Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 15 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi intrăm în via bogată a capitolului 15 din Ioan, unde Iisus se declară pe Sine vița adevărată. Reformatorul din secolul al XVI-lea Ioan Calvin ne călăuzește prin aceste versete cu claritate pastorală și precizie doctrinară, arătând cum fiecare ramură își trage viața numai din Hristos. Comentariul său ne invită să ne examinăm propria unire cu Mântuitorul, necesitatea de a rămâne în El și tăierea atentă a Tatălui. Pe măsură ce ascultăm expunerea lui Calvin, Duhul să trezească o dependență proaspătă de Vița vie și să ne îndemne să aducem roadă care Îl slăvește pe Dumnezeu.
Citește
Citire
Oprește-te acum și citește capitolul 15 din Ioan încet și cu rugăciune. Ascultă chemarea repetată a lui Hristos de a rămâne în El, avertizarea Sa despre ramurile neroditoare și promisiunea Sa de rugăciune ascultată. Lasă cuvintele să se așeze în inima ta înainte de a te întoarce la expunerea atentă a lui Calvin asupra aceluiași pasaj.
Studiu
Calvin începe prin a expune sensul general al comparației cu vița.
1. Eu sunt vița adevărată. Sensul general al acestei comparații este că noi suntem, prin natură, sterpi și uscați, în afară de cazul în care am fost altoiți în Hristos și tragem din El o putere care este nouă și care nu vine de la noi înșine. Am urmat alți comentatori în a reda ampelos prin vitis (o viță) și klemata prin palmites (ramuri). Acum, vitis (o viță) denotă strict planta însăși și nu un câmp plantat cu vițe, pe care scriitorii latini îl numesc vinea (o vie); deși este uneori luat pentru vinea o vie; ca, de exemplu, când Cicero menționează în aceeași suflare pauperum agellos et vlticulas, micile câmpuri și micile vii ale săracilor. Palmites (ramurile) sunt ceea ce poate fi numit brațele copacului, pe care le trimite deasupra pământului. Dar deoarece cuvântul grecesc kloma denotă uneori o viță, iar ampelos o vie, sunt mai înclinat să adopt opinia că Hristos Se compară pe Sine cu un câmp plantat cu vițe și ne compară pe noi cu plantele înseși. Pe acea chestiune, totuși, nu voi intra în dezbatere cu nicio persoană; doar doresc să reamintesc cititorului că trebuie să adopte acea vedere care i se pare că derivă o probabilitate mai mare din context.El subliniază apoi că numai Hristos furnizează toată seva vitală și puterea.
Nu există aproape nimeni care să se rușineze să recunoască faptul că tot ce este bun pe care îl posedă vine de la Dumnezeu; dar, după ce fac această recunoaștere, își imaginează că li s-a dat har universal, ca și cum ar fi fost implantat în ei prin natură. Dar Hristos insistă în principal pe acest lucru, că seva vitală — adică toată viața și puterea [76] — vine numai de la El Însuși. De aici rezultă că natura omului este neroditoare și lipsită de orice lucru bun; pentru că niciun om nu are natura unei vițe, până nu este altoit în El. Dar aceasta este dată numai aleșilor prin har special. Așadar, Tatăl este primul Autor al tuturor binecuvântărilor, care ne plantează cu mâna Sa; dar începutul vieții este în Hristos, deoarece începem să prindem rădăcini în El. Când Se numește pe Sine vița adevărată, sensul este: Eu sunt cu adevărat vița și, prin urmare, oamenii trudesc în zadar căutând putere în altă parte, căci din nicio ramură nu va ieși roadă folositoare decât din cele care vor fi produse de Mine.La versetul 5, Calvin respinge orice noțiune de cooperare umană în afara lui Hristos.
5. Fără Mine nu puteți face nimic. Aceasta este concluzia și aplicarea întregii pilde. Atâta timp cât suntem despărțiți de El, nu aducem roadă care este bună și acceptabilă lui Dumnezeu, căci nu suntem în stare să facem nimic bun. Papistașii nu numai că diminuează această afirmație, ci îi distrug substanța și, într-adevăr, o evită cu totul; căci, deși în cuvinte recunosc că nu putem face nimic fără Hristos, totuși își imaginează în mod prostesc că posedă o anumită putere, care nu este suficientă în sine, dar, fiind ajutată de harul lui Dumnezeu, cooperează (cum spun ei), adică lucrează împreună cu el; [80] căci nu pot îndura ca omul să fie atât de anihilat încât să nu facă nimic de la sine. Dar aceste cuvinte ale lui Hristos sunt prea clare pentru a fi evitate atât de ușor cum își închipuie ei. Doctrina inventată de papistași este că nu putem face nimic fără Hristos, dar că, ajutați de El, avem ceva de la noi înșine în plus față de harul Său. Dar Hristos, pe de altă parte, declară că nu putem face nimic de la noi înșine. Ramura, spune El, nu aduce roadă de la sine; și, prin urmare, El nu numai că înalță ajutorul harului Său care cooperează, ci ne lipsește cu totul de orice putere în afară de cea pe care ne-o împărtășește. În consecință, această expresie, fără Mine, trebuie explicată ca însemnând, în afară de Mine.
Considerați
Considerare
Calvin explică apoi cum dragostea Tatălui ajunge la noi prin unirea cu Fiul iubit.
9. După cum M-a iubit Tatăl. El a intenționat să exprime ceva mult mai mare decât se presupune de obicei; căci cei care cred că El vorbește acum despre dragostea sfântă a lui Dumnezeu Tatăl, pe care a avut-o întotdeauna față de Fiul, filosofează departe de subiect; căci mai degrabă intenția lui Hristos a fost să pună, ca să zicem așa, în sânul nostru un gaj sigur al dragostei lui Dumnezeu față de noi. Acea cercetare abstrusă, cu privire la modul în care Tatăl S-a iubit întotdeauna pe Sine în Fiul, nu are nimic de-a face cu pasajul de față. Dar dragostea care este menționată aici trebuie înțeleasă ca referindu-se la noi, deoarece Hristos mărturisește că Tatăl Îl iubește pe El, ca El fiind Capul Bisericii. Și acest lucru este extrem de necesar pentru noi; căci cel care, fără un Mijlocitor, cercetează cum este iubit de Dumnezeu, îl implică într-un labirint, în care nu va descoperi nici intrarea, nici mijloacele de a se elibera. Trebuie, așadar, să ne îndreptăm privirile spre Hristos, în care se va găsi mărturia și gajul dragostei lui Dumnezeu; căci dragostea lui Dumnezeu a fost turnată pe deplin asupra Lui, ca de la El să curgă către mădularele Sale. El este distins prin acest titlu, că este Fiul iubit, în care voia Tatălui este mulțumită, (Matei 3:17). Dar trebuie să observăm scopul, care este ca Dumnezeu să ne accepte în El. Așadar, putem contempla în El, ca într-o oglindă, dragostea părintească a lui Dumnezeu față de noi toți; deoarece El nu este iubit separat, sau pentru propriul Său avantaj privat, ci ca să ne unească cu El la Tatăl.
Răspunde
Răspuns
Unde simt acum tăierea Tatălui în viața mea? În ce domenii mai încerc încă să aduc roadă în afara rămânerii în Hristos? Cum schimbă cunoașterea dragostei Tatălui pentru mine în Fiul felul în care mă rog și ascult astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Tată preabun, îți mulțumim că ne-ai altoit în Fiul Tău, vița adevărată. Ferește-ne de orice gând mândru că putem produce roadă de la noi înșine. Taie tot ce este neroditor sau încrezător în sine și fă ca viața Ta să curgă liber prin noi. Fie ca dragostea pe care ai turnat-o asupra lui Hristos să se reverse peste noi și prin noi unii către alții. Dă-ne har să rămânem, să cerem în numele Lui și să aducem roadă care Îți aduce Ție slavă. În numele lui Iisus ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →