← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

Sub toiagul lui Dumnezeu: David fuge desculț și nu-l va răzbuna pe Șimei

2 Samuel 15-16Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)24 min
Deschidere
Sabia pe care Natan a prevestit-o a intrat în casa lui David. Absalom, fiul său, a furat inimile lui Israel și a pus stăpânire pe împărăție la Hebron, uneltind chiar moartea tatălui său; iar David, socotind că fuga la timp este cea mai bună strategie, părăsește Ierusalimul. Fericitul Teodoret de Cir ne îndeamnă să admirăm blândețea regelui fugar: războit de un fiu cu totul fărădelege, David nu-l va numi ucigaș de tată sau de frate, ci încă îl numește rege; și deși el însuși are nevoie de ajutor, este îngrijorat pentru siguranța lui Itai străinul care abia a devenit prozelit. Apoi vine chestiunea chivotului. David îl trimite înapoi în cetate, căci își amintește ce a suferit chivotul când oamenii l-au purtat ca să ajute fapte fărădelege; iar Teodoret îi pune în gură mărturisirea unui suflet care se știe mustrat — "Am călcat amândouă legile", legea împotriva adulterului și legea împotriva uciderii, și astfel nu pot purta acuzatorul cu mine, ci mă supun, ca un slujitor din casă, mustrărilor Stăpânului meu. Plângând, cu capul acoperit, cu picioarele goale, omul evlavios fuge; și aflând de trădarea lui Ahitofel, nu cheamă trăsnete, ci doar se roagă ca sfatul celui rău să fie făcut nebunesc. Cel mai izbitor dintre toate este blândețea lui față de Șimei, care îl lovește cu pietre și îl blestemă ca pe un om însetat de sânge. Când Abișai ar vrea să taie capul blestemătorului, David îl oprește: "Domnul i-a zis: Blestemă-l pe David" — acest om este toiagul Domnului; nu pun mâna pe toiag, ca să nu-L provoc pe Cel care îl mânuiește. Biserica vede aici blândețea regelui mustrat care se pleacă sub disciplina lui Dumnezeu și în ea o prefigurare a unui Fiu mai mare al lui David, care a urcat același Munte al Măslinilor și a purtat ocări fără să răspundă cu ocară.
Citește

Citire

Citiți 2 Samuel 15–16 — Absalom "a furat inimile bărbaților lui Israel" și vine cuvânt la David: "Inimile bărbaților lui Israel sunt după Absalom". David zice: "Sculați-vă și să fugim… ca nu cumva să ne ajungă deodată". Itai Gathitul, abia venit, nu vrea să se întoarcă: "Viu este Domnul… în ce loc va fi domnul meu regele, fie în moarte, fie în viață, acolo va fi și slujitorul tău". Țara plânge când poporul trece. David trimite chivotul înapoi cu Țadoc: "Dacă voi afla bunăvoință în ochii Domnului, El mă va aduce iarăși… dar dacă va zice așa: Nu am plăcere în tine; iată-mă, să-mi facă mie cum i se pare bine". David urcă panta Măslinilor, "și plângea în timp ce urca, și avea capul acoperit, și mergea desculț". Aflând că Ahitofel este cu Absalom, se roagă: "Doamne… preface sfatul lui Ahitofel în nebunie". Țiba îl întâlnește cu provizii și îl acuză pe Mefiboșet. Apoi vine Șimei blestemând, aruncând pietre și praf: "Ieși… om însetat de sânge". Abișai zice: "Lasă-mă să trec… și să-i tai capul". Dar David răspunde: "Lasă-l să blesteme, pentru că Domnul i-a zis: Blestemă-l pe David… poate că Domnul va… îmi va răsplăti bine pentru blestemul lui din ziua aceasta".
Studiu
Teodoret se oprește mai întâi asupra blândeții regelui fugar. Vânat de un fiu fărădelege, David refuză numele amare pe care crima le merita și încă îl cinstește ca rege, și chiar în primejdia sa se îngrijește de siguranța prozelitului care îl urmează: Este drept să admirăm blândețea lui David. Chiar fiind urmărit și războit de fiul său cu totul fărădelege, nu l-a numit ucigaș de tată sau de frate, ci l-a numit rege. Când David trimite chivotul înapoi, Teodoret aude un om care știe că este sub disciplină și nu va fugi la Stăpânul său în panică sau nu va cere răzbunare, ci doar cere ca sfatul vrăjmașului să fie desființat: totuși îndată a fugit la adăpostul Stăpânului său, nu cerând să fie lovit cu trăsnete, ci ca sfatul lui să fie făcut zadarnic. Și aceeași blândețe ajunge la culme când Șimei îl blestemă și Abișai ar vrea să răzbune ocara; căci Teodoret se întoarce la răspunsul uimitor al lui David despre toiag, în care regele mustrat refuză să lovească înapoi unealta pentru că vede mâna lui Dumnezeu în spatele ei: Îmi atribui nenorocirile propriilor mele fărădelegi; nu pun mâna pe toiag, ca să nu-L provoc pe Cel care lovește.
Considerați

Considerare

Citirea lui Teodoret despre David în fugă este un portret al sufletului care a învățat să se plece sub toiagul lui Dumnezeu. Regele nu-și protestează nevinovăția — nu avea niciuna de protestat, căci a călcat atât legea împotriva adulterului, cât și legea împotriva uciderii — și astfel, când calamitatea cade, o citește nu ca pe o nedreptate, ci ca pe disciplina dreaptă a Stăpânului său, căruia i se supune "ca un slujitor din casă". De aceea nu-l lasă pe Abișai să-l lovească pe Șimei. El vede dincolo de răutatea omului la providența care o îngăduie; Șimei este doar toiagul, și a apuca toiagul în mânie înseamnă a provoca mâna care îl mânuiește. Aici istoria sobră a antiohianului se ridică la Evanghelie. Căci David urcă Muntele Măslinilor plângând, cu capul acoperit, cu picioarele goale — și Teodoret însuși notează că acesta este muntele "de pe care a fost luat în ceruri Hristos Stăpânul". Un Fiu mai mare al lui David ar urca același munte în propria Sa agonie, ar fi ocărât și "nu a răspuns cu ocară", s-ar fi încredințat "Celui care judecă drept" (1 Petru 2:23) și s-ar ruga pentru cei care L-au blestemat. Refuzul lui David de a se răzbuna pe Șimei este umbra; tăcerea lui Hristos înaintea acuzatorilor Săi, "Părinte, iartă-i", este substanța. Iar lecția rămâne pentru orice suflet mustrat: când vin ocara și pierderea, întrebarea nu este mai întâi "Are dreptul acest om să mă blesteme?" ci "Ce mă învață Dumnezeu prin acest toiag?" David a sperat că Domnul, văzând umilința sa, va "răsplăti bine pentru blestemul din ziua aceasta" — și Dumnezeu care înalță pe cei smeriți l-a adus într-adevăr înapoi peste Iordan în pace. Blândețea care se pleacă sub toiag nu este slăbiciune; este credința care știe a cui mână îl ține.
Răspunde

Răspuns

Când ești ocărât, când sunt aruncate pietre și praf și un Șimei te numește cu cel mai rău nume al tău, primul tău impuls va fi al lui Abișai: lasă-mă să trec și să-l fac să tacă. Teodoret te îndeamnă să înveți calea mai bună a lui David. Înainte de a întreba dacă blestemătorul are vreun drept să blesteme, întreabă ce poate spune Dumnezeu prin el. Nu pune mâna pe toiag în mânie, ca să nu provoci mâna care îl mânuiește; atribuie-ți nenorocirile, așa cum a făcut David, propriilor tale fărădelegi, și lasă chiar și răutatea unui vrăjmaș să devină, în providența lui Dumnezeu, o oglindă care te împinge la smerenie și rugăciune. Aceasta nu înseamnă că fiecare acuzație este adevărată sau fiecare blestemător drept — Șimei nu era niciunul — ci că sufletul mustrat privește dincolo de unealtă la Stăpân și răspunde ocării nu cu ocară, ci cu blândețea care speră că Dumnezeu va "răsplăti bine pentru blestemul din ziua aceasta". Așa că atunci când ești nedreptățit, refuză logica dulce a răzbunării. Acoperă-ți capul, ca să zicem, și urcă muntele propriei tale umilințe plângând, dar urcă închinându-te, zicând cu David: "Iată-mă; să-mi facă mie cum i se pare bine". Adu-ți aminte că Fiul mai mare al lui David a mers pe același drum, a purtat ocara în tăcere și s-a rugat pentru cei care L-au blestemat; și că Dumnezeu care vede umilința slujitorilor Săi este Dumnezeu care îi aduce acasă. Blândețea care nu se răzbună nu este înfrângere — este calea cea mai sigură către pacea pe care Dumnezeu o dă celor ce se pleacă sub toiagul Său.
Roagă-te

Rugăciune

O, Stăpâne și Doamne, al cărui slujitor David, fugind desculț și plângând pe Muntele Măslinilor, nu s-a răzbunat pe omul care l-a blestemat, ci a zis: "Acesta este toiagul Domnului; să-mi facă mie cum i se pare bine": dă-mi blândețea lui. Când sunt ocărât și nedreptățit, ține-mi mâna de la a apuca toiagul în mânie și învață-mă să privesc dincolo de cel care lovește la Tine care îngădui aceasta. Lasă-mă să-mi atribui necazurile propriilor mele fărădelegi și să nu Te provoc cerând răzbunare; lasă-mă să port ocara fără a răspunde cu ocară și să mă rog, așa cum a sperat David, ca Tu să răsplătești bine pentru blestemul zilei. Fă-mă să mă supun mustrărilor Tale ca un slujitor din casă stăpânului său, încrezându-mă că Tu rănești doar ca să vindeci. Și când sunt adus jos, lasă-mă să urc muntele umilinței mele închinându-mă, zicând: "Iată-mă; fă cu mine cum ți se pare bine în ochii Tăi". Așa conformează-mă Fiului mai mare al lui David, care pe același munte a purtat crucea, nu a răspuns cu ocară și s-a rugat pentru cei care L-au blestemat. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, blând și smerit cu inima, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →