← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › A Doua Carte a Omiliilor (1571)

Omilie — Despre Patimă, pentru Vinerea Mare

A Doua Carte a Omiliilor (1571) 13Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies)15 min
Deschidere
Lecția aceasta se inspiră din Omilia Patimii rânduită pentru Vinerea Mare în Cartea a Doua a Omiliilor. Articolul mărturisește lucrarea singulară a lui Hristos în moartea Sa ca singurul temei al răscumpărării noastre și modelul pentru viața creștină. Ea cheamă Biserica să-și amintească acea moarte nu doar ca istorie, ci ca cauza prezentă a împăcării noastre cu Tatăl. Prin această mărturisire, credincioșii sunt invitați să vadă atât costul păcatului cât și abundența milei arătate pe cruce.
Citește
Întoarce-te acum la omilia rânduită însăși și citește meditația ei susținută asupra morții lui Hristos. Textul se sprijină pe numeroase pasaje din Scriptură, în special Isaia 53, Romani 5–8, Coloseni 2, Evrei 9–10 și relatările evanghelice ale răstignirii. Lasă cuvintele omiliei să-ți călăuzească reflecția asupra motivului pentru care patima rămâne inima mărturisirii Bisericii.
Studiu

Studiază

Omilia își deschide îndemnul adresându-se poporului răscumpărat: Nu se cuvine ca noi (preaiubiți în Hristos), fiind poporul pe care El l-a răscumpărat de la diavol, de la păcat și de la moarte și de la osânda veșnică, prin Hristos, să lăsăm să treacă acest timp fără nicio meditație și amintire a acelei lucrări minunate a răscumpărării noastre, săvârșită cam pe vremea aceasta, prin marea milă și dragoste a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru noi, păcătoși ticăloși și vrăjmașii Lui muritori. Căci dacă fapta unui om muritor, făcută spre folosul obștii, este ținută de noi în amintire, cu mulțumire pentru binele și folosul pe care le primim prin ea, cu cât mai bucuroși ar trebui să avem în minte această faptă și binefacere minunată a morții lui Hristos? Prin ea El a cumpărat pentru noi iertarea și dezlegarea neîndoielnică a păcatelor noastre, prin ea a împăcat pe Tatăl ceresc cu noi, în așa fel încât ne socotește acum drept copiii Lui iubiți și drept adevărații moștenitori, împreună cu Hristos, Fiul Său firesc, ai împărăției cerurilor? Apoi descoperă adâncimea dăruirii de Sine a lui Hristos pentru vrăjmași: Și cu adevărat cu atât mai mult se arată bunătatea lui Hristos față de noi, cu cât I-a plăcut să Se lepede de toată cinstea Sa frumoasă, în care era deopotrivă cu Tatăl Său în cer, și să coboare în această vale a tânguirii, ca să Se facă om muritor și să fie în starea celui mai de jos slujitor, slujindu-ne pe noi pentru bunăstarea și folosul nostru, pe noi, zic, care eram vrăjmașii Lui jurați, care lepădaserăm sfânta Lui Lege și poruncile Sale și urmaserăm poftele și plăcerile păcătoase ale firii noastre stricate. Și totuși, zic, Hristos S-a pus între mânia cuvenită a lui Dumnezeu și păcatul nostru și a rupt zapisul în care eram datori lui Dumnezeu și a plătit datoria noastră (Coloseni 2,14). Datoria noastră era mult prea mare ca s-o fi putut plăti noi. Și fără plată, Dumnezeu Tatăl nu putea fi niciodată împăcat cu noi. Nici nu era cu putință să fim dezlegați de această datorie prin propria noastră putere. I-a plăcut deci să fie El Însuși plătitorul ei și să ne libereze cu desăvârșire. Apoi trece la implicația personală pentru păcatul nostru: Cine poate acum să cugete la datoria grea a păcatului, care nu putea fi plătită altfel decât prin moartea unui nevinovat, și să nu urască păcatul în inima sa? Dacă Dumnezeu urăște atât de mult păcatul, încât n-a îngăduit nici omului, nici îngerului să fie răscumpărarea lui, ci numai moartea Fiului Său Unuia și Preaiubitului, cine nu va sta în frică de el? Dacă noi (prietenii mei) cugetăm la aceasta, că pentru păcatele noastre acest Miel preanevinovat a fost dus la moarte, vom avea cu mult mai mult temei să ne tânguim pe noi înșine că am fost pricina morții Lui, decât să strigăm împotriva răutății și cruzimii iudeilor, care L-au urmărit până la moarte. Noi am făcut faptele pentru care El a fost astfel lovit și rănit, ei au fost doar slujitorii fărădelegii noastre. Se cuvine deci să coborâm adânc în inimile noastre și să ne tânguim propria ticăloșie și viață păcătoasă. Apoi declară unicitatea și de ajunsul acestei jertfe: În numele Lui, orice vom cere, ni se va da (Matei 21,22). Căci atât de mult este mulțumit Tatăl, Dumnezeu cel Atotputernic, de Hristos, Fiul Său, încât pentru dragostea Lui ne iubește și nu ne va tăgădui nimic. Atât de plăcută a fost această jertfă și aducere a morții Fiului Său, pe care El a suferit-o cu atâta ascultare și nevinovăție, încât trebuie s-o socotim singura și deplina îndreptare pentru toate păcatele lumii. Și atâta favoare a cumpărat El prin moartea Sa de la Tatăl Său ceresc pentru noi, încât, pentru meritul ei (dacă suntem cu adevărat creștini și nu doar cu numele), suntem acum deplin în harul lui Dumnezeu și cu desăvârșire dezlegați de păcatul nostru. Nici o limbă nu este în stare să exprime vrednicia acestei morți atât de prețioase. Căci în ea stă iertarea neîncetată a greșelilor noastre zilnice, în ea se odihnește îndreptățirea noastră, în ea suntem primiți, în ea este cumpărată sănătatea veșnică a tuturor sufletelor noastre.
Considerați

Cugetă

Omilia își încheie învățătura chemând la adevărata pomenire prin credință și dragoste: Căci ne va folosi prea puțin să avem în meditație roadele și prețul patimii Sale, să le mărim și să ne bucurăm sau să ne încredem în ele, dacă nu avem în minte pildele Sale în patimă ca să le urmăm. Dacă astfel cugetăm deci la moartea lui Hristos și ne vom ține de ea cu credință tare pentru meritul și vrednicia ei, și ne vom rândui de asemenea în așa fel încât să ne dăruim pe noi înșine și tot ce avem prin dragoste spre folosul aproapelui nostru, precum Hristos S-a cheltuit pe Sine cu totul pentru folosul nostru, atunci ne aducem cu adevărat aminte de moartea lui Hristos; și fiind astfel următori ai pașilor lui Hristos, vom fi siguri că Îl vom urma acolo unde șade acum cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cărora să fie toată cinstea și slava, Amin.
Răspunde
Unde uiți cel mai lesne că păcatul tău a cerut moartea Fiului lui Dumnezeu? Cum modelează răbdarea lui Hristos felul în care întâmpini astăzi rănirea sau nedreptatea? În ce faptă concretă de milostenie sau iertare te îndeamnă Duhul să-L urmezi pe Domnul răstignit în această săptămână?
Roagă-te
Doamne Iisuse Hristoase, a Cărui patimă ne este pusă înainte de omilie, dă-ne să nu trecem niciodată prin această taină fără pomenire. Prin același Duh care Te-a înviat din morți, întoarce inimile noastre de la orice iubire a păcatului și sădește în noi dragostea care iartă precum am fost iertați. Fie ca crucea pe care o contemplăm să devină crucea pe care o purtăm, până vom împărăți cu Tine acolo unde șezi acum la dreapta Tatălui. Amin.

Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →