← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 11-12 — cu Matthew Henry

Isaia 11-12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Matthew Henry ne ghidează prin Isaia 11-12 cu profunzimea sa caracteristică, urmărind promisiunile antice ale eliberării direct până la împlinirea lor în Hristos. Comentariul său evidențiază vlăstarul tandru din Iesei care devine speranța națiunilor și sursa păcii durabile. Pe măsură ce îi urmăm reflecțiile, vedem cum Duhul se odihnește asupra Împăratului promis și cum domnia Sa transformă inimile și adună un popor din fiecare colț. Această lecție ne invită să zăbovim asupra perspectivelor lui Henry pentru ca cuvintele antice să trezească o credință și așteptare proaspătă în zilele noastre.
Citește
Așază-te în Isaia 11-12 și ascultă promisiunea unei Mlădițe drepte care se ridică din rădăcinile lui Iesei. Lasă viziunea Împăratului uns de Duh și a împărăției pașnice să te cuprindă. Observă cum profetul trece de la Conducătorul care vine la adunarea evreilor și neamurilor sub un singur steag glorios. Citește încet, permițând speranței textului să-ți modeleze rugăciunile de astăzi.
Studiu
Henry începe prin a urmări tranziția profetică de la eliberarea temporală la venirea Mesiei. Este o tranziție foarte bună în profeție (fie că este așa în retorică sau nu) și una foarte obișnuită, de a trece de la prezicerea eliberărilor temporale ale Bisericii la marea mântuire, care la plinirea vremii trebuia să fie împlinită de Iisus Hristos, din care celelalte erau tipuri și figuri, la care toți profeții au mărturisit; și astfel i-au înțeles vechii evrei. Căci ce altceva a ridicat o așteptare atât de mare a lui Mesia la vremea când a venit. Cu ocazia profeției eliberării Ierusalimului de la Sanherib, aici intră o profeție despre Mesia Prințul. I. Ridicarea Sa din casa lui David, v. 1. II. Calificările Sale pentru marea Sa lucrare, v. 2, 3. III. Dreptatea și echitatea guvernării Sale, v. 3-5. IV. Pacea împărăției Sale, v. 6-9. V. Alipirea neamurilor la ea (v. 10) și împreună cu ele rămășița evreilor, care trebuia să fie unită cu ei în împărăția lui Mesia (v. 11-16) și din toate acestea Dumnezeu le-ar da acum în curând un tip și o reprezentare întunecată, în guvernarea excelentă a lui Ezechia, marea pace de care națiunea trebuia să se bucure sub el, după ruina planului lui Sanherib și întoarcerea multora dintre cele zece seminții din împrăștierea lor la frații lor din țara lui Iuda, când se bucurau de acea mare liniște. Henry detaliază apoi originile umile ale ramurii care răsare din tulpina lui Iesei. I. Că Mesia trebuia, la vremea potrivită, să se ridice din casa lui David, ca acea ramură a Domnului despre care El spusese (cap. iv. 2) că va fi excelentă și glorioasă; cuvântul este Netzer, la care unii cred că se face referire în Mat. ii. 23, unde se spune că a fost vorbit de profeți despre Mesia că El va fi numit Nazarinean. Observă aici, 1. De unde trebuie să se ridice această ramură - din Iesei. El trebuia să fie fiul lui David, cu care a fost făcut legământul regalității și căruia i s-a promis cu jurământ că din rodul coapselor sale Dumnezeu va ridica pe Hristos, Faptele ii. 30. David este adesea numit fiul lui Iesei, iar Hristos este numit așa, pentru că El trebuia să fie nu numai Fiul lui David, ci David însuși, Osea iii. 5. 2. Smerenia înfățișării Sale. (1.) El este numit o nuia și o ramură; ambele cuvinte folosite aici înseamnă un produs slab, mic, tandru, o mlădiță și un vlăstar (așa le redau unii), așa cum se rupe ușor. Dușmanii Bisericii lui Dumnezeu au fost comparați chiar înainte cu ramuri puternice și impunătoare (cap. x. 33), care nu vor fi tăiate fără mare trudă, dar Hristos cu o ramură tandră (cap. liii. 2); totuși El va fi biruitor asupra lor. (2.) Se spune că vine din Iesei mai degrabă decât din David, pentru că Iesei a trăit și a murit în smerenie și obscuritate; familia lui era de mică importanță (1 Sam. xviii. 18), și a fost într-un mod de dispreț și ocară că David a fost uneori numit fiul lui Iesei, 1 Sam. xxii. 7. (3.) El iese din tulpina sau ciotul lui Iesei. Când familia regală, care fusese ca un cedru, a fost tăiată și a rămas doar ciotul ei, aproape la nivel cu pământul și pierdut în iarba câmpului (Dan. iv. 15), totuși va încolți din nou (Iov xiv. 7); ba chiar va crește din rădăcinile lui, care sunt cu totul îngropate în pământ și, asemenea rădăcinilor florilor iarna, nu au tulpină apărând deasupra pământului. Casa lui David a fost redusă și adusă foarte jos la vremea nașterii lui Hristos, martor fiind obscuritatea și sărăcia lui Iosif și a Mariei. Mesia trebuia astfel să-și înceapă starea de umilire, pentru supunerea la care trebuia să fie înălțat foarte mult și ar da astfel de timpuriu de înțeles că împărăția Lui nu era din lumea aceasta. Parafrasa caldeeană citește astfel: Va ieși un Împărat din fiii lui Iesei, iar Mesia (sau Hristos) va fi uns din fiii fiilor Săi. Apoi, Henry explică despre Duhul în șapte feluri care Îl echipează pe Mesia pentru lucrarea Sa. II. Că El trebuia să fie în toate privințele calificat pentru acea mare lucrare pentru care a fost destinat, ca această ramură tandră să fie udată cu roua cerului astfel încât să devină o nuia puternică pentru un sceptru care să conducă, v. 2. 1. În general, Duhul Domnului va odihni asupra Lui. Duhul Sfânt, în toate darurile și harurile Sale, nu numai că va veni, ci va odihni și va rămâne asupra Lui; El va avea Duhul nu cu măsură, ci fără măsură, plinătatea Dumnezeirii locuind în El, Col. i. 19; ii. 9. Și-a început propovăduirea cu acestea (Luca iv. 18): Duhul Domnului este peste Mine. 2. În particular, duhul de cârmuire, prin care El trebuia să fie în toate privințele potrivit pentru judecata pe care Tatăl a încredințat-o Lui și I-a dat autoritate să o execute (Ioan v. 22, 27), și nu numai atât, ci trebuia să fie făcut izvorul și vistieria a tot harul pentru credincioși, ca din plinătatea Lui să primească toți Duhul harului, așa cum toate mădularele trupului primesc duhurile animale de la cap. (1.) El va avea duhul înțelepciunii și al priceperii, al sfatului și al cunoștinței; El va înțelege pe deplin lucrarea în care va fi angajat. Nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl decât Fiul, Mat. xi. 27. Ceea ce El trebuie să facă cunoscut copiilor oamenilor despre Dumnezeu și mintea și voia Lui, El Însuși va fi familiarizat și conștient de acestea, Ioan i. 18. El va ști cum să administreze treburile împărăției Sale spirituale în toate ramurile ei, astfel încât să răspundă efectiv celor două mari intenții ale ei, slava lui Dumnezeu și bunăstarea copiilor oamenilor. Termenii legământului vor fi stabiliți de El, iar rânduielile vor fi instituite cu înțelepciune: comori de înțelepciune vor fi ascunse în El; El va fi sfetnicul nostru și va fi făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune. (2.) Duhul curajului, sau al puterii, sau al tăriei. Întreprinderea era foarte mare, o mulțime de dificultăți trebuiau depășite și de aceea era necesar ca El să fie astfel înzestrat încât să nu dea greș sau să se descurajeze, cap. xlii. 4. El era renumit pentru curaj în a învăța calea lui Dumnezeu în adevăr și nu se temea de niciun om, Mat. xxii. 16. (3.) Duhul religiei, sau frica de Domnul; nu numai că El Însuși va avea o afecțiune respectuoasă pentru Tatăl Său, ca slujitorul Său (cap. xlii. 1), și a fost ascultat pentru că s-a temut (Evrei v. 7), dar va avea o râvnă pentru religie și va proiecta înaintarea ei în toată lucrarea Sa. Credința noastră în Hristos nu a fost niciodată menită să înlocuiască și să alunge, ci să sporească și să susțină frica noastră de Domnul. Henry descrie apoi împărăția pașnică care rezultă din domnia dreaptă a lui Mesia. 1. Unitate sau armonie, care este sugerată în aceste promisiuni figurative, că chiar și lupul va locui pașnic cu mielul; oamenii cu dispozițiile cele mai aprige și furioase, care obișnuiau să muște și să devoreze tot ce era în jurul lor, își vor avea temperamentul atât de ciudat schimbat prin eficacitatea Evangheliei și harul lui Hristos încât vor trăi în dragoste chiar și cu cei mai slabi și cu cei pe care înainte i-ar fi făcut pradă ușoară. Atât de departe va fi oaia de a se răni una pe alta, așa cum au făcut uneori (Ezech. xxxiv. 20, 21), încât chiar și lupii vor fi de acord cu ele. Hristos, care este pacea noastră, a venit să ucidă toate vrăjmășiile și să stabilească prietenii durabile printre urmașii Săi, în special între evrei și neamuri: când mulțimi din ambele, fiind convertite la credința în Hristos, s-au unit într-o singură turmă, atunci lupul și mielul au locuit împreună; lupul nu a amenințat nici măcar mielul, nici mielul nu s-a temut de lup. Leoparda nu numai că nu va sfâșia iedul, ci se va culca cu ea: chiar și puii lor se vor culca împreună și vor fi crescuți într-o binecuvântată armonie, pentru a o perpetua. Leul va înceta să fie răpitor și va mânca paie ca boul, așa cum cred unii că au făcut toate fiarele de pradă înainte de cădere. Aspida și basiliscu vor înceta să fie veninoase, astfel încât părinții își vor lăsa copiii să se joace cu ele și să-și pună mâinile printre ele. O generație de vipere va deveni o sămânță de sfinți, iar vechea plângere homo homini lupus — omul este lup pentru om, va lua sfârșit. Cei ce locuiesc pe muntele sfânt vor trăi la fel de prietenos ca făpturile care au fost cu Noe în arcă și va fi un mijloc de păstrare a lor, căci nu se vor răni și nu se vor distruge unul pe altul așa cum au făcut. Acum, (1.) Aceasta se împlinește în efectul minunat al Evangheliei asupra minților celor ce o îmbrățișează cu sinceritate; ea schimbă firea și îi face pe cei ce au călcat în picioare pe cei blânzi ai pământului nu numai blânzi ca ei, ci și afectuoși față de ei. Când Pavel, care i-a prigonit pe sfinți, s-a alăturat lor, atunci lupul a locuit cu mielul. (2.) Unii sunt dispuși să spere că va avea o împlinire și mai mare în zilele de pe urmă, când săbiile vor fi prefăcute în fiare de plug.
Considerați

Consideră

Henry încheie prin a lega rădăcina lui Iesei de adunarea neamurilor și rămășița lui Israel. II. A avut o referință mai departe la zilele lui Mesia și la alipirea neamurilor la împărăția Sa; căci la acestea aplică apostolul v. 10, din care versetele următoare sunt o continuare. Rom. xv. 12: Va fi o rădăcină a lui Iesei; și Cel ce se va ridica să domnească peste neamuri, în El vor nădăjdui neamurile. Aceasta este o cheie a acestei profeții, care vorbește despre Hristos ca rădăcina lui Iesei sau o ramură din rădăcinile Lui (v. 1), o rădăcină dintr-un pământ uscat, cap. liii. 2. El este rădăcina lui David (Apoc. v. 5), rădăcina și odrasla lui David Apoc. xxii. 16.
Răspunde
Unde ai nevoie cel mai mult de Duhul înțelepciunii și al priceperii care a odihnit asupra lui Hristos? Cum ar putea promisiunea unei împărății pașnice să-ți remodeleze modul în care vezi conflictele actuale? În ce domeniu al vieții te invită Domnul să te încrezi în steagul ridicat pentru toate neamurile?
Roagă-te
Doamne milostiv, mulțumim pentru vlăstarul tandru din Iesei care a crescut în Mântuitorul nostru. Prin Duhul Tău, sădește dreptatea Lui adânc în noi ca să umblăm în căile Sale. Adună fiecare inimă risipită la steagul Fiului Tău și unește poporul Tău în pacea pe care numai El o poate da. Lasă cunoștința Domnului să acopere viețile noastre așa cum apele acoperă marea, transformând firele și relațiile noastre. Fie ca speranța din Isaia 11-12 să ne întărească până în ziua când Împărăția Ta va veni în plinătate. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →