Eterniseed › Curriculum › 1 Cronici
1 Cronici 15-17 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la 1 Cronici capitolele 15-17 ne invită la o apreciere mai profundă a modului în care poporul lui Dumnezeu a restabilit închinarea cuvenită după greșeli anterioare. Henry urmărește cu atenție ordinea reînnoită, procesiunile pline de bucurie și aranjamentele stabilite în jurul sosirii chivotului la Ierusalim. Reflecțiile sale subliniază valoarea apropierii de îndatoririle sfinte cu reverență și recunoștință. Prin aceste capitole vedem conducerea lui David în pregătirea atât a locului cât și a poporului pentru prezența lui Dumnezeu. Perspectivele lui Henry ne încurajează să ne examinăm propriile tipare de căutare a Domnului și de răspuns la ajutorul său. Pe măsură ce studiem împreună, cuvintele sale să trezească un angajament proaspăt față de închinarea care cinstește sfințenia lui Dumnezeu și celebrează credincioșia sa.
Citește
Începe prin a citi 1 Cronici 15-17 în traducerea preferată. Observă pregătirile detaliate pentru transportul chivotului, aranjamentele muzicale, jertfele aduse și psalmul de mulțumire care urmează. Acordă atenție modului în care David organizează leviții și preoții și cum răspunde poporul cu bucurie. Permite narațiunii să se desfășoare încet, lăsând scenele de procesiune și laudă să-ți modeleze imaginația înainte de a trece la observațiile lui Henry.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a examina pregătirile atente făcute înainte ca chivotul să fie mutat.
Aici se fac pregătiri pentru aducerea chivotului acasă în cetatea lui David din casa lui Obed-Edom. Aici se recunoaște că în încercarea anterioară, deși era o lucrare foarte bună și în ea L-au căutat pe Dumnezeu, totuși L-au căutat nu după rânduiala cuvenită, v. 13. 'Nu ne-am apucat de lucrarea noastră cu chibzuință; și de aceea am avut un asemenea eșec.' Observă, nu este de ajuns să facem ceea ce este bine, ci trebuie să o facem bine - nu este de ajuns să-L căutăm pe Dumnezeu într-o rânduială cuvenită, ci trebuie să-L căutăm după o rânduială cuvenită. Observă, de asemenea, când am suferit pentru neregulile noastre trebuie să învățăm prin aceasta să fim mai regulari; atunci răspundem scopului disciplinei. Să vedem cum a fost îndreptată problema. 1. David a pregătit acum un loc pentru primirea chivotului, înainte de a-l aduce la el; și astfel a căutat în rânduiala cuvenită. Nu a avut timp să construiască o casă, dar a întins un cort pentru el (v. 1), probabil după modelul arătat lui Moise pe munte, sau cât mai aproape posibil, din perdele și scânduri. Observă, când și-a făcut case pentru sine în cetatea lui David a pregătit un loc pentru chivot. Observă, oriunde construim pentru noi înșine, trebuie să ne asigurăm că facem loc chivotului lui Dumnezeu, pentru o biserică în casă. 2. David a poruncit acum ca leviții sau preoții să poarte chivotul pe umerii lor. Acum și-a amintit de ceea ce nu putea să nu știe înainte, că nimeni nu trebuie să poarte chivotul decât leviții, v. 2. Chehatiții îl purtau în marșurile lor obișnuite și de aceea nu li s-au alocat care, pentru că lucrarea lor era să poarte pe umeri, Numeri vii. 9. Dar în ocazii extraordinare, ca atunci când au trecut Iordanul și au înconjurat Ierihonul, preoții l-au purtat. Această regulă era clară și totuși David însuși a uitat-o și a pus chivotul pe un car. Observă, chiar și cei care sunt foarte cunoscători în Cuvântul lui Dumnezeu, totuși nu îl au întotdeauna atât de la îndemână pe cât s-ar dori când au ocazia să-l folosească. Oamenii înțelepți și buni pot fi vinovați de o neglijență, pe care, de îndată ce o conștientizează, o vor corecta. David nu a încercat să justifice ceea ce fusese făcut greșit, nici să arunce vina pe alții, ci s-a recunoscut vinovat, împreună cu alții, de a nu-L fi căutat pe Dumnezeu după rânduiala cuvenită și acum a avut grijă nu numai să cheme leviții la solemnitate, așa cum a făcut cu tot Israelul (v. 3) și făcuse înainte (cap. xiii. 2), ci să vadă că s-au adunat (v. 4), în special fiii lui Aaron, v. 11. Lor le dă porunca solemnă (v. 12): 'Voi sunteți căpeteniile părinților leviților, de aceea aduceți voi chivotul Domnului.' Se așteaptă ca cei care sunt înaintați mai presus de alții în demnitate să meargă înaintea altora în datorie. 'Voi sunteți căpeteniile și de aceea se așteaptă mai mult de la voi decât de la alții, atât prin slujire proprie cât și prin influență asupra celorlalți. Nu ați făcut-o la început, nici nu v-ați împlinit datoria voastră nici nu v-ați îngrijit să ne instruiți și am plătit pentru aceasta: Domnul a făcut o spărtură asupra noastră; am plătit cu toții pentru neglijența voastră; aceasta a fost din cauza voastră (vezi Maleahi i. 9): de aceea sfințiți-vă și ocupați-vă de treburile voastre.' Când cei care au suferit pentru că au făcut rău învață astfel să facă mai bine, corecția este bine plasată. 3. Leviții și preoții s-au sfințit (v. 14) și erau gata să poarte chivotul pe umerii lor, potrivit legii, v. 15. Observă, mulți care sunt foarte neglijenți în datoria lor, dacă li s-ar spune cu credincioșie despre aceasta, s-ar reforma și ar face mai bine. Spărtura asupra lui Uza i-a făcut pe preoți mai atenți să se sfințească, adică să se curețe de orice necurăție ceremonială și să se pregătească pentru slujba solemnă a lui Dumnezeu, astfel încât să trezească reverență în popor. Unii sunt făcuți exemple, pentru ca alții să devină exemplari și foarte precauți. 4. Au fost numiți ofițeri gata să primească chivotul cu orice expresie posibilă de bucurie, v. 16. David a poruncit căpeteniilor leviților să nominalizeze pe cei pe care îi știau pricepuți pentru această slujbă. Heman, Asaf și Etan au fost numiți acum pentru prima dată, v. 17. Ei s-au angajat să sune cu chimvale (v. 19), alții cu psaltiri (v. 20), alții cu harpe, pe Șeminit sau al optulea, opt note mai sus sau mai jos decât restul, potrivit regulilor concertului, v. 21. Unii care erau preoți au suflat din trâmbiță (v. 24), cum era obișnuit la mutarea chivotului (Numeri x. 8) și la sărbătorile solemne, Psalmii lxxxi. 3. Și unul a fost numit pentru cântare (v. 22), căci era priceput în aceasta, putea cânta bine el însuși și îi putea instrui pe alții. Observă, după cum fiecare om a primit darul, tot așa trebuie să slujească același, 1 Petru iv. 10. Și cei care excelează în orice înzestrare nu trebuie doar să o folosească pentru binele comun ei înșiși, ci să-i învețe și pe alții și să nu se supere să-i facă pe alții la fel de înțelepți ca ei înșiși. Acest mod de a-L lăuda pe Dumnezeu prin instrumente muzicale nu fusese folosit până acum. Dar David, fiind profet, l-a instituit prin îndrumare divină și l-a adăugat la celelalte rânduieli carnale ale acelei dispensații, cum le numește apostolul, Evrei ix. 10. Noul Testament menține cântarea psalmilor, dar nu a numit muzică bisericească. Unii au fost numiți să fie portari (v. 18), alții paznici ai ușilor pentru chivot (v. 23, 24) și unul dintre aceștia era Obed-Edom, care fără îndoială considera aceasta un loc de onoare și a acceptat-o ca răsplată pentru găzduirea pe care o dăduse chivotului. Fusese timp de trei luni administrator al casei chivotului și într-adevăr proprietarul său. Dar când nu a mai putut fi așa, o asemenea afecțiune avea pentru el încât era bucuros să fie paznicul ușilor sale.El notează apoi ajutorul divin dat leviților în timpul transportului.
I. Dumnezeu i-a ajutat pe leviții care îl purtau. Chivotul nu era o povară foarte mare, încât cei care îl purtau să aibă nevoie de vreun ajutor extraordinar. Dar, 1. Este bine să observăm ajutorul providenței divine chiar și în acele lucruri care intră în sfera puterilor noastre naturale: dacă Dumnezeu nu ne-ar ajuta, nu am putea face un pas. 2. În toate exercițiile noastre religioase trebuie să derivăm în mod deosebit ajutor din cer. Vezi Faptele xxvi. 22. Toată suficiența noastră pentru îndatoririle sfinte este de la Dumnezeu. 3. Leviții, amintindu-și spărtura asupra lui Uza, erau probabil gata să tremure când au ridicat chivotul; dar Dumnezeu i-a ajutat, adică i-a încurajat la aceasta, le-a potolit temerile și le-a întărit credința. 4. Dumnezeu i-a ajutat să o facă decent și bine și fără a face vreo greșeală. Dacă îndeplinim orice îndatoriri religioase astfel încât să scăpăm de o spărtură și să ieșim cu viețile noastre, trebuie să recunoaștem că Dumnezeu ne ajută; căci, dacă am fi lăsați nouă înșine, am fi vinovați de unele greșeli fatale. Slujitorii lui Dumnezeu care poartă vasele Domnului au nevoie specială de ajutor divin în slujirile lor, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit în ei și biserica Sa să fie edificată. Și, dacă Dumnezeu îi ajută pe leviți, poporul are beneficiul acestuia.Henry arată apoi cum a răspuns David cu jertfe și a numit o slujire continuă.
II. Acum David era liniștit în mintea sa, chivotul era fixat și fixat aproape de el. Acum vede cum are grijă, 1. Ca Dumnezeu să aibă slava pentru aceasta. În două moduri îi dă onoare cu această ocazie: - (1.) Prin jertfe (v. 1), arderi de tot în adorația perfecțiunilor Sale, jertfe de pace în recunoașterea favorurilor Sale. (2.) Prin cântări: a numit leviți să consemneze această istorie într-un cânt pentru beneficiul altora sau să o celebreze ei înșiși mulțumind și lăudând pe Dumnezeul lui Israel, v. 4. Toate bucuriile noastre trebuie să se exprime în mulțumiri aduse Celui de la care primim toate mângâierile noastre. 2. Ca poporul să aibă bucuria acesteia. Ei vor sta mai bine datorită solemnității acestei zile; căci le dă tuturor ceea ce merită să vină pentru, nu doar un ospăț regal în onoarea zilei (v. 3), în care David s-a arătat generos față de supușii săi, așa cum găsise pe Dumnezeu milostiv față de el (cei ale căror inimi sunt lărgite de bucuria sfântă trebuie să arate aceasta fiind cu mâna deschisă); dar (ceea ce este mult mai bine) le dă și o binecuvântare în numele Domnului, ca un tată, ca un profet, v. 2. S-a rugat lui Dumnezeu pentru ei și i-a încredințat harului Său. În numele Cuvântului Domnului (așa Targumul), Cuvântul esențial etern, care este Iehova și prin care vin la noi toate binecuvântările.
Considerați
Consideră
Henry încheie explorând psalmul de mulțumire pus în mâinile muzicienilor.
Avem aici psalmul de mulțumire pe care David, prin Duhul, l-a compus și l-a dat căpeteniei muzicienilor, să fie cântat cu ocazia intrării publice pe care a făcut-o chivotul în cortul pregătit pentru el. Unii cred că a poruncit ca acest imn să fie folosit zilnic în slujba templului, la fel de regulat ca venirea zilei; oricare alți psalmi ar cânta, nu trebuie să omită acesta. David compusese mulți psalmi înainte de acesta, unii în timpul necazului său de la Saul. Acesta fusese compus înainte, dar acum a fost dat pentru prima dată în mâna lui Asaf, pentru folosul bisericii. Este adunat din mai mulți psalmi (de la început până la v. 23 este luat din Psalmul cv. 1, etc.; și apoi de la v. 23 la v. 34 este întregul psalm 96, cu mici variații; v. 34 este luat din Psalmul cxxxvi. 1 și alții diverși; și apoi ultimele două versete sunt luate din încheierea Psalmului cvi.), ceea ce unii cred că ne autorizează să facem la fel și să alcătuim imnuri din psalmii lui David, o parte dintr-unul și o parte din altul puse împreună astfel încât să fie cel mai potrivit pentru a exprima și a trezi devotamentul creștinilor. Acești psalmi vor fi explicați cel mai bine în locurile lor potrivite (dacă Domnul va voi); aici îi luăm așa cum sunt puși împreună, cu scopul de a mulțumi Domnului (v. 7), o mare datorie, la care trebuie să fim treziți și în care avem nevoie de ajutor. 1. Să fie Dumnezeu slăvit în laudele noastre; onoarea Sa să fie centrul în care se întâlnesc toate liniile. Să-L slăvim prin mulțumirile noastre (Mulțumiți Domnului), prin rugăciunile noastre (Chemați numele Lui, v. 8), prin cântările noastre (Cântați-I psalmi), prin vorbirea noastră - Vorbiți despre toate lucrările Sale minunate, v. 9. Să-L slăvim ca pe un Dumnezeu mare și vrednic de mare laudă (v. 25), ca Dumnezeu suprem (peste toți dumnezeii), ca singur Dumnezeu, căci toți ceilalți sunt idoli, v. 26. Să-L slăvim ca fiind cel mai strălucitor și binecuvântat în Sine (Slava și onoarea sunt în prezența Sa, v. 27), ca creator (Domnul a făcut cerurile), ca conducător al întregii creații (Judecățile Sale sunt în tot pământul, v. 14) și ca al nostru - El este Domnul Dumnezeul nostru. Astfel trebuie să dăm Domnului slava cuvenită numelui Său (v. 28, 29) și să o recunoaștem și mult mai mult, ca fiind a Lui. 2. Să fie alții edificați și instruiți: Faceți cunoscute faptele Sale printre popoare (v. 8), vestiți slava Sa printre neamuri (v. 24), pentru ca cei care sunt străini de El să fie conduși la cunoașterea Lui, la supunerea față de El și la adorarea Lui. Astfel trebuie să slujim intereselor împărăției Sale printre oameni, pentru ca tot pământul să se teamă înaintea Lui, v. 30. 3. Să fim noi înșine încurajați să triumfăm și să ne încredem în Dumnezeu. Cei care dau slavă numelui lui Dumnezeu au voie să se laude în el (v. 10), să se prețuiască pe ei înșiși prin relația lor cu Dumnezeu și să se aventureze pe promisiunea Sa față de ei. Să se bucure inima celor care Îl caută pe Domnul, cu mult mai mult a celor care L-au găsit. Căutați-L pe El și puterea Sa și fața Sa: adică căutați-L prin chivotul puterii Sale, în care Se manifestă. 4. Să fie legământul veșnic marea materie a bucuriei și laudei noastre (v. 15): Aduceți-vă aminte de legământul Său. În locul paralel este: El va fi veșnic pomenit de el, Psalmul cv. 8. Văzând că Dumnezeu nu-l va uita niciodată, noi nu trebuie să-l uităm niciodată. Legământul se spune că este poruncit, pentru că Dumnezeu ne-a obligat să ascultăm condițiile lui și pentru că El are atât autoritate să facă promisiunea cât și capacitate să o împlinească. Acest legământ era antic, totuși niciodată de uitat. A fost făcut cu Avraam, Isaac și Iacov, care au murit de mult (v. 16-18), totuși încă sigur pentru sămânța spirituală și promisiunile lui pot fi pledate. 5. Să fie fostele îndurări ale lui Dumnezeu față de poporul Său din vechime, față de strămoșii noștri și predecesorii noștri în profesie, commemorate de noi acum cu recunoștință spre lauda Sa. Să fie amintit cum Dumnezeu i-a protejat pe patriarhi în condiția lor nestatornică. Când au venit străini în Canaan și au fost străini în el, când erau puțini și puteau fi ușor înghițiți, când erau continuu în mișcare și astfel expuși, când erau mulți care le purtau rău și căutau să le facă rău, totuși niciun om nu a fost lăsat să le facă nedreptate - nici canaaniții, filistenii, egiptenii. Împărații au fost mustrați și loviți din cauza lor. Faraon a fost așa și Abimelec. Ei erau unșii Domnului, sfințiți prin harul Său, sfințiți prin slava Sa și primiseră ungerea Duhului. Ei erau profeții Săi, instruiți în lucrurile lui Dumnezeu ei înșiși și însărcinați să-i instruiască pe alții (și profeții se spune că sunt unși, 1 Împărați xix. 16; Isaia lxi. 1); de aceea, dacă cineva îi atinge, atinge pupilul ochiului lui Dumnezeu; dacă cineva le face rău, este pe riscul lor, v. 19-22. 6. Să fie marea mântuire a Domnului în mod special subiectul laudelor noastre (v. 23): Vestiți din zi în zi mântuirea Sa, adică (spune episcopul Patrick) mântuirea Sa promisă prin Hristos. Avem motive să celebrăm aceasta din zi în zi; căci primim zilnic beneficiile ei și este un subiect care nu poate fi niciodată epuizat. 7. Să fie Dumnezeu lăudat printr-o prezență cuvenită și constantă la El în rânduielile pe care le-a numit: Aduceți o jertfă, atunci rodul pământului, acum rodul buzelor, al inimii (Evrei xiii. 15) și închinați-vă Lui în frumusețea sfințeniei, în locurile sfinte și într-un mod sfânt, v. 29. Sfințenia este frumusețea Domnului, frumusețea tuturor sufletelor sfințite și a tuturor performanțelor religioase. 8. Să fie monarhia universală a lui Dumnezeu teama și bucuria tuturor popoarelor. Să o respectăm: Temeți-vă înaintea Lui, tot pământul. Și să ne bucurăm în ea: Să se bucure cerurile și să se veselească, pentru că Domnul domnește și prin providența Sa stabilește lumea, astfel încât, deși este mișcată, nu poate fi îndepărtată, nici măsurile rupte pe care Înțelepciunea Infinită le-a luat în guvernarea ei, v. 30, 31. 9. Să inspire perspectiva judecății viitoare o plăcere solemnă, Să se bucure pământul și marea, câmpurile și pădurile, deși în marea zi a Domnului vor fi toate mistuite, totuși bucurați-vă că El va veni, vine, să judece pământul, v. 32, 33. 10. În mijlocul laudelor noastre nu trebuie să uităm să ne rugăm pentru ajutorul și alinarea acelor sfinți și slujitori ai lui Dumnezeu care sunt în necaz (v. 35): Mântuiește-ne, adună-ne, eliberează-ne de neamuri, pe aceia dintre noi care sunt risipiți și asupriți. Când ne bucurăm de favorurile lui Dumnezeu față de noi trebuie să ne amintim de frații noștri suferinzi și să ne rugăm pentru mântuirea și eliberarea lor ca și pentru a noastră. Suntem mădulare unii altora; și de aceea când spunem 'Doamne, mântuiește-i', nu este nepotrivit să spunem 'Doamne, mântuiește-ne'. În cele din urmă, să-L facem pe Dumnezeu Alfa și Omega al laudelor noastre. David începe cu (v. 8), Mulțumiți Domnului; încheie (v. 36), Binecuvântat să fie Domnul. Și întrucât în locul de unde este luată această doxologie (Psalmul cvi. 48) se adaugă, Să spună tot poporul, Amin, Aleluia, aici găsim că au făcut conform acelei îndrumări: Tot poporul a zis, Amin, și a lăudat pe Domnul. Când leviții au terminat acest psalm sau rugăciune și laudă, atunci, și nu mai devreme, poporul care a participat și-a arătat consimțământul și acordul spunând, Amin, Și astfel au lăudat pe Domnul, fără îndoială mult afectați de acest mod nou instituit de devotament, care fusese folosit până acum doar în școlile profeților, 1 Samuel x. 5. Și, dacă acest mod de a-L lăuda pe Dumnezeu Îi place Domnului mai mult decât un bou sau un taur care are coarne și copite, cei smeriți vor vedea și se vor bucura, Psalmul lxix. 31, 32.
Răspunde
1. Unde în viața mea am încercat lucruri bune fără să caut mai întâi rânduiala cuvenită pe care o cere Dumnezeu?
2. Cum pot cultiva atât reverența cât și celebrarea plină de bucurie când mă apropii de închinare?
3. Ce practici continue de laudă și aducere aminte ar putea Domnul să mă invite să stabilesc?
Roagă-te
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru exemplul închinării ordonate și al laudei din inimă consemnate în aceste capitole. Învață-ne să ne pregătim inimile și casele astfel încât prezența Ta să fie primită cu reverență. Ajută-ne să ne amintim ajutorul Tău în fiecare sarcină și să răspundem cu jertfe de mulțumire. Fie ca cântările și rugăciunile noastre de astăzi să reflecte același spirit de bucurie care i-a umplut pe David și popor când chivotul a fost adus acasă. Ține-ne amintiți de legământul Tău și dornici să vestim mântuirea Ta din zi în zi. Adună-ne, eliberează-ne și lasă ca viețile noastre să se încheie cu același Amin de laudă. În numele lui Hristos ne rugăm, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →