Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 79-80 — Eterniseed (protestant evanghelic)
Deschidere
Când deschidem Psalmii 79 și 80 pășim într-o conversație vie cu Dumnezeul cel viu. Aceste capitole ne lasă să auzim glasul sincer al unor oameni care au privit cum tot ce țineau sfânt a fost atacat. Templul zace în ruine, pământul este cotropit, iar numele Domnului este batjocorit. Totuși cântăreții nu se întorc de la Dumnezeu; ei se întorc drept spre El cu lacrimile lor. În mijlocul dărâmăturilor își amintesc că același Domn care odinioară a sădit pe Israel ca pe o viță este încă în stare să îngrijească și să refacă ceea ce a sădit. Acea amintire devine puntea spre Isus, adevărata viță și păstorul cel bun care intră în orice loc părăginit și îl face să trăiască din nou. Acești psalmi nu sunt piese de muzeu; ei sunt scrisori personale scrise pentru oricine a simțit vreodată că este înconjurat de pierdere și totuși îndrăznește să-L cheme pe Tatăl.
Citește
Acordă-ți timp cu acești doi psalmi. Observă cum primul varsă durere crudă peste locurile sfinte pângărite și peste oamenii uciși, apoi imploră ca Dumnezeu să acționeze de dragul Numelui Său. Urmărește cum al doilea mută imaginea spre o viță pe care Dumnezeu Însuși a sădit-o și spre o turmă care are nevoie de păstorul ei. Ascultă strigătul repetat 'Restaurează-ne' și lasă-l să se așeze în propria ta inimă. Cere Duhului să-ți arate unde aceste bocete străvechi mai răsună încă în viața ta și în viața Bisericii de azi.
Studiu
Psalmul 79 începe în cenușă. Neamurile au invadat moștenirea, au pângărit templul și au lăsat trupurile slujitorilor lui Dumnezeu neîngropate. Cântăreții simt rușinea întregii situații și se întreabă cu glas tare cât timp va îngădui Domnul ca Numele Său să fie tratat ca ceva obișnuit. Totuși, chiar în mijlocul acelei dureri, ei refuză să dea drumul legământului. Ei cer lui Dumnezeu să reverse mânia Sa peste neamurile care nu-L cunosc, nu pentru că doresc răzbunare, ci pentru că tânjesc ca lumea să vadă că Domnul nu este indiferent față de poporul Său. Rugăciunea este îndrăzneață pentru că se sprijină pe relație: aceștia sunt oile pășunii Sale, copiii care Îi mai spun încă Tată. Psalmul 80 preia aceeași durere, dar îi dă o singură imagine gingașă. Israel este vița pe care Dumnezeu a scos-o din Egipt, a curățat pământul pentru ea și a făcut-o puternică. Acum zidurile sunt dărâmate și orice trecător culege din rod. Psalmistul revine mereu la refrenul 'Restaurează-ne, Dumnezeule; fă să strălucească fața Ta, ca să fim mântuiți.' Repetiția însăși devine un fel de exercițiu de respirație pentru un popor care învață din nou să spere. Ceea ce iese în evidență este că apelul nu se face niciodată la bunătatea lui Israel, ci întotdeauna la inima lui Dumnezeu. El a sădit vița; El trebuie să vină și să o îngrijească. El a condus turma; El trebuie să se întoarcă ca păstor. În lumina întregii istorii aceste strigăte își găsesc răspunsul cel mai adânc în Isus. El este vița care a fost tăiată, dar a înviat, ca ramurile să poată trăi. El este păstorul care își dă viața pentru oi și apoi o ia din nou ca să le conducă acasă. Când ne rugăm acești psalmi nu repetăm pur și simplu o durere veche; ne unim glasurile cu aceeași dorință pe care Isus Însuși a purtat-o la cruce și dincolo de ea. Isus cel personal ne întâlnește în ruine și spune: 'Am auzit fiecare strigăt ca acesta și am venit să-l răspund.'
Considerați
Reflectează
Acești doi psalmi se află în interiorul unei lungi conversații care străbate Scriptura. Ieremia împrumută rânduri din ei când Ierusalimul cade din nou. Profeții revin mereu la viță și la păstor pentru că aceste imagini continuă să spună adevărul despre dragostea răbdătoare a lui Dumnezeu și rătăcirea noastră repetată. În Noul Testament Isus preia aceleași imagini și le umple cu Sine. El stă în mijlocul ruinelor pe care le-am făcut noi și spune: 'Eu sunt vița cea adevărată.' El umblă prin valea umbrei morții și declară: 'Eu sunt păstorul cel bun.' Biserica primară a citit acești psalmi ca rugăciuni pe care Isus Însuși le-ar fi putut rosti și i-a învățat pe noii credincioși să le rostească în numele Lui. De aceea bocetul nu se sfârșește în deznădejde. Linia istoriei mântuirii merge drept de la zidurile dărâmate ale Ierusalimului la mormântul gol, iar fiecare generație este invitată să meargă pe acea linie cu inimi deschise.
Răspunde
Unde în viața ta simți acum că zidurile au fost dărâmate și vrăjmașul culege din ceea ce a sădit Dumnezeu? Cum ar putea să-ți schimbe felul de a te ruga despre acel loc amintirea că Domnul Însuși a sădit vița? În ce moment obișnuit din această săptămână ai putea exersa întoarcerea feței tale spre Isus Păstorul și pur și simplu să spui 'Restaurează-ne'?
Roagă-te
Doamne Isuse, venim cu aceleași lacrimi pe care le poartă acești psalmi. Tu vezi fiecare loc unde ceea ce ai sădit a fost călcat în picioare și Numele Tău a fost tratat cu ușurință. Nu ne ascundem durerea de Tine. O aducem drept la inima Ta. Tu ești vița care a fost tăiată pentru noi și păstorul care și-a dat viața pentru oi. Fă să strălucească iarăși fața Ta peste noi. Restaurează ceea ce numai Tu poți restaura. Lasă mila Ta să ajungă la ruinele pe care nu le putem repara. Învață-ne să continuăm să Te chemăm până în ziua când fiecare zid dărâmat va fi rezidit și fiecare oaie rătăcită va fi acasă. Cerem aceasta în propriul Tău nume puternic, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.