← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Înnoit de Dumnezeul Veșnic

Isaia 39-40Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În Profeți și Regi Ellen G. White deschide inima din Isaia 39-40 pentru a descoperi pe Dumnezeul cel viu care Își întâlnește poporul în slăbiciunea sa. Cuvintele ei urmăresc îndurarea gingașă care îndreaptă orice imagine falsă despre Creator și ridică sufletele obosite ca să contemple slava Sa. De-a lungul acestor capitole ea arată cum același Domn care iartă păcatul restaurează și puterea, transformând disperarea în cântări de nădejde. Pe măsură ce ascultăm, marea controversă dintre lumină și întuneric este dezvăluită, totuși nădejdea binecuvântată strălucește mai tare: Hristos, Răscumpărătorul nostru, Se apropie ca să vindece și să susțină. Astăzi zăbovim cu mărturia ei pentru ca dragostea lui Dumnezeu să poată reînvia inimile noastre.
Citește

Citire

Cu așteptare liniștită deschidem Isaia 39 și 40. Aceste capitole poartă atât avertizare cât și făgăduință: fragilitatea mândriei omenești și puterea neclintită a Creatorului. Pe măsură ce citim, cerem Duhului să ne pregătească inimile pentru cuvintele pe care Ellen White le va aduce din aceleași pagini, ca să-L vedem pe Domnul înalt și înălțat, dar locuind cu cei zdrobiți.
Studiu
White îndreaptă mai întâi înțelegerea întunecată despre Dumnezeu pe care Satana a răspândit-o. Ilustrație © Review and Herald Publ. Assoc. În zilele lui Isaia înțelegerea duhovnicească a omenirii era întunecată din pricina neînțelegerii lui Dumnezeu. Multă vreme Satana căutase să-i îndemne pe oameni să-L privească pe Creatorul lor ca fiind autorul păcatului, al suferinței și al morții. Cei pe care îi înșelase astfel își închipuiau că Dumnezeu este aspru și pretențios. Îl considerau ca stând de veghe ca să denunțe și să osândească, nevrednic să primească pe păcătos atâta vreme cât exista o scuză legală pentru a nu-l ajuta. Legea dragostei prin care se conduce cerul fusese denaturată de marele înșelător ca o restricție asupra fericirii oamenilor, un jug împovărător de care ar trebui să fie bucuroși să scape. El declara că poruncile ei nu pot fi ascultate și că pedepsele pentru călcare erau date în mod arbitrar. Apoi ne conduce în viziunea din templu a lui Isaia unde profetul contemplează pe Cel Sfânt. În viziunea care a venit la Isaia în curtea templului, i s-a dat o vedere clară a caracterului Dumnezeului lui Israel. 'Cel înalt și măreț care locuiește veșnicia, al cărui nume este Sfânt' apăruse înaintea lui în mare maiestate; totuși profetul a fost făcut să înțeleagă firea plină de îndurare a Domnului său. Cel care locuiește 'în locul înalt și sfânt' locuiește 'și cu acela care este zdrobit și smerit cu duhul, ca să învioreze duhul celor smeriți și să învioreze inima celor zdrobiți.' Isaia 57:15. Îngerul însărcinat să atingă buzele lui Isaia îi adusese mesajul: 'Nelegiuirea ta este luată și păcatul tău este curățit.' Isaia 6:7. Contemplându-L pe Dumnezeul său, profetul, asemenea lui Saul din Tars la poarta Damascului, nu numai că primise o vedere a propriei nevrednicii; venise în inima sa smerită asigurarea iertării, deplină și liberă; și se ridicase un om schimbat. Îl văzuse pe Domnul său. Prinzese o licărire din frumusețea caracterului dumnezeiesc. Putea mărturisi despre transformarea înfăptuită prin contemplarea Iubirii Infinite. Din acea viziune White trece la declarația îndrăzneață a profetului despre Creatorul cel veșnic. 'Pentru ce zici tu, Iacove, și vorbești tu, Israele: Calea mea este ascunsă de Domnul și judecata mea a trecut de Dumnezeul meu? Nu știi? Nu ai auzit că Dumnezeul cel veșnic, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu obosește, nici nu se istovește? Nu este nicio cercetare a înțelegerii Lui. El dă putere celui obosit și celui fără vlagă îi sporește tăria. Chiar tinerii obosesc și se istovesc, iar tinerii cad cu totul; dar cei ce așteaptă pe Domnul își vor înnoi tăria; ei se vor înălța cu aripi ca vulturii; vor alerga și nu se vor obosi; vor umbla și nu vor leșina.' Versetele 27-31. În cele din urmă ea arată cum Iubirea Infinită ajunge la cei fără putere și Se oferă să-i susțină. Inima Iubirii Infinite tânjește după cei care se simt neputincioși să se elibereze din lațurile lui Satana; și El oferă cu har să-i întărească ca să trăiască pentru El. 'Nu te teme', le poruncește; 'căci Eu sunt cu tine: nu te înspăimânta; căci Eu sunt Dumnezeul tău: te voi întări; da, te voi ajuta; da, te voi susține cu dreapta neprihănirii Mele.' 'Eu, Domnul Dumnezeul tău, voi ține dreapta ta, zicându-ți: Nu te teme; te voi ajuta. Nu te teme, vierme Iacove și voi, bărbați ai lui Israel; vă voi ajuta, zice Domnul, și Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel.' Isaia 41:10, 13, 14. [319]
Considerați

Considerare

White ne atrage din nou la viziunea din templu unde iertarea și transformarea se întâlnesc. În viziunea care a venit la Isaia în curtea templului, i s-a dat o vedere clară a caracterului Dumnezeului lui Israel. 'Cel înalt și măreț care locuiește veșnicia, al cărui nume este Sfânt' apăruse înaintea lui în mare maiestate; totuși profetul a fost făcut să înțeleagă firea plină de îndurare a Domnului său. Cel care locuiește 'în locul înalt și sfânt' locuiește 'și cu acela care este zdrobit și smerit cu duhul, ca să învioreze duhul celor smeriți și să învioreze inima celor zdrobiți.' Isaia 57:15. Îngerul însărcinat să atingă buzele lui Isaia îi adusese mesajul: 'Nelegiuirea ta este luată și păcatul tău este curățit.' Isaia 6:7. Contemplându-L pe Dumnezeul său, profetul, asemenea lui Saul din Tars la poarta Damascului, nu numai că primise o vedere a propriei nevrednicii; venise în inima sa smerită asigurarea iertării, deplină și liberă; și se ridicase un om schimbat. Îl văzuse pe Domnul său. Prinzese o licărire din frumusețea caracterului dumnezeiesc. Putea mărturisi despre transformarea înfăptuită prin contemplarea Iubirii Infinite. La făgăduința puterii înnoite ea reflectă cu o evlavie liniștită. 'Pentru ce zici tu, Iacove, și vorbești tu, Israele: Calea mea este ascunsă de Domnul și judecata mea a trecut de Dumnezeul meu? Nu știi? Nu ai auzit că Dumnezeul cel veșnic, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu obosește, nici nu se istovește? Nu este nicio cercetare a înțelegerii Lui. El dă putere celui obosit și celui fără vlagă îi sporește tăria. Chiar tinerii obosesc și se istovesc, iar tinerii cad cu totul; dar cei ce așteaptă pe Domnul își vor înnoi tăria; ei se vor înălța cu aripi ca vulturii; vor alerga și nu se vor obosi; vor umbla și nu vor leșina.' Versetele 27-31.
Răspunde

Răspuns

Unde am permis ca o imagine falsă despre Dumnezeu să zăbovească în inima mea? În ce domeniu al oboselii sunt invitat să aștept pe Domnul și să mă ridic din nou? Cum voi vorbi astăzi despre îndurarea care șterge fărădelegile și restaurează sufletul?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule veșnic, înnoiește puterea noastră după Cuvântul Tău neclintit, ca să umblăm în adevărul prezent și să ne odihnim în Sabatul pe care ni l-ai dat. Fixează inimile noastre pe nădejdea binecuvântată a revenirii grabnice a lui Hristos, când orice umbră va fugi și slava Ta va umple pământul. Păstrează-ne credincioși până în ziua aceea. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →