Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 10 — cu Gill
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Expunerea întregii Biblii a lui John Gill, baptist particular. În capitolul 10 din Romani apostolul exprimă atât o afecțiune tandră față de Israel cât și distincția clară dintre o dreptate a faptelor și dreptatea credinței. Tratamentul atent verset cu verset al lui Gill ne călăuzește prin argumentul lui Pavel că Hristos este sfârșitul legii și că mântuirea vine prin mărturisirea Lui ca Domn și prin credința din inimă că Dumnezeu L-a înviat. Ascultând expunerea lui Gill suntem invitați să ne examinăm propria râvnă, înțelegerea dreptății lui Dumnezeu și simplitatea credinței care primește darul mântuirii.
Citește
Citire
Luați câteva clipe de liniște pentru a citi integral capitolul 10 din Romani. Ascultați dorul personal al lui Pavel, diagnosticul lui privind râvna greșit plasată și frumoasa simplitate a cuvântului credinței care ne este aproape. Lăsați capitolul să vorbească înainte de a ne întoarce la expunerea lui Gill.
Studiu
Gill începe prin a exprima dorința sinceră a apostolului pentru mântuirea lui Israel.
Acum el declară acestor persoane că 'dorința inimii sale' era îndreptată spre Israel, purta o bunăvoință față de ei, mintea îi era bine dispusă și afectată față de ei, avea un respect cordial, sincer și din inimă pentru ei; și atât de departe era de a le fi dușman, încât îi purta neîncetat în minte la tronul harului: iar rugăciunea lui către Dumnezeu pentru Israel era ca ei să fie mântuiți; nu doar ca să fie mântuiți într-un sens temporal, de aceste calamități cumplite și judecăți aspre pe care le vedea venind asupra lor, de care avea motive să creadă că vor duce la distrugerea lor ca națiune și biserică; ci ca ei să fie convertiți spiritual, întorși de la căile lor rele și aduși să creadă în Hristos, pe care L-au disprețuit și respins, și astfel să fie mântuiți în Domnul cu o mântuire veșnică: aceasta o putea dori nu doar dintr-o afecțiune naturală pentru ei, ci ca slujitor al Evangheliei, care nu poate decât să dorească ca toți cei ce îl ascultă să fie convertiți și mântuiți; și ca credincios în Hristos putea să se roage pentru aceasta în supunere față de voia lui Dumnezeu; și mai ales deoarece știa că exista o sămânță, o rămășiță după alegerea harului, în acel timp prezent printre ei, care urma să fie mântuită, deși numărul mai mare dintre ei fusese lepădat.Gill consemnează apoi râvna lor pentru Dumnezeu.
Versetul 2. Căci le dau mărturie că au o râvnă pentru Dumnezeu,.... O râvnă pentru Dumnezeu; pentru ființa și unitatea lui Dumnezeu, împotriva politeismului și idolatriei neamurilor; pentru Cuvântul lui Dumnezeu, scrierile Vechiului Testament, ale căror apărători și păstrători zeloși erau, și pe care le citeau și le ascultau cu sârguință explicate, și prin care credeau că vor dobândi viața veșnică; pentru legea lui Dumnezeu, morală și ceremonială, mai ales pentru ritualurile economiei mozaice; pentru slujirea și închinarea lui Dumnezeu, nu cruțau niciun efort, ci străbăteau mări și uscaturi ca să aducă prozeliți la religia lor; toate acestea apostolul le putea mărturisi din propria cunoștință și prin propria experiență, el care fusese un zelot la fel de mare ca oricare dintre ei.Gill procedează apoi la expunerea ignoranței lor față de dreptatea lui Dumnezeu.
Versetul 3. Căci fiind necunoscători de dreptatea lui Dumnezeu,.... Fie de dreptatea lui Dumnezeu revelată în Evanghelie, care nu este alta decât dreptatea lui Hristos și pe care ei nu o cunoșteau deloc, întreaga Evanghelie fiind o carte pecetluită și cu totul ascunsă de ei; fie de dreptatea lui Dumnezeu cerută în lege, ei închipuindu-și că doar o conformitate exterioară cu poruncile legii era tot ce era necesar pentru a ajunge la o dreptate justificatoare prin ea, necunoscând spiritualitatea ei și faptul că ea cerea conformitate a inimii și a firii, la fel ca a vieții și a purtării; sau mai degrabă de atributul dreptății lui Dumnezeu, strictețea dreptății Sale, puritatea și sfințenia firii Sale: căci deși știau că El este sfânt, drept și neprihănit, totuși nu credeau că este atât de strict încât să insiste asupra fiecărui amănunt și să ia în seamă fiecare mică lipsă și defect în ascultare; și mai ales că ar avea vreo privire asupra inimii și a gândurilor ei și ar cere o puritate desăvârșită acolo sau că ar accepta altceva decât o dreptate absolut desăvârșită și completă; nici nu ar justifica pe cineva fără o satisfacție deplină adusă dreptății Sale: de aceea ei căutau să stabilească propria lor dreptate; ceea ce n-ar fi făcut niciodată dacă ar fi cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, în oricare dintre sensurile de mai sus; copia alexandrină și altele omit cuvântul 'dreptate' și citesc doar 'a lor', lăsând să se înțeleagă, ceea ce se face ușor; și așa citește și versiunea latină vulgata: prin 'dreptatea lor', opusă celei a lui Dumnezeu, se înțelege dreptatea faptelor, ascultarea lor de lege, o conformitate exterioară cu ea, o observare a ritualurilor ei și o mică sfințenie negativă.Gill arată că Hristos este împlinirea și sfârșitul legii.
Versetul 4. Căci Hristos este sfârșitul legii,.... Apostolul observă aici ceea ce, dacă ar fi știut, le-ar fi reglat râvna, le-ar fi îndepărtat ignoranța și i-ar fi îndreptat în ceea ce s-au poticnit și au căzut. Prin 'lege' aici nu se înțelege legea ceremonială, de care, într-adevăr, erau cu toții foarte zeloși și de care Hristos a fost și El sfârșitul în multe privințe; El a fost cauza finală a ei, sau aceea pentru care a fost dată; nu ar fi fost dată dacă nu ar fi fost pentru El; toate instituțiile, rânduielile și jertfele ei erau din pricina Lui: toate erau umbre ale Lui, iar El era trupul și substanța lor; El era sfârșitul sau ținta și scopul la care toate ținteau; fiecare tip privea spre El, iar fiecare jertfă îndrepta pe închinător spre El; El era termenul ei, la care trebuia să ajungă și dincolo de care nu trebuia să meargă; era un învățător pentru instrucțiune și îndrumare până când a venit Hristos și nu mai mult.
Considerați
Considerare
Gill încheie legând credința din inimă și mărturisirea cu gura de mântuire.
Versetul 9. Că dacă vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Isus,.... Adică dacă un om va face o mărturisire bună, sinceră și din inimă înaintea lui Dumnezeu, înaintea bisericii și a poporului lui Dumnezeu și înaintea lumii, că Hristos este Domnul și Mântuitorul său, pe care dorește să-L slujească și prin care să fie mântuit; și aceasta izvorând dintr-o experiență mângâietoare a harului lui Dumnezeu în sufletul său și dintr-o credință adevărată în Hristos în inima sa, de aceea urmează: și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit; căci acest articol al învierii lui Hristos include celelalte articole ale credinței: presupune moartea Sa, iar aceasta presupune viața Sa și ascultarea ei; iar viața Sa implică faptul că a fost aici pe pământ și că a coborât din cer ca să facă voia Tatălui Său; și aceasta este menționată mai degrabă, ceea ce este atribuit aici lui Dumnezeu Tatăl, deși nu cu excluderea Fiului și a Duhului, deoarece Hristos a înviat pentru îndreptățirea noastră, cu care credința adevărată este în principal preocupată; căci o astfel de credință este intenționată, nu cea care constă într-un simplu asentiment la adevărul acestui articol sau al oricărui alt articol al religiei creștine; ci cea care este preocupată de Hristos pentru dreptate, viață și slavă; și cu o astfel de credință mântuirea este legată cu siguranță și inseparabil. întoarce-te la 'Începutul paginii'
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea ar putea exista râvnă dar nu potrivit cu cunoștința? Cum sunt ispitit să stabilesc propria mea dreptate mai degrabă decât să mă supun dreptății lui Dumnezeu? Ce mărturisire și credință simplă mă invită Duhul să reînnoiesc astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, Te lăudăm pentru cuvântul credinței care este aproape de noi, aducând mântuire tuturor celor ce-L mărturisesc pe Isus ca Domn și cred din inimă că Tu L-ai înviat din morți. Dă-ne inimi care tânjesc după mântuirea altora și corectează orice râvnă din noi care nu cunoaște neprihănirea Ta. Învață-ne să ne odihnim deplin în Hristos, ca Cuvântul Său să locuiască din belșug în gurile și inimile noastre și să trăim zilnic prin puterea învierii Sale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →