← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 21-22 — cu Matthew Henry

Isaia 21-22Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi explorăm comentariul lui Matthew Henry la capitolele 21 și 22 din Isaia, unde profetul rostește sarcini asupra națiunilor îndepărtate și apoi asupra Ierusalimului însuși. Henry ne călăuzește prin aceste oracole antice cu claritate pastorală, arătând cum judecățile străine servesc scopurile lui Dumnezeu pentru poporul său. Reflecțiile sale ne reamintesc că istoria se desfășoară sub suveranitatea divină și că mângâierea apare chiar în mijlocul anunțurilor de răsturnare. Pe măsură ce ascultăm, descoperim avertismente împotriva încrederii greșite și chemări la dependență umilă numai de Domnul. Cuvintele lui Henry ne invită să privim evenimentele actuale prin lentila Scripturii, găsind speranță în credincioșia lui Dumnezeu față de promisiunile sale.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculți Isaia 21 și 22. Aceste capitole poartă sarcini pentru Babilon, Duma, Arabia și în cele din urmă Ierusalim. Citește încet, observând rapoartele străjerilor, căderile subite ale cetăților mândre și adresa tandră către aria lui Dumnezeu. Permite imaginilor carelor, asediilor și sărbătorilor să trezească atât uimire cât și dor după eliberarea Domnului.
Studiu
Henry începe prin a rezuma profețiile împotriva națiunilor străine din Isaia 21. În acest capitol avem o profeție despre vremuri triste care vin și sarcini grele, I. Asupra Babilonului, numit aici 'deșertul mării', că va fi distrus de mezi și perși cu o distrugere teribilă, din care totuși poporul lui Dumnezeu va avea de câștigat, ver. 1-10. II. Asupra Dumei sau Idumeei, ver. 11, 12. III. Asupra Arabiei sau Chedarului, a cărui țară va fi pustiită foarte curând, ver. 13-17. Aceste națiuni și altele cu care prinții și poporul lui Israel au avut atât de mult de-a face nu puteau să nu aibă ceva de spus profeților lui Israel. Trebuie luate în seamă afacerile străine la fel ca cele interne, iar știrile de peste hotare trebuie căutate la fel ca cele de acasă. Henry elaborează apoi asupra predicțiilor repetate privind căderea Babilonului. Am avut o sarcină a Babilonului mai înainte (cap. XIII); aici avem o altă prezicere a căderii sale. Dumnezeu a socotit potrivit să întipărească în poporul său credința în acest eveniment prin linie peste linie, deoarece Babilonul pretindea uneori că le este prieten (ca în cap. XXXIX, 1), iar Dumnezeu voia astfel să-i avertizeze să nu se încreadă în acea prietenie, iar alteori era cu adevărat dușmanul lor, și Dumnezeu voia astfel să-i avertizeze să nu se teamă de acea dușmănie. Babilonul este marcat pentru ruină; și toți cei ce cred profeților lui Dumnezeu pot, prin acea oglindă, să-l vadă clătinându-se, să-l vadă prăbușindu-se, chiar atunci când cu ochiul simțurilor îl văd înflorind și așezat ca o regină. Babilonul este numit aici deșertul sau câmpia mării; căci era o țară plată, plină de lacuri sau bălți (cum li se spune în Irlanda), asemenea unor mări mici, și era udată din belșug de multele brațe ale fluviului Eufrat. Babilonul abia începuse de curând să devină vestit, Ninive eclipsându-l cât timp monarhia era în mâinile asiriene; dar în scurt timp a devenit doamna regatelor; și, înainte de a ajunge la acea culme a măreției pe care a avut-o în vremea lui Nebucadnețar, Dumnezeu prin acest profet a prezis limpede căderea sa, iar și iar, ca poporul său să nu fie înspăimântat de înălțarea lui, nici să nu deznădăjduiască de ajutor la timpul potrivit când vor fi prizonierii lui, Iov 5:3; Ps. 37:35, 36. Unii socotesc că este numit deșert deoarece, deși era acum un oraș populat, va fi făcut deșert în timp. Și de aceea distrugerea Babilonului este atât de des profețită de acest profet evanghelic, deoarece era tipică pentru distrugerea omului fărădelegii, marele vrăjmaș al Bisericii Noului Testament, care este prezisă în Apocalipsă prin multe expresii împrumutate din aceste profeții, pe care de aceea trebuie să le consulte și să le compare cei ce vor să înțeleagă profeția acelei cărți. Aici este, Henry trece apoi la sarcina văii viziunii privind Ierusalimul. Am ajuns acum mai aproape de casă, căci acest capitol este 'sarcina văii viziunii', Ierusalim; alte locuri au avut sarcina lor pentru că erau implicate într-un fel sau altul cu Ierusalimul și au fost socotite fie ca dușmani răuvoitori, fie ca prieteni înșelători ai poporului lui Dumnezeu; dar acum să asculte Ierusalimul propria sa osândă. Acest capitol privește, I. Cetatea Ierusalimului însuși și vecinătatea ce depinde de ea. Aici este, 1. O profeție a grelei strâmtorări în care vor fi aduși curând de invazia lui Sanherib în țară și de asediul cetății, ver. 1-7. 2. O mustrare dată pentru purtarea lor greșită în acea strâmtorare, în două privințe: — (1.) Nepunând ochii pe Dumnezeu în folosirea mijloacelor de păstrare a lor, ver. 8-11. (2.) Neplecându-se sub mâna lui cea puternică, ver. 12-14. II. Curtea lui Ezechia și dregătorii acelei curți. 1. Îndepărtarea lui Șebna, un om rău, și scoaterea lui din vistierie, ver. 15-19, 25. 2. Preferarea lui Eliachim, care va sluji mai bine țării sale, la locul lui, ver. 20-24.
Considerați

Considerare

Henry reflectează asupra titlului dat poporului lui Dumnezeu. 1. Titlul pe care profetul li-l dă în numele lui Dumnezeu: O, aria mea, și grâul ariei mele! Profetul îi numește ai săi, deoarece erau compatrioții săi și cei față de care avea un interes și o preocupare deosebită; dar vorbește ca din partea lui Dumnezeu și își îndreaptă cuvântul către cei ce erau cu adevărat israeliți, credincioșii din țară. Observă, (1.) Biserica este aria lui Dumnezeu, în care cele mai de preț roade și produse ale acestui pământ sunt, ca să zicem așa, adunate laolaltă și păstrate. (2.) Adevărații credincioși sunt grâul ariei lui Dumnezeu. Fățarnicii nu sunt decât ca pleava și paiele, care ocupă mult loc, dar au mică valoare, cu care grâul este acum amestecat, dar de care va fi curând și pentru totdeauna despărțit. (3.) Grâul ariei lui Dumnezeu trebuie să aștepte să fie treierat prin necazuri și prigoniri. Israelul lui Dumnezeu de odinioară a fost necăjit din tinerețe, adesea sub plugul plugarului (Ps. 129:3) și sub flailul treierătorului. (4.) Chiar atunci Dumnezeu o recunoaște ca fiind treierarea sa; este tot a lui; ba mai mult, treierarea ei este prin rânduiala lui și sub stăpânirea și îndrumarea lui. Treierătorii n-ar fi avut nicio putere împotriva ei decât cea dată lor de sus.
Răspunde

Răspuns

1. Unde aș putea fi ispitit să-mi pun încrederea în alianțe pământești mai degrabă decât în Domnul? 2. Cum vorbește imaginea ariei lui Dumnezeu încercărilor mele actuale? 3. În ce feluri sunt chemat să veghez și să mă rog pe măsură ce evenimentele se desfășoară în jurul meu?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne al oștirilor, care singur vestești căderea națiunilor mândre și păstrarea poporului Tău, întărește-ne prin Duhul Tău ca să ne încredem în Cuvântul Tău când tronurile se ridică și se prăbușesc. Păstrează-ne inimile veghetoare și pocăite, întorcându-ne de la orice siguranță falsă ca să ne odihnim în Evanghelia împărăției Tale ce vine. Treieră-ne ca grâul pe aria Ta, totuși ține-ne strâns până în ziua slavei Tale. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →