← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Marcu

Marcu 1 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock

Marcu 1Comentariul Bibliei Haydock20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Bibliei Catolice a Familiei a lui Haydock despre Evanghelia după Marcu. Această venerabilă compilație adună perspectivele Părinților Bisericii și ale exegeților catolici de mai târziu pentru a ilumina textul sacru. Pe măsură ce începem capitolul unu, notele lui Haydock ne ghidează prin identitatea evanghelistului, proclamația de deschidere și lucrarea timpurie a lui Hristos. Comentariul îmbină detalii istorice cu profunzime spirituală, ajutând credincioșii să întâlnească Cuvântul viu. Să intrăm în acest studiu cu reverență și atenție.
Citește

Citire

Luați textul sacru și citiți Marcu capitolul unu încet și cu rugăciune. Observați mișcarea rapidă de la propovăduirea lui Ioan Botezătorul la botezul lui Isus și la primele chemări la ucenicie. Lăsați cuvintele să răsune în inima voastră, deoarece comentariul le va dezvălui curând înțelesul. Faceți o pauză după fiecare secțiune pentru a lăsa narațiunea să se așeze înainte de a trece la explicațiile lui Haydock.
Studiu
Haydock începe prin a identifica autorul acestei Evanghelii și legătura sa cu apostolii. Sf. Marcu, care a scris această Evanghelie, este numit de Sf. Augustin prescurtătorul Sf. Matei; de Sf. Ieronim, ucenicul și interpretul Sf. Petru; iar potrivit lui Origen și Sf. Ieronim, el este același Marcu pe care Sf. Petru îl numește fiul său. Stilting, bollandistul, (în viața Sf. Ioan Marcu, T. vii. Sep. 27, p. 387, care era fiul surorii Sf. Barnaba) încearcă să demonstreze că acesta era aceeași persoană cu evanghelistul nostru; iar aceasta este părerea Sf. Ieronim și a altora: dar opinia generală este că Ioan, supranumit Marcu, menționat în Faptele Apostolilor xii. era o persoană diferită. El a fost ucenicul Sf. Pavel și însoțitorul Sf. Barnaba și era cu Sf. Pavel la Antiohia, când evanghelistul nostru era cu Sf. Petru la Roma sau la Alexandria, după cum observă Eusebiu, Sf. Ieronim, Baronius și alții. Tirinus este de părere că evanghelistul nu a fost unul dintre cei șaptezeci și doi de ucenici, deoarece, după cum Sf. Petru îl numește fiul său, el a fost convertit de Sf. Petru după moartea lui Hristos. Totuși, Sf. Epifanie ne asigură că el a fost unul dintre cei șaptezeci și doi și L-a părăsit pe Hristos după ce a auzit discursul Său despre Euharistie, (Ioan vi.) dar a fost convertit de Sf. Petru după învierea lui Hristos, hזr. 51, cap. v. p. 528. --- Savanții sunt în general de părere că originalul a fost scris în greacă și nu în latină; căci, deși a fost scris la cererea romanilor, limba greacă era înțeleasă în mod obișnuit printre ei; iar stilul însuși arată suficient că acesta a fost cazul: --- Haydock clarifică apoi titlul și punctuația primului verset. Începutul Evangheliei. Cuvântul grecesc[1] și cel latin derivat din el înseamnă vestea bună sau veștile fericite despre venirea și învățătura lui Hristos. Cuvântul evanghelie vine din saxonă, 'God's spell' sau 'good spell', adică cuvântul lui Dumnezeu sau vorbire bună. (Witham) --- Unii sunt de părere că încheierea primului verset ar trebui punctată cu o simplă virgulă, legându-l astfel de continuare; iar textul grecesc pare să favorizeze acest sentiment. Conform punctuației Vulgatei, primul verset este doar inscripția sau titlul. Despre profeția citată la început, comentariul urmărește textele combinate din profeți. La Isaia, profetul. Că în copiile antice se citea Isaia și nu Maleahi este confirmat de versiunea siriacă și de asemenea de Sf. Irineu, Origen, Sf. Ieronim, etc. Este dovedit și dintr-o obiecție a lui Porfiriu, care spune că Sf. Marcu l-a confundat pe Isaia cu Maleahi. În copiile grecești obișnuite de acum, citim 'în profeți', fără a numi nici Isaia, nici Maleahi. Cuvintele par luate parțial dintr-unul și parțial din celălalt. Aceste cuvinte, iată, Îl trimit pe îngerul Meu înaintea feței tale, care va pregăti calea înaintea ta, se găsesc la Maleahi iii. ver. 1. Iar cuvintele următoare, un glas al unuia care strigă în pustiu: pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările Lui, sunt la Isaia, cap. xl, ver. 3. (Witham) --- La începutul evangheliei sale, Sf. Marcu invocă autoritatea profeților, pentru ca să îndemne pe fiecare, atât pe evreu cât și pe păgân, să primească cu bunăvoință ceea ce relatează aici, deoarece autoritatea profeților, atât de respectată, era foarte mare. Sf. Ioan [Botezătorul] este numit aici înger, din cauza vieții sale îngerești și a sfințeniei sale extraordinare; dar ceea ce se înțelege prin 'care va pregăti calea' este că Sf. Ioan trebuie să pregătească mințile evreilor, prin botezul și propovăduirea sa, să-L primească pe Mesia lor. (Theophylactus) Vezi la Matei xi. 10. Haydock comentează apoi mărturia lui Ioan despre Cel mai puternic decât el. Unul mai puternic decât mine. Premergătorul [Sf. Ioan Botezătorul] nu declară încă deschis că Domnul nostru este Fiul lui Dumnezeu, ci doar unul mai puternic decât el însuși. Evreii nu erau pregătiți să primească venirea Sa; de aceea îi conduce cu înțelepciune treptat la cunoașterea a ceea ce Providența divină le-a destinat; totuși le asigură în secret că El este Fiul lui Dumnezeu. Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt. Este evident că numai Dumnezeu poate dărui omului harul Duhului Sfânt. (Ven. Beda)
Considerați

Considerare

Haydock reflectează asupra mărturiei trinitare la botezul lui Hristos. Marcu 1:11 copiile tipărite grecești și unele manuscrise citesc cu Sf. Matei (iii. 17.) 'în care', greacă: en o, astfel Sf. Ioan Gură de Aur, Euthymius și Theophylactus. Câteva, totuși, au greacă: en soi, 'în tine', cu textul siriac și latin. (Pastorini) --- Toți Părinții citează aceste versete ca dovadă a Treimii: mărturia Tatălui care vorbește, a Fiului care primește mărturia, a Duhului Sfânt care coboară în chip de porumbel. (Pastorini în Matei iii. 17) Haydock consideră chemarea la pocăință și credință în noua împărăție. Marcu 1:15 ca și cum ar spune: Până în ziua aceasta legea lui Moise a fost în plină putere, dar de acum înainte va fi propovăduită legea evanghelică; care lege este comparată pe bună dreptate cu împărăția lui Dumnezeu. (Theophylactus) --- Pocăiți-vă, deci, spune Mântuitorul nostru, și credeți evanghelia; căci dacă nu credeți, nu veți înțelege; pocăiți-vă, deci, și credeți. Ce folos este să crezi cu fapte bune? meritul faptelor bune nu ne va aduce la credință, dar credința este începutul faptelor bune. (Sf. Ieronim)
Răspunde

Răspuns

Cum afectează cunoașterea legăturii evanghelistului cu Petru și Pavel citirea acestei Evanghelii? În ce feluri mai modelează chemarea la pocăință viața voastră zilnică? Unde aveți cea mai mare nevoie să primiți astăzi acțiunea curățitoare a Duhului Sfânt?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, pe când cugetăm la începutul Evangheliei Tale, pregătește inimile noastre cu pocăința propovăduită de Sfântul Ioan Botezătorul, ca să Te primim ca pe Cel mai puternic, care botează cu Duhul Sfânt. La Iordan, glasul Tatălui și pogorârea Duhului au descoperit slava Ta; adâncește credința noastră în Preasfânta Treime și dă-ne harul să Te urmăm îndată, precum au făcut primii ucenici. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, împlinește împărăția Ta în noi. Amin.

Comentariul Bibliei Haydock · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →