Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Ca un copil înțărcat și Chivotul Puterii Sale: Psalmii 131 și 132
Deschidere
Psalmii 131 și 132 sunt cele două cântări ale sufletului care se apropie de sanctuar — iar lanțul le leagă împreună, prima pregătind inima, a doua aducând-o acasă la Chivotul lui Dumnezeu. Psalmul 131 este cel mai scurt și mai copilăresc dintre Cântările Treptelor: 'Doamne, nu sunt cu inima înaltă, nu am priviri mândre… Ci îmi înfrânez sufletul și îl țin smerit, ca un copil înțărcat de la mama sa: da, sufletul meu este chiar ca un copil înțărcat.' Este suflul unei reverențe tăcute tras de pelerin când Templul apare în vedere. Psalmul 132 ridică apoi ochii spre Chivotul însuși, amintind jurământul lui David de a găsi un loc de odihnă pentru Domnul și marele strigăt al închinării: 'Scoală-Te, Doamne, în locul Tău de odihnă, Tu și chivotul puterii Tale.' Răsăritul creștin citește acel Chivot mai presus de toate ca un tip al Născătoarei de Dumnezeu — Chivotul viu care L-a purtat pe Făcătorul ei în pântece, care la adormirea ei 'se odihnește în templul Domnului zidit fără mâini.' Două cântări, o singură urcare: de la smerenia copilului înțărcat la Maica ce este Chivotul lui Dumnezeu și de la David la Hristos din neamul lui David în care 'cornul lui David va înflori.'
Citește
Citire
Citiți amândoi Psalmii, pe cel mic și pe cel mare, ca o singură apropiere de Dumnezeu. Psalmul 131 este scurt și desăvârșit: 'Doamne, nu sunt cu inima înaltă: nu am priviri mândre. Nu mă ocup cu lucruri mari: care sunt prea înalte pentru mine. Ci îmi înfrânez sufletul și îl țin smerit, ca un copil înțărcat de la mama sa: da, sufletul meu este chiar ca un copil înțărcat. Israele, nădăjduiește în Domnul: de acum și până în veac.' Psalmul 132 desfășoară apoi lunga poveste a Chivotului și a Templului: 'Doamne, adu-Ți aminte de David și de toate necazurile lui; cum a jurat Domnului și a făcut un jurământ Dumnezeului celui Atotputernic al lui Iacov: Nu voi intra în cortul casei mele… până voi găsi un loc pentru templul Domnului, o locuință pentru Dumnezeul cel puternic al lui Iacov. Iată, am auzit de el la Efrata și l-am găsit în pădure. Vom intra în cortul Lui și vom cădea în genunchi înaintea scăunelului picioarelor Lui. Scoală-Te, Doamne, în locul Tău de odihnă, Tu și chivotul puterii Tale. Preoții Tăi să se îmbrace cu dreptate și sfinții Tăi să cânte cu bucurie.' Și se încheie cu făgăduința neamului lui David: 'Domnul a făcut un jurământ credincios lui David… Din rodul trupului tău voi pune pe scaunul tău… Acolo voi face să înflorească cornul lui David: am orânduit un sfeșnic pentru Unsul Meu.'
Studiu
'Nu mă ocup cu lucruri mari, care sunt prea înalte pentru mine.' Versetul poate suna ca o refuzare de a căuta înțelepciunea — iar Sfântul Ilarie simte primejdia cu acuitate, căci cuvintele lui Dumnezeu sunt mari și El este minunat în cele mai înalte. Dar Ilarie îl rezolvă prin a se uita la singurul cuvânt 'peste' — căci, spune el,
cuvintele 'peste mine' arată cum trebuie să-l înțelegem și poruncile lui Dumnezeu nu sunt dincolo de înțelegerea noastră. Psalmistul nu disprețuiește lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, ci doar lucrurile mândre deasupra propriei sale stări. Sufletul smerit nu umblă în lucruri prea înalte pentru el — ca Pilat lăudându-se cu puterea sa sau Simon Magul neguțând cu darul Duhului — ci se odihnește 'ca un copil înțărcat', adus înapoi să se sprijine pe Dumnezeu cu o încredere deplină chiar după ce ceea ce iubea i-a fost luat. Astfel, Însuși Mielul lui Dumnezeu, 'când sânii mângâierilor dumnezeiești I-au fost retrași pe Cruce', după un singur strigăt de agonie 'S-a culcat cu răbdare pe sânul lui Dumnezeu, zicând: Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul Meu.' Apoi Psalmul 132 urcă la Chivot, iar Teodoret învață Biserica cea mai îndrăzneață rugă a ei. Dacă evreul de odinioară putea să-L cheme pe Dumnezeu
de dragul acelui tânăr păstor pe care El l-a înălțat la Împărăție, atunci cu mult mai mult, spune Teodoret,
noi pledăm cu dreptate cauza noastră în Numele Fiului lui David— pledând tot necazul acelui David mai mare, toate durerile Nașterii Sale, Slujirii Sale și Pătimirii Sale.
Considerați
Considerare
'Scoală-Te, Doamne, în locul Tău de odihnă, Tu și chivotul puterii Tale.' Rostit întâi la aducerea Chivotului în Templul lui Solomon, Părinții dau versetului o aplicare mai nobilă sub Noul Legământ — o adresare către Domnul când zace în mormânt, să Se scoale și să Se înalțe în odihna Sa, 'unde moartea nu mai are stăpânire asupra Lui', și să tragă Biserica Sa, noul Chivot al puterii Sale, în sus cu El. Iar Răsăritul se bucură să ia aceste cuvinte într-un alt sens — despre adormirea celui mai curat altar al Domnului, propria Sa Maică, 'ca să se trezească în cer.' La praznicul Adormirii ei, Sfântul Ioan Damaschinul, pe care Neale îl numește ultimul mare Doctor al Bisericii Răsăritene, o propovăduiește ca pe Chivotul împlinit —
acel Chivot sfânt și însuflețit al Dumnezeului celui Viu, care și-a zămislit Făcătorul în pântece, care acum se odihnește în templul Domnului zidit fără mâini. Ea este Paradisul restabilit, locul unde blestemul a fost desfăcut:
Edenul primește astăzi Paradisul viu al noului Adam, în care osânda a fost dezlegată, în care Pomul Vieții a fost sădit, în care goliciunea noastră a fost acoperită.Iar ultima făgăduință a Psalmului — 'Acolo voi face să înflorească cornul lui David; am orânduit un sfeșnic pentru Unsul Meu' — Părinții o citesc despre Hristos din neamul lui David, despre care Zaharia a proorocit: 'A ridicat un corn de mântuire pentru noi, în casa robului Său David', și despre care ucenicul iubit spune: 'Lumina luminează în întuneric.' Cornul care înflorește este Omul Său înălțat; sfeșnicul care nu se stinge niciodată este șirul neîntrerupt al sfinților care luminează înaintea oamenilor prin lumina Sa din ei.
Răspunde
Răspuns
Psalmul 131 vă cere să deveniți mic. Cercetați-vă privirile mândre și pofta de 'lucruri mari prea înalte' pentru voi — faima, rangul, influența căutate ca să mulțumească mândria — și lăsați-le jos. Dar smerenia lui nu este întunecime; este odihna unui copil înțărcat pe sânul mamei sale, care a plâns pentru ceea ce i-a fost luat și totuși 'se odihnește în dragoste încrezătoare', sigur că poate să se încredințeze chiar Celui care i-a refuzat ceea ce dorea. Lăsați dezamăgirile voastre să facă acea lucrare în voi: să vă aducă înapoi să vă sprijiniți pe Dumnezeu, ca un copil liniștit după lacrimi. Apoi Psalmul 132 vă cere să faceți un loc de odihnă pentru Domnul, cum a jurat David să găsească un loc pentru Chivot — un lăcaș permanent pentru Dumnezeu în propria voastră inimă, fără să vă dați odihnă în această lume 'până veți ridica un loc în inima voastră pentru El ca să locuiască.' Și vă cere să cinstiți Chivotul viu pe care Răsăritul îl cinstește: Născătoarea de Dumnezeu care L-a purtat pe Făcător în pântece și este acum Paradisul noului Adam. Urcați, cum au urcat păstorii la Efrata, și cădeți în genunchi înaintea scăunelului picioarelor Lui; nădăjduiți în Domnul de acum și până în veac, căci cornul lui David înflorește și sfeșnicul Unsului nu se va stinge niciodată.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, nu suntem cu inima înaltă, nici privirile noastre nu sunt mândre; nu umblăm în lucruri mari prea înalte pentru noi, ci ne înfrânăm sufletele și le ținem smerite, ca un copil înțărcat de la mama sa. Când ne iei ceea ce priveam mai ales ca mângâiere, adu-ne înapoi să ne sprijinim pe Tine cu o încredere deplină și după fiecare strigăt de agonie învață-ne să zicem cu Fiul Tău: 'Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul Meu.' Scoală-Te, Doamne, în locul Tău de odihnă, Tu și Chivotul Puterii Tale; și precum ai ridicat pe Maica Ta, acel Chivot sfânt și însuflețit care și-a zămislit Făcătorul în pântece, ca să se odihnească în templul zidit fără mâini, așa pregătește un loc de odihnă pentru Tine în fiecare din inimile noastre. Pledăm cauza noastră în Numele Fiului lui David; adu-Ți aminte de David și de toate necazurile lui și fă să înflorească cornul lui David în noi și lasă sfeșnicul pe care l-ai orânduit pentru Unsul Tău să nu se stingă niciodată. Îmbracă pe preoții Tăi cu dreptate și lasă pe sfinții Tăi să cânte cu bucurie, acum din valea plângerii și la urmă în ziua fără sfârșit. Ție, Hristoase, rodul pântecelui Fecioarei și Fiul lui David, cu Tatăl Tău fără de început și cu Duhul Tău preasfânt și de viață dătător, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →