← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 11 — cu Maclaren

1 Corinteni 11Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture. În tratarea sa a capitolului al unsprezecelea din 1 Corinteni, Maclaren desfășoară cu atenție sensul Cinei Domnului ca o rânduială vie care cuprinde trecutul, prezentul și viitorul. Expunerea sa ne invită să zăbovim la masă unde Hristos Își întâlnește poporul, amintindu-ne că faptele simple de aducere aminte poartă o greutate spirituală profundă. Pe măsură ce îi urmăm cuvintele, descoperim cum Cina ancorează credința noastră în lucrarea împlinită a crucii, îndreptându-ne în același timp spre ospățul care urmează să vină. Lăsați acest glas antic să ne călăuzească inimile într-o întâlnire proaspătă cu Domnul cel viu astăzi.
Citește
Luați un moment liniștit pentru a deschide Biblia la 1 Corinteni capitolul al unsprezecelea. Citiți întregul capitol încet, lăsând instrucțiunile apostolului despre închinare și Cina Domnului să se așeze în duhul vostru. Observați tonul solemn și chemarea de a examina atât practica cât și inima. Lăsați cuvintele să vă pregătească să primiți perspectivele lui Maclaren cu reverență și așteptare.
Studiu

Studiază

Maclaren începe prin a îndrepta atenția către caracterul memorial al Cinei. I. Așadar, în primul rând, trebuie să ne gândim la ea ca la o aducere aminte a trecutului. Maclaren expune apoi sensul precis al poruncii de a aduce aminte. „Fă aceasta” este sensul adevărat al cuvintelor, nu „în aducere aminte de Mine”, ci ceva mult mai dulce și patetic – „fă aceasta pentru aducerea aminte de Mine”. Prima expresie este egală cu „Fă aceasta pentru că îți aduci aminte”. Sensul real al cuvintelor este „Fă aceasta în caz că uiți”; fă aceasta pentru ca să reamintești memoriei ceea ce memoria alunecoasă este atât de înclinată să piardă – impresia chiar a celei mai dulci dulciuni, a celei mai iubitoare iubiri și a celui mai jertfitor sacrificiu pe care El l-a oferit pentru noi. Maclaren subliniază apoi locul unic pe care Hristos îl atribuie propriei Sale persoane în rânduială. Dar, dragi frați, există gânduri mai adânci decât acestea, asupra cărora trebuie să zăbovesc pe scurt. „În aducere aminte de Mine” – Iisus Hristos, așadar, ocupă aici o poziție cu totul unică și singulară și, în ceasurile cele mai sfinte ale devoțiunii și în cele mai înalte momente ale comuniunii cu Dumnezeu, își introduce personalitatea și spune: „Când sunteți mai religioși, aduceți-vă aminte de Mine; și lăsați cel mai înalt act al vieții voastre evlavioase să fie un gând îndreptat spre Mine”. Maclaren încheie secțiunea subliniind moartea ca punct focal al aducerii aminte. Acesta este punctul pe care dorește să ni-l aducem aminte; acesta este ceea ce ar vrea să trăiască veșnic în inimile noastre recunoscătoare.
Considerați

Consideră

Maclaren trece la dimensiunea orientată spre viitor a rânduielii. III. Acum, în ultimul rând, acea rânduială care este o aducere aminte și un simbol este de asemenea o profeție. Maclaren încheie arătând cum Cina anticipează ospățul ceresc. În cuvintele originale ale instituirii, Domnul nostru Însuși face referire la viitor; „până voi bea din el nou cu voi în Împărăția Tatălui Meu”. Iar în contextul de aici, Apostolul prevede continuitatea perpetuă și subliniază aspectul profetic al rânduielii prin acel cuvânt „până va veni El”. Moartea Sa implică în mod necesar venirea Sa din nou. Crucea și Tronul sunt legate împreună printr-o legătură indisolubilă. Fiind ceea ce este, moartea nu poate fi sfârșitul. Fiind ceea ce este El, dacă a fost odată oferit ca să poarte păcatele multora, tot așa trebuie să vină a doua oară fără păcat spre mântuire. Rânduiala, tocmai pentru că este o rânduială, este profeția unui timp când nevoia de ea, izvorâtă din carnea slabă și dintr-o lume intruzivă, va înceta. „Nu vor mai zice: Chivotul legământului Domnului; în vremea aceea vor numi Ierusalimul tronul Domnului”. Nu va fi templu în cetatea aceea mare, pentru că Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt Templul ei. Astfel, toată închinarea exterioară este o profeție a venirii timpului desăvârșit, când ceea ce este desăvârșit venind, ajutoarele și scările exterioare pentru a urca la cele mai înalte vor fi îndepărtate.
Răspunde
Cum modelează actul simplu al aducerii aminte umblarea voastră zilnică cu Hristos? În ce fel ați putea lăsa Cina să hrănească credința voastră prezentă mai degrabă decât să amintească doar un eveniment din trecut? Unde stârnește speranța venirii Sale o așteptare proaspătă în inima voastră astăzi?
Roagă-te
Doamne milostiv, mulțumim Ție pentru darul acestei mese și pentru martorii credincioși care ne-au ajutat să-i înțelegem adâncimile. Pe măsură ce ne aducem aminte de moartea Ta, atrage-ne în comuniune vie cu Tine acum. Întărește-ne inimile ca să ne hrănim cu Tine prin credință și să umblăm în speranța ospățului care ne așteaptă. Fie ca fiecare celebrare a acestei Cine să reînnoiască dragostea noastră, să ne adâncească recunoștința și să ne fixeze privirile asupra întoarcerii Tale. În numele lui Iisus ne rugăm, amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →