Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 16 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm spre capitolul 16 din Ioan sub îndrumarea lui Ioan Calvin, a cărui expunere atentă ne ajută să înțelegem cum Hristos i-a pregătit pe ucenicii Săi atât pentru întristare, cât și pentru venirea puternică a Duhului. Perspectivele lui Calvin dezvăluiesc mângâierea și curajul profund disponibile credincioșilor care se confruntă cu opoziția. Cuvintele sale ne invită să vedem promisiunile lui Hristos nu ca pe o istorie îndepărtată, ci ca pe un adevăr viu pentru propriile noastre încercări și creștere în credință. Să ascultăm cu atenție în timp ce Calvin parcurge aceste versete.
Citește
Citire
Luați un moment de liniște pentru a citi integral capitolul 16 din Ioan. Observați avertismentele privind persecuția viitoare, promisiunea Mângâietorului și lucrarea Duhului de condamnare. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a studia reflecțiile lui Calvin despre modul în care aceste adevăruri echipează și întăresc inima.
Studiu
Calvin începe prin a explica scopul cuvintelor lui Hristos.
1. Aceste lucruri vi le-am spus. El afirmă din nou că niciunul dintre acele lucruri pe care le-a spus nu este de prisos; căci, deoarece războaie și certuri îi așteaptă, este necesar ca ei să fie înzestrați dinainte cu armele necesare. Totuși, el mai înseamnă că, dacă meditează adânc asupra acestei învățături, vor fi pe deplin pregătiți pentru rezistență. Să ne amintim că ceea ce a spus atunci ucenicilor este rostit și nouă. Și, mai întâi, trebuie să înțelegem că Hristos nu își trimite urmașii pe câmpul de luptă neînarmați și, prin urmare, că, dacă vreun om eșuează în acest război, doar propria sa lene este de vină. Și totuși nu trebuie să așteptăm până când lupta începe efectiv, ci mai degrabă să ne străduim să ne familiarizăm bine cu aceste discursuri ale lui Hristos și să le facem familiare minții noastre, astfel încât să putem intra pe câmpul de luptă de îndată ce este necesar; căci nu trebuie să ne îndoim că victoria este în mâinile noastre, atâta timp cât acele îndemnuri ale lui Hristos vor fi adânc imprimate în mințile noastre. Căci, când spune CA SĂ NU vă poticniți, el înseamnă că nu există pericol ca ceva să ne abată de la calea dreaptă. Dar cât de puțini sunt cei care învață această învățătură în mod potrivit, este evident din faptul că cei care cred că o știu pe de rost când sunt dincolo de bătaia săgeții, de îndată ce sunt obligați să intre în luptă reală, se dau înapoi, ca și cum ar fi cu totul neștiutori și nu ar fi primit niciodată nicio instrucțiune. [93] Să ne obișnuim, așadar, să folosim această armură în așa fel încât să nu ne scape niciodată din mâini.Apoi, Calvin abordează ofensa de a fi alungați din sinagogi.
2. Vă vor alunga din sinagogi. Aceasta nu era o ofensă ușoară care să le tulbure mințile, că urmau să fie alungați ca niște oameni răi din adunarea celor evlavioși sau, cel puțin, a celor care se lăudau că sunt poporul lui Dumnezeu și se glorificau în titlul de Biserică; căci credincioșii sunt supuși nu doar persecuțiilor, ci și oprobriului și reproșurilor, după cum ne spune Pavel (1 Corinteni 4:12, 18). Dar Hristos îi îndeamnă să stea fermi împotriva acestui atac; pentru că, deși sunt alungați din sinagogi, ei rămân totuși în împărăția lui Dumnezeu. Declarația sa se reduce la aceasta: că nu trebuie să fim descurajați de judecățile perverse ale oamenilor, ci să îndurăm cu îndrăzneală oprobriul crucii lui Hristos, mulțumiți de acest singur considerent, că cauza noastră, pe care oamenii o condamnă pe nedrept și cu răutate, este aprobată de Dumnezeu.Despre avantajul plecării Sale, Calvin scrie:
7. Totuși vă spun adevărul. Ca să nu mai dorească să-L aibă prezent înaintea ochilor, El mărturisește că absența Sa va fi folositoare și folosește un fel de jurământ; căci suntem trupești și, în consecință, nimic nu este mai dificil decât să smulgem din mințile noastre această înclinație prostească, prin care încercăm să-L coborâm pe Hristos din cer la noi. El explică unde se află avantajul, spunând că Duhul Sfânt nu putea fi dat lor dacă El nu părăsea lumea. Dar mult mai folositoare și mult mai de dorit este acea prezență a lui Hristos, prin care El ni Se comunică prin harul și puterea Duhului Său, decât dacă ar fi prezent înaintea ochilor noștri. Și aici nu trebuie să punem întrebarea: „Nu putea Hristos să coboare Duhul Sfânt cât timp locuia pe pământ?” Căci Hristos ia de la sine tot ceea ce fusese hotărât de Tatăl și, într-adevăr, când Domnul a indicat odată ceea ce dorește să se facă, a discuta despre ceea ce este posibil ar fi nebunesc și primejdios.
Considerați
Considerare
Calvin se îndreaptă apoi spre condamnarea păcatului de către Duh.
9. Despre păcat. Rămâne acum să vedem ce înseamnă a convinge de păcat. Hristos pare să facă necredința singura cauză a păcatului, iar acest lucru este răstălmăcit de comentatori în diverse moduri; dar, după cum am spus deja, nu intenționez să detaliez opiniile care au fost susținute și avansate. Mai întâi, trebuie observat că judecata Duhului începe cu demonstrarea păcatului; căci începutul instruirii spirituale este că oamenii născuți în păcat nu au nimic în ei decât ceea ce duce la păcat. Din nou, Hristos a menționat necredința pentru a arăta care este natura oamenilor în sine; căci, deoarece credința este legătura prin care El este unit cu noi, până când credem în El, suntem în afara Lui și despărțiți de El. Importanța acestor cuvinte este ca și cum ar fi spus: „Când va veni Duhul, El va produce o convingere deplină că, în afară de Mine, păcatul domnește în lume;” și, prin urmare, necredința este menționată aici, deoarece ne separă de Hristos, în consecință a ceea ce nu ne rămâne decât păcat. Pe scurt, prin aceste cuvinte El condamnă corupția și depravarea naturii umane, ca să nu presupunem că există o singură picătură de integritate în noi fără Hristos.În cele din urmă, Calvin explorează condamnarea dreptății.
Prin dreptate trebuie înțeleasă aici aceea care ne este împărtășită prin harul lui Hristos. Hristos o face să constea în înălțarea Sa la Tatăl și nu fără un motiv bun; căci, după cum Pavel declară că El a înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4:25), tot așa El stă acum la dreapta Tatălui în așa fel încât să exercite toată autoritatea care I-a fost dată și astfel să umple toate lucrurile (Efeseni 4:10). Pe scurt, din slava cerească El umple lumea cu mireasma dulce a dreptății Sale. Acum Duhul declară, prin Evanghelie, că aceasta este singura cale prin care suntem socotiți drepți. Următorul pas după condamnarea păcatului este ca Duhul să convingă lumea ce este adevărata dreptate, și anume că Hristos, prin înălțarea Sa la cer, a stabilit împărăția vieții și stă acum la dreapta Tatălui, pentru a întări adevărata dreptate.
Răspunde
Răspuns
Cum ar putea accentul lui Calvin pe a fi pregătiți prin cuvintele lui Hristos să schimbe modul în care înfruntați opoziția astăzi? În ce domenii simțiți că Duhul vă condamnă de păcat sau vă îndreaptă spre dreptatea lui Hristos? Unde aveți nevoie de curaj proaspăt pentru a crede că plecarea Sa a fost spre binele vostru?
Roagă-te
Rugăciune
O Tată, trimite Duhul Tău potrivit promisiunii Fiului, ca să ne convingă de păcat, de neprihănire și de judecată, și să ne călăuzească în tot adevărul, așa cum a declarat Hristos. Susține-ne prin harul Tău suveran și credincioșia legământului Tău, ca să ne odihnim în victoria Lui asupra lumii, să ne bucurăm de domnia Lui la dreapta Ta și să nu ne smintim din cauza încercării. Dă-ne mângâierea Duhului Sfânt și perseverența de a umbla în neprihănirea pe care El a asigurat-o. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →