← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 10 — cu Ioan Calvin

1 Corinteni 10Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la 1 Corinteni 10 oferă un ghid sobru, dar plin de speranță, pentru credincioși astăzi. Inspirându-se din călătoria lui Israel prin pustiu, Calvin arată cum același Dumnezeu care și-a condus poporul antic continuă să cheme Biserica Sa la credincioșie prin sacramente. Cuvintele sale ne amintesc că privilegiile spirituale nu acordă niciodată imunitate față de ispită sau judecată. În schimb, ele ne cheamă la smerenie, vigilență și recunoștință. Pe măsură ce ascultăm vocea lui Calvin, suntem invitați să ne examinăm propria noastră umblare cu Hristos și să primim har proaspăt pentru călătoria ce ne așteaptă.
Citește

Citire

Întoarce-te acum la 1 Corinteni capitolul 10 și citește întregul capitol încet. Ascultă avertismentele pe care Pavel le dă din istoria lui Israel și mângâierea pe care o oferă prin sacramente. Observă cum apostolul conectează semnele antice cu viața noastră prezentă în Hristos. Lasă textul să se așeze în inima ta înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a-și confirma învățătura cu exemple din istoria lui Israel. Ceea ce învățase mai înainte prin două asemănări, acum o confirmă prin exemple. Corintenii deveniseră îngâmfați și se lăudau ca și cum și-ar fi împlinit vremea, [520] sau cel puțin și-ar fi terminat alergarea, când abia părăsiseră punctul de plecare. Această deșartă înălțare și încredere o înfrânează în felul acesta -- 'Cum văd că vă odihniți liniștiți chiar la începutul alergării voastre, nu aș vrea să fiți neștiutori de cele ce s-au întâmplat poporului lui Israel din pricina aceasta, ca exemplul lor să vă trezească.' Totuși, deoarece, când se aduc exemple, orice punct de deosebire distruge forța comparației, Pavel premite că nu există o asemenea deosebire între noi și israeliți, încât condiția noastră să fie diferită de a lor. Având deci în vedere să amenințe pe corinteni cu aceeași răzbunare care îi lovise pe ei, începe în felul acesta -- 'Păziți-vă de a vă lăuda cu vreun privilegiu deosebit, ca și cum ați fi în mai mare stimă decât erau ei în ochii lui Dumnezeu.' Căci ei au fost favorizați cu aceleași binefaceri de care ne bucurăm și noi astăzi; a existat o Biserică a lui Dumnezeu printre ei, așa cum există și astăzi printre noi; au avut aceleași sacramente, ca semne pentru ei ale harului lui Dumnezeu; [521] dar, abuzând de privilegiile lor, nu au scăpat de judecata lui Dumnezeu. [522] Temeți-vă, deci; căci același lucru vă amenință și pe voi. Iuda folosește același argument în Epistola sa. (Iuda 1:5.) Despre botez, Calvin scrie în continuare. 1. Toți erau sub nor. Scopul Apostolului este să arate că israeliții nu erau mai puțin poporul lui Dumnezeu decât suntem noi, ca să știm că nu vom scăpa nepedepsiți de mâna lui Dumnezeu, care i-a pedepsit [523] cu atâta asprime. Căci rezumatul este acesta -- 'Dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe ei, nici pe voi nu vă va cruța, căci condiția voastră este asemănătoare.' Această asemănare o dovedește din faptul că au fost onorați cu aceleași semne ale harului lui Dumnezeu, căci sacramentele sunt semne prin care Biserica lui Dumnezeu este deosebită. Tratează mai întâi despre botez și învață că norul, care i-a ocrotit pe israeliți în pustiu de căldura soarelui și le-a îndrumat calea, precum și trecerea lor prin mare, le-a fost ca un botez; spune, de asemenea, că în mană și în apa care curgea din stâncă a existat un sacrament care corespundea Sfintei Cine. Calvin se îndreaptă apoi spre hrana și băutura spirituală. 3. Aceeași hrană spirituală El amintește acum de celălalt sacrament, care corespunde Sfintei Cine a Domnului. 'Mana', spune el, 'și apa care a izvorât din stâncă, nu au slujit doar pentru hrana trupului, ci și pentru hrănirea spirituală a sufletelor.' Este adevărat că ambele au fost mijloace de susținere pentru trup, dar aceasta nu împiedică slujirea lor și unui alt scop. În timp ce, deci, Domnul a ușurat nevoile trupului, El, în același timp, a prevăzut pentru bunăstarea veșnică a sufletelor. Aceste două lucruri ar fi ușor de împăcat, dacă nu ar exista o dificultate prezentată în cuvintele lui Hristos, (Ioan 6:31,) unde El face din mană hrana pieritoare a pântecelui, pe care o contrastează cu adevărata hrană a sufletului. Această afirmație pare să difere mult de ceea ce spune Pavel aici. Această încurcătură, de asemenea, se rezolvă ușor. Este felul Scripturii, când tratează despre sacramente sau alte lucruri, să vorbească în unele cazuri potrivit capacității ascultătorilor, și în acel caz are respect nu față de natura lucrului, ci față de ideea greșită a ascultătorilor. Astfel, Pavel nu vorbește întotdeauna despre circumcizie în același fel, căci când are în vedere rânduiala lui Dumnezeu în ea, spune că era un sigiliu al dreptății credinței, (Romani 4:11,) dar când se ceartă cu cei care se lăudau cu un semn exterior și gol și își puneau în el o încredere greșită a mântuirii, spune că este un semn al osândirii, pentru că oamenii se leagă prin el să țină toată legea (Galateni 5:2, 3.) Căci el ia doar opinia pe care apostolii mincinoși o aveau despre ea, pentru că se luptă nu împotriva instituției curate a lui Dumnezeu, ci împotriva vederii lor greșite. În acest fel, cum mulțimea carnală îl prefera pe Moise lui Hristos, pentru că hrănise poporul în pustiu timp de patruzeci de ani, și nu privea nimic în mană decât hrana pântecelui, (cum într-adevăr nu căutau nimic altceva,) Hristos în răspunsul Său nu explică ce se înțelegea prin mană, ci, trecând peste orice altceva, își potrivește discursul la ideea avută de ascultătorii Săi. 'Moise este ținut de voi în cea mai mare stimă și chiar în admirație, ca un Profet preeminent, pentru că a umplut pântecele părinților voștri în pustiu. Căci acest singur lucru îl obiectați împotriva mea: Eu sunt socotit nimic de voi, pentru că nu vă dau hrană pentru pântec. Dar dacă socotiți hrana pieritoare de atâta importanță, ce ar trebui să gândiți despre pâinea dătătoare de viață, cu care sufletele sunt hrănite spre viața veșnică?' Vedem deci că Domnul vorbește acolo -- nu potrivit naturii lucrului, ci mai degrabă potrivit înțelegerii ascultătorilor Săi. [530] Pavel, pe de altă parte, privește aici -- nu la rânduiala lui Dumnezeu, ci la abuzul ei de către cei răi.
Considerați

Considerare

Calvin aplică avertismentul fiecărei generații de credincioși. 5. Dar mulți dintre ei. Avem acum motivul pentru care Apostolul a premis aceste lucruri -- ca să nu pretindem pentru noi înșine vreo demnitate sau excelență deasupra lor, ci să umblăm în smerenie și frică, căci astfel numai vom asigura că nu am fost favorizați în zadar cu lumina adevărului și cu o asemenea abundență de binefaceri harice. 'Dumnezeu', spune el, 'i-a ales pe toți ca popor al Său, dar mulți dintre ei au căzut din har. Să luăm seama, deci, ca nu cumva același lucru să ni se întâmple nouă, fiind avertizați de atâtea exemple, căci Dumnezeu nu va îngădui ca ceea ce a pedepsit atât de aspru în ei să rămână nepedepsit în noi.'
Răspunde
Unde în viața mea sunt ispitit să prezum asupra harului lui Dumnezeu? Cum mă întăresc sacramentele împotriva acelei prezumții? Ce pas de ascultare smerită mă invită Duhul să fac astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Suveran, care ai condus pe Israel prin pustie și L-ai făcut pe Hristos Stânca din care bem, dă-ne să fugim de idolatrie și să ne împărtășim din sacramentele Tale în credință adevărată. Prin harul legământului Tău, păzește-ne de prezumție, întărește-ne în ispită și fă-ne să stăm doar prin credincioșia Ta. Păstrează-ți Biserica smerită și sfântă spre lauda slavei Tale. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →