← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul

Ec 11-12 — cu Matthew Henry

Eclesiastul 11-12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Eclesiastul aduce o claritate atemporală capitolelor de încheiere ale acestei cărți antice. Reflecțiile sale asupra carității, tinereții și certitudinii morții ne invită să trăim cu mâini deschise și inimi veghetoare. Pe măsură ce îi urmăm perspectivele verset cu verset, descoperim înțelepciune practică pentru a ne investi resursele cu înțelepciune și a ne pregăti sufletele pentru zilele ce vor veni. Tonul pastoral al lui Henry ne îndeamnă blând să acționăm cât timp mai este ocazie. Lecția de astăzi se inspiră din expunerea sa asupra capitolelor unsprezece și doisprezece, unde generozitatea și amintirea Creatorului stau una lângă alta. Fie ca cuvintele sale să trezească atât convingere cât și speranță pe măsură ce studiem împreună.
Citește

Citire

Luați un moment de liniște pentru a citi Eclesiastul 11–12 în întregime. Ascultați chemările gemene la o viață generoasă și la amintirea timpurie a Creatorului. Observați cum textul trece de la sfatul practic despre semănat și seceriș la avertismente solemne despre îmbătrânire și judecată. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Henry. Cereți Duhului să evidențieze o frază care rămâne cu voi.
Studiu
Henry deschide expunerea întorcându-se la recomandarea datoriei de caritate. Solomon a insistat adesea, în această carte, asupra oamenilor bogați să ia ei înșiși mângâierea bogățiilor lor; aici îi îndeamnă să facă bine altora cu ele și să abunde în dărnicie față de săraci, ceea ce va abundă, într-o altă zi, la socoteala lor. Observați, Henry aplică apoi aceeași urgență celor în vârstă, îndemnând la amintirea morții. Aici este o îndemnare atât pentru oamenii bătrâni cât și pentru cei tineri, să se gândească la moarte și să se pregătească pentru ea. Prin multe precepte excelente învățându-ne cum să trăim bine, predicatorul vine acum, spre încheierea discursului său, să ne învețe cum să murim bine și să ne aducă aminte de sfârșitul nostru. Henry își îndreaptă apoi cuvintele către tineri cu o chemare ironică, dar sobră. II. Se adresează tinerilor și le scrie ca unor copii, pentru a-i trezi să se gândească la moarte (v. 9, 10); aici avem, Henry încheie capitolul rezumând mesajul general al deșertăciunii. III. Predicatorul, pentru a-și întări îndemnarea atât pentru bătrâni cât și pentru tineri, folosește, ca argument eficient, ceea ce este marele argument al discursului său, deșertăciunea tuturor lucrurilor prezente, nesiguranța și insuficiența lor. 1. Îi amintește oamenilor bătrâni de aceasta (v. 8): Tot ce vine este deșertăciune; da, chiar dacă un om trăiește mulți ani și se bucură de ei toți, Tot ce a venit deja și tot ce este încă să vină, oricât de mult și-ar promite oamenii de la scenele finale, este totul deșertăciune. Ceea ce va fi nu va face mai mult pentru a-i face pe oameni fericiți decât ceea ce a fost. Toți cei care vin în lume sunt deșertăciune; sunt cu totul așa, în cea mai bună stare a lor. 2. Îi amintește tinerilor de aceasta: Copilăria și tinerețea sunt deșertăciune. Dispozițiile și acțiunile copilăriei și tinereții au în ele mult impertinență și nelegiuire, deșertăciune păcătoasă, de care tinerii au nevoie să se păzească și să fie vindecați. Plăcerile și avantajele copilăriei și tinereții nu au în ele nicio certitudine, satisfacție sau continuitate. Ele trec; aceste flori se vor ofili curând, iar aceste muguri vor cădea; să fie deci împletite în rod bun, care va continua și va abundă la o socoteală bună.
Considerați

Considerare

Henry revine la marea temă a cărții pentru a pecetlui întregul argument. Înțeleptul și pocăitul predicator încheie aici predica sa; și o încheie nu doar ca un bun orator, ci ca un bun predicator, cu ceea ce era probabil să facă cele mai bune impresii și pe care și-ar fi dorit să fie puternic și durabil asupra ascultătorilor săi. Aici este, I. O îndemnare către tineri să înceapă din timp să fie religioși și să nu amâne acest lucru până la bătrânețe (ver. 1), întărită cu argumente luate din nenorocirile bătrâneții (ver. 1-5) și marea schimbare pe care moartea o va face asupra noastră, ver. 6, 7. II. O repetare a marelui adevăr pe care și-a asumat să-l dovedească în acest discurs, deșertăciunea lumii, ver. 8. III. O confirmare și o recomandare a ceea ce a scris în aceasta și în celelalte cărți ale sale, ca demn de a fi cântărit și considerat cuvenit, ver. 9. IV. Întreaga chestiune rezumată și încheiată, cu o poruncă către toți de a fi cu adevărat religioși, în considerarea judecății ce va veni, ver. 13, 14.
Răspunde

Răspuns

Unde ați putea reține „pâinea pe ape” de teama lipsei viitoare? Cum schimbă conștientizarea zilelor de întuneric ce vor veni felul în care petreceți astăzi? În ce domeniu al vieții sunteți tentați să amânați devotamentul deplin până în anii următori?
Roagă-te

Rugăciune

Tată plin de har, învață-ne din Cuvântul Tău să aruncăm pâinea noastră pe ape și să ne aducem aminte de Creatorul nostru cât timp tinerețea și puterea mai țin. Prin puterea Duhului Tău, mișcă-ne să facem binele fără întârziere, încredințând fiecare faptă de dragoste păzirii Tale suverane și nădejdii Evangheliei. Ancorează-ne inimile în Hristos, ca noaptea ce vine să ne găsească gata să ne întoarcem la Tine. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →