← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 13-14 — cu Matthew Henry

Isaia 13-14Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry deschide o fereastră către scopurile suverane ale lui Dumnezeu pe măsură ce profetul Isaia se întoarce de la Iuda la națiunile înconjurătoare. În aceste capitole povara Babilonului primește o atenție atentă, dezvăluind cum Domnul oștirilor dirijează istoria de dragul poporului Său. Expunerea măsurată a lui Henry ne ajută să înțelegem atât teroarea judecății divine, cât și mângâierea pe care o aduce celor ce se tem de Domnul. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să vedem ridicarea și căderea imperiilor sub mâna Celui Atotputernic. Acest studiu ne cheamă la smerenie, încredere și la o uimire reînnoită înaintea Împăratului națiunilor.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Isaia capitolele 13 și 14 cu încetineală. Lasă greutatea profețiilor împotriva Babilonului să se așeze asupra inimii tale. Observă chemarea armatelor, descrierile terorii și promisiunea eliberării pentru poporul lui Dumnezeu. Lasă cuvintele să trezească atât reverență, cât și speranță pe măsură ce te pregătești să auzi reflecțiile lui Matthew Henry asupra acelorași pasaje.
Studiu
Henry începe prin a plasa oracolul în mișcarea mai largă a cărții. Titlul general al acestei cărți era: Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoț, cap. 1:1. Aici avem ceea ce a văzut Isaia, care i-a fost înfățișat minții la fel de clar și deplin ca și cum l-ar fi văzut cu ochii trupești; însă inscripția particulară a acestei predici este povara Babilonului. 1. Este o povară, o lecție pe care trebuiau s-o învețe (așa înțeleg unii), dar ei ar fi fost reticenți s-o învețe, iar ea ar fi fost o povară pentru memoria lor sau o greutate care să apese greu asupra lor și sub care să se prăbușească. Cei ce nu vor face din Cuvântul lui Dumnezeu odihna lor (cap. 28:12; Ier. 6:16) îl vor găsi transformat într-o povară pentru ei. 2. Este povara Babilonului sau Babel, care în acest timp era dependent de monarhia asiriană (a cărei metropolă era Ninive), dar curând după aceea s-a revoltat și a devenit o monarhie de sine stătătoare și foarte puternică, sub Nabucodonosor. Acest profet a prezis mai târziu captivitatea evreilor în Babilon, cap. 39:6. Aici el prezice represaliile pe care Dumnezeu le va face asupra Babilonului pentru nedreptățile aduse poporului Său. În aceste versete se dă o chemare acelor națiuni puternice și războinice pe care Dumnezeu le va folosi ca instrumente ale mâniei Sale pentru distrugerea Babilonului: mai târziu le numește (v. 17) pe mezi, care, împreună cu perșii, sub comanda lui Darius și Cirus, au fost ruina monarhiei babiloniene. Henry identifică apoi persoanele pe care Dumnezeu le cheamă pentru lucrarea judecății. II. Persoanele adunate pentru a pustii Babilonul sunt numite aici: 1. Sfințiții lui Dumnezeu (v. 3), destinați acestui serviciu și puși deoparte pentru el prin scopul și providența lui Dumnezeu, dezlegați de alte proiecte, ca să se consacre cu totul acestuia, asemenea celor calificați pentru ceea ce au fost chemați, căci lucrarea în care Dumnezeu îi folosește pe oameni, într-o anumită măsură îi și pregătește pentru ea. Lasă de asemenea să se înțeleagă că, în intenția lui Dumnezeu, deși nu în a lor, era un război sfânt; ei urmăreau doar lărgirea propriului imperiu, dar Dumnezeu urmărea eliberarea poporului Său și un tip al distrugerii Babilonului din Noul Testament. Cirus, persoana principal implicată, a fost numit pe drept sfințit, căci era unsul lui Dumnezeu (cap. 45:1) și o figură a Celui ce avea să vină. Este păcat ca nu toți soldații, mai ales cei ce luptă bătăliile Domnului, să fie în sensul cel mai strict sfințiți; și este de mirare că îndrăznesc să fie profani cei ce își poartă viața în mâini. 2. Sunt numiți cei puternici ai lui Dumnezeu, pentru că puterea lor venea de la Dumnezeu și trebuiau s-o folosească acum pentru El. Despre Cirus se spune că în această expediție Dumnezeu i-a ținut dreapta, cap. 45:1. Sfințiții lui Dumnezeu sunt cei puternici ai Lui. Pe cei pe care Dumnezeu îi cheamă, îi și califică; iar pe cei pe care îi face sfinți, îi face tari în duh. 3. Se spune că se bucură de înălțimea Lui, adică slujesc slavei Lui și scopurilor ei cu mare promptitudine. Deși Cirus nu L-a cunoscut pe Dumnezeu și nu a urmărit de fapt cinstea Lui în ceea ce a făcut, totuși Dumnezeu l-a folosit ca slujitor al Său (cap. 45:4, 'Te-am numit pe nume ca pe slujitorul Meu, deși nu M-ai cunoscut'), iar el s-a bucurat de acele succese prin care Dumnezeu Și-a înălțat propriul nume. 4. Sunt foarte numeroși, o mulțime, un popor mare, împărății de neamuri (v. 4), nu grosolani și barbari, ci trupe modelate și regulate, asemenea celor furnizate de împărății bine orânduite. Marele Dumnezeu are oști la porunca Sa. 5. Sunt aduși de departe: Vin dintr-o țară îndepărtată, de la capătul cerului. Vasta țară a Asiriei se afla între Babilon și Persia. Dumnezeu poate face din cei mai îndepărtați o urgie și o ruină pentru vrăjmașii Săi, și de aceea sunt cel mai puțin temuți. Henry descrie apoi ziua Domnului și efectul ei asupra celor mândri. I. Dumnezeu era pe cale să Se arate în mânie împotriva lor, și este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Lui: Ziua Domnului este aproape (v. 6), o mică zi a judecății, când Dumnezeu va acționa ca un răzbunător drept al cauzei Sale și a poporului Său, care a fost vătămată. Și sunt unii care vor avea motive să tremure când acea zi este aproape. Ziua Domnului vine, v. 9. Oamenii au acum ziua lor și cred că vor câștiga ziua; dar Dumnezeu râde de ei, căci El vede că ziua Lui vine, Ps. 37:13. Mânia nu este la Dumnezeu, și totuși ziua Lui de socoteală cu babilonienii este numită crudă, cu mânie și mânie aprigă. Dumnezeu va trata cu asprime pe ei pentru asprimile pe care le-au exercitat asupra poporului lui Dumnezeu; cu cel îndărătnic, cu cel crud, Se va arăta îndărătnic, Se va arăta crud și va da sânge de băut celui însetat de sânge.
Considerați

Considerare

Henry încheie capitolul urmărind pustiirea finală a cetății odinioară glorioase. Marele prăpăd și distrugere care s-a prezis că vor fi făcute de mezi și perși în Babilon se încheie aici cu distrugerea finală a acestuia. 1. Se recunoaște că Babilonul era o cetate nobilă. Era slava împărățiilor și frumusețea excelenței caldeenilor; era acel cap de aur (Dan. 2:37, 38); era numită doamna împărățiilor (cap. 47:5), lauda întregului pământ (Ier. 51:41), asemenea unei căprioare plăcute (așa înseamnă cuvântul); dar va fi ca o căprioară gonită, v. 14. Caldeenii se mândreau cu frumusețea și bogăția acestei metropole a lor. 2. Se prezice că va fi nimicită cu totul, asemenea Sodomei și Gomorei; nu atât de minunat, nici atât de brusc, dar tot atât de eficient, deși treptat; iar distrugerea va veni asupra lor ca aceea asupra Sodomei, când erau în siguranță, mâncând și bând, Luca 17:28, 29. Babilonul a fost luat când Belșazar era în petrecerile sale; și, deși Cirus și Darius nu l-au dărâmat, totuși s-a prăpădit treptat și în timp s-a dus cu totul în ruină. Se prezice aici (v. 20) că nu va mai fi locuit niciodată; în vremea lui Adrian nu mai rămăsese decât zidul. Și în timp ce se proorocește despre Ninive, cetatea cea mare, că atunci când va fi părăsită și lăsată pustie totuși turmele se vor culca în mijlocul ei, aici se spune despre Babilon că arabii, care erau păstori, nu-și vor face staulele acolo; țara dimprejur va fi atât de stearpă încât nu va fi pășune nici pentru oi. Ba mai mult, va fi receptacolul fiarelor sălbatice, care iubesc singurătatea; casele Babilonului, unde fiii și fiicele plăcerii obișnuiau să se adune, vor fi pline de creaturi jalnice, bufnițe și satiri, care sunt ei înșiși înspăimântați acolo, ca într-un loc potrivit pentru ei, și de care toți ceilalți sunt înspăimântați de acolo. Istoricii spun că aceasta s-a împlinit literal. Benjamin Bar-Iona, în Itinerariul său, vorbind despre Babel, are aceste cuvinte: 'Acesta este acel Babel care odinioară avea treizeci de mile în lățime; acum este pustiit. Se mai văd încă ruinele unui palat al lui Nabucodonosor, dar fiii oamenilor nu îndrăznesc să intre, de teamă de șerpi și scorpioni, care stăpânesc locul.' Nimeni să nu se mândrească cu palatele sale pompoase, căci nu știe dacă nu cumva vor deveni mai rele decât niște colibe; nici să nu creadă cineva că casele sale vor dăinui veșnic (Ps. 49:11), când poate că nu va rămâne nimic decât ruinele și ocările lor. 3. Se lasă să se înțeleagă că această distrugere va veni curând (v. 22): Timpul ei este aproape să vină. Această profeție despre distrugerea Babilonului a fost intenționată pentru sprijinul și mângâierea poporului lui Dumnezeu când erau captivi acolo și asupriți cumplit; iar împlinirea profeției a fost aproape 200 de ani după vremea când a fost rostită; totuși a urmat curând după timpul pentru care fusese calculată. Când poporul lui Israel gemea sub jugul greu al tiraniei babiloniene, așezându-se în lacrimi lângă râurile Babilonului și batjocorit cu cântecele Sionului, când asupritorii lor insolenti erau cei mai trufași și aroganți (v. 11), atunci să știe, spre mângâierea lor, că timpul Babilonului, ziua lui de cădere, este aproape să vină, și zilele prosperității sale nu vor fi prelungite, așa cum au fost. Când Dumnezeu începe cu ea, va face un sfârșit. Astfel se spune despre distrugerea Babilonului din Noul Testament, al cărui prototip a fost cel dintâi: Într-un ceas a venit judecata ei. Henry deschide capitolul următor întemeind întreaga judecată în mila lui Dumnezeu față de Iacov. Aceasta vine aici ca motivul pentru care Babilonul trebuie răsturnat și nimicit, pentru că Dumnezeu are milă păstrată pentru poporul Său și, de aceea, 1. Nedreptățile făcute lor trebuie socotite și răzbunate asupra prigonitorilor lor. Mila față de Iacov va fi mânie și ruină pentru vrăjmașii nepenitenți și neînduplecați ai lui Iacov, cum a fost Babilonul. 2. Jugul asupririi pe care Babilonul l-a pus mult timp pe grumazul lor trebuie rupt, iar ei trebuie puși în libertate; și, pentru aceasta, distrugerea Babilonului este la fel de necesară ca distrugerea Egiptului și a lui Faraon pentru eliberarea lor din acea casă a robiei. Aceeași prezicere este o promisiune pentru poporul lui Dumnezeu și o amenințare pentru vrăjmașii lor, după cum aceeași providență are o latură luminoasă către Israel și o latură neagră sau întunecată către egipteni. Observă,
Răspunde

Răspuns

Unde în propria ta viață simți că Domnul te cheamă să lași deoparte mândria înaintea zilei venirii Sale? Cum afectează asigurarea că Dumnezeu Își amintește de poporul Său felul în care înduri presiunile prezente? În ce domeniu ai putea avea nevoie să crezi că Domnul oștirilor încă mai conduce treburile națiunilor și ale inimii tale?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Dumnezeul nostru, numai Tu ești suveran peste toate națiunile și Cuvântul Tău declară căderea sigură a tuturor celor ce se înalță în mândrie, așa cum a făcut Babilonul. Învață-ne să tremurăm înaintea judecăților Tale drepte, odihnindu-ne în mila pe care ai arătat-o poporului Tău ales prin Hristos. Prin Duhul Tău, păzește-ne de aroganță, fă-ne grabnici la pocăință și întărește nădejdea noastră că într-o zi vei da Bisericii Tale odihnă desăvârșită de orice întristare. Umple-ne de curaj ca să Te slujim cu credincioșie până în ziua aceea. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →