Eterniseed › Curriculum › Coloseni
Coloseni 3 — Eterniseed (Era Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Epistola către coloseni prezintă unirea credinciosului cu Hristos în moartea și învierea sa ca temei al întregii ascultări ulterioare. Capitolul trei începe prin a îndrepta mintea către Domnul înălțat, stabilind astfel orientarea cerească ce trebuie să guverneze viața poporului legământului. Această orientare nu este o chestiune de simplă simțire, ci decurge din lucrarea suverană a lui Dumnezeu care îi învie pe aleșii săi împreună cu Hristos și îi așază în el. Capitolul dezvoltă apoi consecința necesară: omorârea acelor mădulare ce țin de vechea creație și îmbrăcarea omului celui nou, care se înnoiește după chipul Creatorului. De-a lungul întregului text, apostolul susține că adevărata sfințenie izvorăște din participarea credinciosului la lucrarea împlinită a lui Hristos, nu din vreun efort omenesc independent. Aceeași suveranitate care l-a înviat pe Hristos din morți lucrează acum în sfinți pentru a produce conformitatea cu chipul său, rânduind atât dispoziția lăuntrică cât și purtarea din afară în cadrul comunității legământului.
Citește
Citire
Pe măsură ce textul este citit, se va urmări mișcarea logică de la poziția credinciosului în Hristos cel înviat și înălțat la îndatoririle practice ce decurg din acea poziție. Se va observa cum porunca de a căuta lucrurile de sus se întemeiază pe faptul că am fost înviați împreună cu Hristos și cum chemarea de a omorî mădularele pământești urmează direct din aceeași unire. Se va remarca contrastul dintre omul cel vechi, ale cărui fapte trebuie lepădate, și omul cel nou, care se înnoiește după chipul Creatorului. Se va veghea de asemenea asupra harurilor specifice ce marchează viața înnoită și asupra felului în care aceste haruri rânduiesc relațiile din cadrul casei și al bisericii. Pasajul prezintă un singur argument coerent, întemeiat pe participarea credinciosului la viața de înviere a lui Hristos.
Studiu
Argumentul începe cu indicativul unirii: cei ce au murit împreună cu Hristos au fost și înviați împreună cu el. Deoarece Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu, mintea credinciosului este chemată să își fixeze atenția acolo, nu asupra lucrurilor pământești. Această cugetare cerească nu este un ornament opțional, ci lucrarea necesară a realității legământului potrivit căreia aleșii sunt deja ascunși cu Hristos în Dumnezeu. Apostolul declară deci că atunci când Hristos, care este viața lor, se va arăta, ei se vor arăta și ei împreună cu el întru slavă. Din această poziție statornicită textul trece la imperativul omorârii. Mădularele ce mai rămân pe pământ — acele înclinări și practici dezordonate moștenite de la primul Adam — trebuie omorâte. Lista viciilor ce urmează nu este un catalog arbitrar, ci o descriere a stricăciunii vechii creații, care stă în opoziție directă cu noua creație întemeiată în Hristos. Deoarece credinciosul a lepădat pe omul cel vechi cu practicile sale și a îmbrăcat pe omul cel nou, care se înnoiește după chipul celui ce l-a creat, vechile căi nu mai sunt potrivite cu identitatea sa. Înnoirea nu este parțială, ci cuprinzătoare, întinzându-se la cunoștință, dreptate și sfințenie. Aceeași înnoire produce virtuți concrete: milostivire, bunătate, smerenie, blândețe și răbdare. Aceste haruri nu se cultivă în izolare; ele se exercită în trup, unde îngăduința și iertarea oglindesc iertarea deja primită în Hristos. Peste toate aceste virtuți stă dragostea, care le leagă împreună într-o armonie desăvârșită. Pacea lui Hristos trebuie să stăpânească în inimile sfinților, iar cuvântul lui Hristos să locuiască bogat între ei, modelând vorbirea și cântarea lor. Toate acestea se fac în numele Domnului Isus, mulțumind lui Dumnezeu Tatăl prin el. Capitolul se încheie prin aplicarea aceluiași principiu la relațiile rânduite ale casei, arătând că chemarea cerească nu desființează rânduielile pământești, ci le sfințește sub domnia lui Hristos.
Considerați
Considerare
Acest capitol stă în strânsă legătură cu argumentul anterior al epistolei privitor la preeminența lui Hristos și la desăvârșirea credinciosului în el. Chemarea de a omorî omul cel vechi răsună cu învățătura din Romani șase despre unirea cu Hristos în moartea sa, în timp ce accentul pus pe înnoirea după chipul Creatorului amintește de mandatul creației originare, acum restaurat în al doilea Adam. În tradiția protestantă mai largă, pasajul a fost citit ca o declarație clară că sfințirea decurge din îndreptățirea credinciosului și din unirea cu Hristos, nu contribuie la ele. Suveranitatea lui Dumnezeu este evidentă atât în actul hotărâtor de a-i învia pe aleși împreună cu Hristos, cât și în lucrarea continuă de înnoire prin Duhul. Textul oferă deci un model pentru înțelegerea vieții creștine ca una de pocăință și credință continuă, în care omul cel vechi este lepădat zilnic, iar omul cel nou este îmbrăcat zilnic, toate acestea în cadrul legământului rânduindu-se prin harul ales al lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
În ce practici concrete ale vieții zilnice rămâne mintea fixată asupra lucrurilor pământești mai degrabă decât asupra lui Hristos cel înălțat, și cum corectează adevărul unirii cu el această tendință? Unde se afirmă cel mai lesne mădularele rămase ale omului celui vechi și prin ce mijloace a rânduit Dumnezeu omorârea lor în viața comunității legământului? Cum modelează înnoirea după chipul Creatorului purtarea credinciosului față de cei pe care providența i-a așezat în aceeași casă sau adunare?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne suveran, care ne-ai înviat împreună cu Hristos și ne-ai așezat împreună cu el în locurile cerești, dăruiește ca mințile noastre să fie statornic fixate asupra celui ce este viața noastră. Supune în noi orice rămășiță a omului celui vechi, ca mădularele păcatului să fie cu adevărat omorâte prin puterea Duhului tău. Îmbracă-ne zilnic cu omul cel nou, înnoit după chipul tău, ca milostivirea, smerenia și dragostea să marcheze relațiile noastre unii cu alții. Rânduiește casele și adunările noastre după cuvântul lui Hristos, ca pacea să stăpânească și mulțumirea să se înmulțească. Păstrează-ne în legământul harului până în ziua când Hristos se va arăta și noi ne vom arăta împreună cu el întru slavă, spre lauda îndurării tale suverane. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.