← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Prima Carte a Omiliilor (1547)

Predică — Despre credința adevărată și vie

Prima Carte a Omiliilor (1547) 4Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies)18 min
Deschidere
Această lecție se inspiră din Predica despre credința adevărată și vie din Prima Carte a Predicilor, un text definitoriu al Reformei engleze. Predica distinge cu atenție simpla adeziune la doctrină de încrederea vie care unește pe credincios cu Hristos și aduce roadă. Ea își întemeiază învățătura pe pasaje din Scriptură precum Iacov 2, Galateni 5, Evrei 11 și 1 Ioan. Cititorii sunt invitați să cerceteze dacă propria lor credință este credința inactivă pe care predica o numește moartă sau încrederea activă, plină de nădejde, pe care Scriptura o recomandă. Lecția se concentrează deci pe ceea ce acest document confesional mărturisește despre credința mântuitoare și de ce această mărturisire rămâne vitală pentru siguranța creștină de astăzi.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la predica însăși. Articolul se întemeiază mai ales pe Iacov 2, Galateni 5, Evrei 11 și pe mai multe pasaje din 1 Ioan. Pe măsură ce citiți, observați cum textul trece de la venirea inițială la Dumnezeu prin credință, prin contrastul dintre credința moartă și cea vie, până la semnele și efectele credinței pe care Scriptura o laudă. Lăsați cuvintele predicii să vă modeleze înțelegerea a ceea ce înseamnă să ai credința adevărată și vie care îndreptățește și sfințește.
Studiu
Mărturisirea începe prin a declara prima apropiere de Dumnezeu și observă că Scriptura vorbește despre credință în două moduri distincte. Credința. Prima venire la Dumnezeu (buni creștini) este prin credință, prin care (după cum s-a arătat în ultima predică) suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Și ca nu cumva vreun om să fie înșelat din lipsă de dreaptă înțelegere, se cuvine să se noteze cu grijă că credința este luată în Scriptură în două feluri. Apoi expune caracterul credinței moarte. O credință moartă. Există o credință care în Scriptură este numită credință moartă, care nu aduce nicio faptă bună, ci este inactivă, stearpă și neroditoare. Iar această credință, de către sfântul apostol Iacov, este asemănată cu credința diavolilor, care cred că Dumnezeu este adevărat și drept și tremură de frică, totuși nu fac nimic bine, ci numai rău (Iacov 2,17.19). Și un astfel de fel de credință au oamenii răi și nelegiuiți care mărturisesc pe Dumnezeu, după cum spune sfântul Pavel, cu gura, dar îl tăgăduiesc prin faptele lor, fiind urâcioși și fără dreapta credință și osândiți pentru orice faptă bună (Tit 1,16). Iar această credință este o încredințare și o credință în inima omului, prin care el știe că există un Dumnezeu și primește tot adevărul cuvântului preasfânt al lui Dumnezeu cuprins în Sfânta Scriptură. Astfel încât ea constă numai în a crede că cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Și aceasta nu se numește în mod propriu credință. Apoi prezintă credința vie care lucrează prin dragoste. O credință vie. Această credință moartă, deci, nu este credința sigură și substanțială care mântuiește pe păcătoși. Mai există o credință în Scriptură care nu este (ca credința pomenită) inactivă, neroditoare și moartă, ci lucrează prin dragoste (după cum declară sfântul Pavel, Galateni 5,6). Și după cum cealaltă credință deșartă este numită credință moartă, tot așa aceasta poate fi numită credință vie sau lucrătoare. Trei observații particulare despre această credință sunt apoi consemnate. Trei lucruri trebuie notate despre credință. Despre această credință, trei lucruri trebuie notate în mod deosebit. Întâi, că această credință nu zace moartă în inimă, ci este vie și roditoare prin aducerea de fapte bune. Al doilea, că fără ea nu se pot face fapte bune care să fie plăcute și acceptate de Dumnezeu. Al treilea, ce fel de fapte bune sunt acelea pe care le aduce această credință.
Considerați

Considerare

Mărturisirea își rezumă întregul argument afirmând că adevărata credință vie nu este niciodată inactivă, ci aduce întotdeauna fapte bune. Pavel, este evident că adevărata, vie și creștină credință nu este un lucru mort, deșart sau neroditor, ci un lucru de virtute desăvârșită, de minunată lucrare sau putere, aducând toate mișcările bune și faptele bune.
Răspunde

Răspuns

Unde recunoști cel mai ușor deosebirea dintre o simplă adeziune la adevăr și o încredere vie care privește numai la Hristos? În ce împrejurare prezentă este credința ta pusă la încercare ca să arate dacă este roditoare sau inactivă? Cum ar putea accentul predicii pe inseparabilitatea credinței și a dragostei să schimbe felul în care îți cercetezi astăzi propria inimă?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, dăruiește-ne credința adevărată și vie pe care o recomandă predica, o credință care se odihnește cu totul pe îndurarea Ta în Hristos și nu poate rămâne inactivă. Fă ca această credință să lucreze prin dragoste, să aducă rodul ascultării și să ne dea o nădejde statornică în orice încercare. Păzește-ne de amăgirea unei credințe moarte care ne lasă neschimbați. Întărește încrederea noastră că Tu ești apărătorul și răsplătitorul nostru și mișcă-ne să Te slujim cu dragoste, nu din frică. Duhul care i-a învățat pe sfinții de odinioară să sporească acum această credință în noi, până vom primi mântuirea sufletelor noastre. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →