← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Apoc 3 — cu Matthew Henry

Apocalipsa 3Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Apocalipsa capitolul 3 oferă o bogată înțelepciune pastorală pentru biserici de-a lungul veacurilor. În această lecție zilnică ascultăm cum Henry urmărește cuvintele lui Hristos către Sardes, Filadelfia și Laodiceea, remarcând atât avertismente solemne cât și promisiuni duioase. Expunerea sa atentă ne ajută să ne examinăm propria vitalitate spirituală și credincioșia pe care Hristos o cere. Prin ochii lui Henry vedem cum Domnul înviat încă umblă printre sfeșnice, măsurând fiecare biserică după standardul credinței vii. Fie ca aceste mesaje străvechi să trezească o devoțiune proaspătă în noi astăzi.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculte glasul viu al lui Hristos către cele șapte biserici. Citește Apocalipsa capitolul 3 încet, oprindu-te după fiecare scrisoare. Observă tonul distinct adresat Sardesului, ușa deschisă acordată Filadelfiei și chemarea urgentă adresată Laodiceei. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a trece la reflecțiile lui Henry.
Studiu
Henry deschide secțiunea despre Sardes stabilind scena istorică și spirituală a scrisorii. Aici este, I. Prefața, arătând, 1. Către cine este îndreptată această scrisoare: Către îngerul bisericii din Sardes, un oraș antic din Lidia, pe malurile muntelui Tmolus, despre care se spune că a fost cetatea principală a Asiei Mici și prima cetate din acea parte a lumii convertită prin propovăduirea lui Ioan; și, spun unii, prima care s-a lepădat de creștinism și una dintre primele care a fost pusă în ruine, în care încă zace, fără nicio biserică sau slujire. 2. De către cine a fost trimis acest mesaj – Domnul Isus, care aici își asumă caracterul Celui ce are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele, luate din cap. 1:4, unde se spune că cele șapte duhuri sunt înaintea tronului. (1.) El are cele șapte duhuri, adică Duhul Sfânt cu puterile, harurile și lucrările sale variate; căci El este personal unul, deși eficace variat, și se poate spune aici că sunt șapte, care este numărul bisericilor și al îngerilor bisericilor, pentru a arăta că fiecărui slujitor și fiecărei biserici i se dă o dispensație și o măsură a Duhului pentru a se folosi de ea – un stoc de influență spirituală pe care acel slujitor și acea biserică să-l folosească, atât pentru lărgire cât și pentru continuitate, măsură a Duhului care nu este retrasă în mod obișnuit de la ei până când nu o pierd prin folosire greșită. Bisericile au stocul și fondul lor spiritual, la fel ca și credincioșii individuali; și, fiind trimisă această epistolă către o slujire și o biserică slăbite, li se amintește foarte potrivit că Hristos are cele șapte duhuri, Duhul fără măsură și în desăvârșire, la care pot apela pentru a reînvia lucrarea Sa printre ei. (2.) El are cele șapte stele, îngerii bisericilor; ei sunt așezați de El și răspunzători față de El, ceea ce ar trebui să-i facă credincioși și plini de râvnă. El are slujitori de angajat și influențe spirituale de comunicat slujitorilor Săi pentru binele bisericii Sale. Duhul Sfânt lucrează de obicei prin slujire, iar slujirea nu va avea nicio eficacitate fără Duhul; aceeași mână divină îi ține pe amândoi. Henry dezvăluie apoi mustrarea severă adresată bisericii din Sardes. 1. Cu o mustrare, și una foarte aspră: Îți cunosc faptele, că ai nume că trăiești și ești mort. IpoCrizia și o decădere jalnică în religie sunt păcatele imputate acestei biserici, de către unul care o cunoștea bine și toate lucrările ei. (1.) Această biserică câștigase o mare reputație; avea un nume, și unul foarte onorabil, pentru o biserică înfloritoare, un nume pentru religie vitală și vie, pentru puritatea doctrinei, unitate între ei, uniformitate în închinare, decență și ordine. Nu citim despre nicio diviziune nefericită între ei. Totul părea bine, în ceea ce ține de observația oamenilor. (2.) Această biserică nu era cu adevărat ceea ce se spunea despre ea. Aveau un nume că trăiesc, dar erau morți; era o formă de evlavie, dar nu puterea, un nume că trăiesc, dar nu un principiu de viață. Dacă nu era o lipsă totală de viață, totuși era o mare moarte în sufletele lor și în slujirile lor, o mare moarte în duhurile slujitorilor lor și o mare moarte în slujirile lor, în rugăciunile lor, în propovăduirea lor, în convorbirea lor, și o mare moarte în popor la ascultare, la rugăciune și la conversație; ce puțină viață mai rămăsese printre ei era, într-un fel, pe cale să moară. Henry prezintă apoi sfatul pe care Hristos îl dă pentru restaurarea vieții spirituale. 2. Domnul nostru continuă să dea acestei biserici degenerate cel mai bun sfat: Fii veghetor și întărește lucrurile etc., v. 2. (1.) El îi sfătuiește să fie în veghe. Cauza morții și decăderii lor păcătoase a fost că și-au lăsat jos veghea. Ori de câte ori suntem în afara veghei, pierdem teren și de aceea trebuie să ne întoarcem la veghea noastră împotriva păcatului, a Satanei și a tot ce este distructiv pentru viața și puterea evlaviei. (2.) Să întărească lucrurile care rămân și care sunt gata să moară. Unii înțeleg aceasta despre persoane; erau câțiva care își păstraseră integritatea, dar erau în pericol de a decădea odată cu ceilalți. Este un lucru dificil să menții viața și puterea evlaviei în noi înșine, când vedem o moarte și o decădere universală predominând în jurul nostru. Sau poate fi înțeles despre practici, după cum urmează: Nu am găsit faptele tale desăvârșite înaintea lui Dumnezeu, nu împlinite; lipsește ceva din ele; este coaja, dar nu miezul; este cadavrul, dar nu sufletul – umbra, dar nu substanța. Lucrul lăuntric lipsește, faptele tale sunt goale și deșarte; rugăciunile nu sunt împlinite cu dorințe sfinte, faptele de milostenie nu sunt împlinite cu adevărata dragoste, sabatele nu sunt împlinite cu devoțiune potrivită a sufletului către Dumnezeu; nu sunt afecțiuni lăuntrice potrivite cu faptele și expresiile exterioare. Acum, când spiritul lipsește, forma nu poate subzista mult timp. (3.) Să se adune și să-și amintească cum au primit și auzit (v. 3); nu numai să-și amintească ce au primit și auzit, ce mesaje au primit de la Dumnezeu, ce semne ale milei și favorii Sale față de ei, ce predici au auzit, ci cum au primit și auzit, ce impresii au făcut milele lui Dumnezeu asupra sufletelor lor la început, ce afecțiuni au simțit lucrând sub cuvântul și rânduielile lor, dragostea logodnei lor, bunătatea tinereții lor, cât de binevenită le-a fost Evanghelia și harul lui Dumnezeu când le-au primit întâi. Unde este fericirea despre care vorbeau atunci? (4.) Să țină cu tărie ce au primit, ca să nu piardă totul, și să se pocăiască sincer că au pierdut atât de mult din viața religiei și au riscat să piardă totul. Henry încheie porțiunea despre Sardes consemnând mângâierea rostită rămășiței credincioase. 4. Domnul nostru binecuvântat nu lasă acest popor păcătos fără vreo mângâiere și încurajare: În mijlocul judecății își amintește de îndurare (v. 4), și aici (1.) Face o mențiune onorabilă a rămășiței credincioase din Sardes, deși mică: Ai câteva nume în Sardes care nu și-au mânjit hainele; nu au intrat în corupțiile și poluarea predominante ale zilei și locului în care au trăit. Dumnezeu ia seama la cel mai mic număr al celor care rămân cu El; și cu cât sunt mai puțini, cu atât sunt mai prețioși în ochii Lui. (2.) Face o promisiune foarte plină de har către ei: Vor umbla cu Mine în alb, căci sunt vrednici – în stola, hainele albe ale îndreptățirii, ale înfierii și ale mângâierii, sau în hainele albe ale cinstei și slavei în cealaltă lume. Vor umbla cu Hristos pe cărările plăcute ale paradisului ceresc; și ce convorbire încântătoare va fi între Hristos și ei când vor umbla astfel împreună! Aceasta este o cinste potrivită și adecvată integrității lor, pe care credincioșia lor le-a pregătit-o și pe care nu este deloc nepotrivit ca Hristos să le-o acorde, deși nu este o vrednicie legală, ci evanghelică cea care li se atribuie, nu merit, ci potrivire. Cei care umblă cu Hristos în hainele curate ale sfințeniei practice reale aici și se păstrează nepătați de lume vor umbla cu Hristos în hainele albe ale cinstei și slavei în cealaltă lume: aceasta este o răsplată potrivită.
Considerați

Considerare

Henry reflectează asupra răsplății glorioase promise fiecărui biruitor. 1. O mare răsplată promisă creștinului biruitor (v. 5), și este foarte mult aceeași cu cea deja menționată: Cel ce biruiește va fi îmbrăcat în veșminte albe. Puritatea harului va fi răsplătită cu puritatea desăvârșită a slavei. Sfințenia, când este desăvârșită, va fi propria ei răsplată; slava este desăvârșirea harului, deosebindu-se nu în fel, ci în grad. La aceasta se adaugă acum o altă promisiune foarte potrivită cazului: Nu-i voi șterge numele din cartea vieții, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui. Observă, (1.) Hristos are cartea Sa a vieții, un registru și o listă a tuturor celor ce vor moșteni viața veșnică. [1.] Cartea alegerii veșnice. [2.] Cartea amintirii a tuturor celor ce au trăit pentru Dumnezeu și au menținut viața și puterea evlaviei în vremuri rele. (2.) Hristos nu va șterge numele aleșilor și credincioșilor Săi din această carte a vieții; oamenii pot fi înscriși în registrele bisericii, ca botezați, ca făcând o mărturisire, ca având un nume că trăiesc, și acel nume poate ajunge să fie șters din listă, când se dovedește că a fost doar un nume, un nume că trăiesc, fără viață spirituală; astfel de oameni își pierd adesea chiar numele înainte de a muri, sunt lăsați de Dumnezeu să-și șteargă propriile nume prin nelegiuirea lor grosolană și deschisă. Dar numele celor ce biruiesc nu vor fi niciodată șterse. (3.) Hristos va produce această carte a vieții și va mărturisi numele credincioșilor care stau acolo, înaintea lui Dumnezeu și a tuturor îngerilor; va face aceasta ca Judecător al lor, când cărțile vor fi deschise; va face aceasta ca căpitan și cap al lor, conducându-i triumfător cu El în cer, prezentându-i Tatălui: Iată-mă pe Mine și copiii pe care Mi i-ai dat. Cât de mare va fi această cinste și răsplată!
Răspunde

Răspuns

Unde ar putea un nume de viață să mascheze moartea spirituală în propria mea umblare? Cum răspund la chemarea lui Hristos de a întări ce rămâne? În ce feluri păzesc ușa deschisă pe care El a pus-o înaintea mea?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, cercetează inimile noastre prin Cuvântul Tău din Apocalipsa 3 și trezește orice parte care s-a răcit sau a devenit nepăsătoare. Întărește ce a rămas, îmbracă-ne în hainele albe pe care doar Tu le dai și păstrează-ne veghetori și plini de râvnă până vei veni. Prin Duhul Tău ajută-ne să auzim ce spui bisericilor și să umblăm cu Tine în curăție. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →