L-au călcat în picioare, l-au insultat și l-au condamnat ca ipocrit, pentru că era atât de cumplit încercat. Tratamente aspre! Acum observă,Henry se întoarce apoi la folosirea bună pe care cei drepți ar trebui să o facă de astfel de încercări.
III. Folosirea bună pe care cei drepți ar trebui să o facă de încercările lui Iov de la Dumnezeu, de la dușmanii săi și de la prietenii săi, v. 8, 9. Observă aici,Henry încheie capitolul expunând nebunia speranțelor deșarte ale prietenilor.
I. Că era nebunia lor să vorbească astfel (v. 10): 'Întoarceți-vă și veniți acum, convingeți-vă că sunteți într-o greșeală și lăsați-mă să vă conving să fiți de părerea mea; căci nu pot găsi niciun om înțelept printre voi, care să știe cum să explice dificultățile providenței lui Dumnezeu sau cum să aplice mângâierile promisiunilor sale.' Cei care nu merg cu înțelepciune la lucrarea de mângâiere a celor încercați își iau mângâierile din posibilitatea recuperării și lărgirii lor în această lume; deși aceasta nu trebuie disperată, este în cel mai bun caz nesigură; și dacă ar eșua, cum s-ar putea întâmpla, mângâierea construită pe ea va eșua și ea. Este deci înțelepciunea noastră să ne mângâiem pe noi înșine și pe alții, în necaz, cu ceea ce nu va eșua, promisiunea lui Dumnezeu, dragostea și harul său și o speranță bine întemeiată a vieții veșnice.
Considerați
Considerare
Henry reflectă asupra modului în care toate speranțele lumești coboară cu noi în mormânt.
(2.) A văzut toate speranțele sale din această lume căzând în mormânt odată cu el (v. 15, 16): 'Văzând că trebuie să părăsesc curând lumea, unde este acum speranța mea? Cum pot aștepta să prosper dacă nu aștept să trăiesc?' El nu este fără speranță, dar speranța sa nu este unde ar vrea ei să fie. Dacă în această viață numai ar fi avut speranță, era dintre toți oamenii cel mai nenorocit. 'Nu, în ce privește speranța mea, acea speranță cu care mă mângâi și mă sprijin, cine o va vedea? Este ceva nevăzut pentru care sper, nu lucruri care se văd, care sunt vremelnice, ci lucruri nevăzute, care sunt veșnice.' Care este speranța sa ne va spune (cap. xix. 25), Non est mortale quod opto, immortale peto—Nu caut ceea ce piere, ci ceea ce rămâne pentru totdeauna. 'Dar, în ce privește speranțele cu care ați vrea să mă susțineți, ele vor coborî cu mine la zăvoarele gropii. Voi sunteți oameni muritori și nu vă puteți împlini promisiunile. Eu sunt un om muritor și nu pot bucura de binele pe care îl promiteți. Deoarece, deci, odihna noastră va fi împreună în țărână, să lăsăm deoparte gândurile acestei lumi și să ne punem inimile pe alta.' Vom fi curând în țărână, căci țărână suntem, țărână și cenușă în groapă, sub zăvoarele gropii, ținuți strâns acolo, fără a slăbi vreodată legăturile morții până la învierea generală. Dar vom odihni acolo; vom odihni împreună acolo. Iov și prietenii săi nu puteau fi de acord acum, dar amândoi vor fi liniștiți în mormânt; țărâna aceea le va opri curând gurile și va pune capăt controversei. Lăsați previziunea aceasta să răcească ardoarea tuturor celor ce se ceartă și să modereze pe dezbaterii acestei lumi.
Răspunde
Răspuns
Unde ți-ai pus speranța pe care moartea ar putea totuși să o împlinească? Cum răspunzi când prietenii oferă mângâiere care ratează durerea ta reală? Cum ar arăta să-ți ții calea mai ferm pentru că alții au suferit pe nedrept înaintea ta?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, în mijlocul încercărilor care ne apasă spre țărână, îndreaptă nădejdea noastră spre viața care nu poate fi luată, păstrată pentru noi prin Hristos. Prin Duhul Tău, dă-ne răbdare să ne păstrăm integritatea când cuvintele ne lipsesc și prietenii șovăie, numărându-ne zilele în lumina mormântului, dar încrezându-ne în făgăduința Ta a învierii. Întărește-i pe cei drepți să meargă mai departe, cu ochii ațintiți nu spre refacere aici, ci spre moștenirea veșnică ce ne așteaptă. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →