Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 77-78 — cu Simeon
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a teologiei exegetice în care predicatorul evanghelic deschide Psaltirea cu gravitate pastorală și claritate doctrinară. În aceste două capitole, sufletul învățat de Duhul este condus din valea descurajării în lumina credincioșiei legământului, învățând cum același Dumnezeu care a încercat poporul său antic își formează și astăzi Biserica.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare porțiunii rânduite. Cu inimi liniștite citim Psalmii 77 și 78, luând aminte atât la lamentarea cinstită a psalmistului, cât și la istoria sobră care urmează, pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să ne cerceteze și să ne mângâie în egală măsură.
Studiu
Simeon începe prin a înfățișa extrema încercare a lui Asaf.
În zadar a încercat să-și amintească mângâierile de care se bucurase în încercările de mai înainte [Note: ver. 5, 6.], sau să cerceteze ca să afle pricinile acestei rânduieli deosebite [Note: ver. 6.]: a crezut cu siguranță că Dumnezeu însuși s-a schimbat și a lepădat acel caracter pe care, cel puțin în aparență, îl arătase în toate ocaziile de mai înainte: da, însușirile sale dragi ale milei și adevărului păreau să fi suferit o schimbare și să fi luat un chip cu totul diferit de cel în care fuseseră privite până atunci [Note: ver. 7–9.]. Cu fericire, totuși, cursa a fost ruptă; și a văzut că aceste gânduri aspre despre Dumnezeu nu aveau temei în adevăr: ele erau doar rodul slăbiciunii sale [Note: ver. 10.]; și aveau să fie îndepărtate cu adevărat printr-o cercetare mai atentă a tot ce făcuse Dumnezeu pentru poporul său de odinioară [Note: ver. 10–20.]. Ispita sa era la culme când a pus întrebările consemnate în textul nostru.Apoi urmărește întrebările până la rădăcina lor în nerăbdare.
Din nerăbdare— [Există o mare nerăbdare în mintea omului, da, chiar și a oamenilor buni, și mai ales sub orice rânduială întunecată și tainică. Suntem înclinați să credem că Dumnezeu este, ca să zicem așa, obligat să ne asculte și să intervină, fie pentru dezlegarea greutăților noastre, fie pentru îndepărtarea încercărilor noastre, de îndată ce Îl chemăm. Nu putem aștepta vremea Sa. Ca Saul, credem că ne-a uitat; și că vrăjmașii noștri ne vor zdrobi înainte ca El să poată veni în ajutorul nostru [Note: 1 Samuel 13:12-13 .], Astfel a fost încercat David, după cum ne spune el însuși: „Am zis în graba mea: sunt tăiat dinaintea ochilor Tăi [Note: Psalmii 31:22 .].” Într-o asemenea măsură a fost tulburat cu o ocazie, încât a declarat că a fost cu totul în zadar că slujise lui Dumnezeu: „În adevăr, mi-am curățit inima în zadar și mi-am spălat mâinile în nevinovăție [Note: Psalmii 73:13 ; Psalmii 73:21 .].”Apoi descoperă izvorul mai adânc al necredinței.
Dacă am crede cu adevărat că Dumnezeu a rânduit toate lucrurile cu înțelepciune infailibilă, bunătate nemărginită și credincioșie neclintită, nu am putea fi niciodată aruncați într-o asemenea consternare cum se exprimă în textul nostru. Am prefera mai degrabă să stăm ca lutul în mâinile Sale; și să-L lăsăm să ne modeleze după voia Sa și să ne pună în atâtea cuptoare succesive câte socotește El de cuviință și să-Și împlinească propriile Sale scopuri în propriul Său mod.Încheie argumentul amintind făgăduințele sigure ale lui Dumnezeu.
[El Se obligase față de Avraam că va aduce posteritatea sa în deplina stăpânire a Țării Făgăduinței: și, deși pentru nelegiuirile lor a făcut ca toți cei care au ieșit din Egipt să moară în pustiu, totuși i-a adus pe copiii lor, despre care ei presupuneau că vor cădea pradă ușoară vrăjmașilor, în acea țară bună și le-a dat-o ca moștenire: și atât de desăvârșit Și-a împlinit cuvântul față de ei în toate privințele, încât Iosua după mulți ani a putut să apeleze la întreaga națiune că „nici un singur lucru nu a rămas neîmplinit din toate lucrurile bune pe care Domnul Dumnezeul lor le-a spus despre ei; toate s-au împlinit pentru ei și nici un singur lucru nu a rămas neîmplinit [Note: Iosua 23:14 .].” Astfel, dacă gândul se ridică în inimile noastre: „S-a sfârșit oare mila Sa pentru totdeauna? A eșuat oare făgăduința Sa pentru totdeauna?” răspunsul nostru trebuie să fie: „Nu:” „este cu neputință ca Dumnezeu să mintă [Note: Evrei 6:18 .
Considerați
Considerare
Simeon apasă deci singurul răspuns suficient la asemenea îndoieli.
]:” „făgăduințele Sale în Hristos sunt toate da și amin [Note: 2 Corinteni 1:20 .]:” și „mila Sa ține în veci [Note: Psalmii 136:1-26 .].”] Adresare, 1. Celor care umblă în întuneric— [Există schimbări în lumea spirituală, ca și în cea naturală. Nu trebuie ca vreunul dintre noi să aștepte ca soarele său să strălucească la fel în toate timpurile cu strălucire neacoperită de nori. Cu toate că putem cu adevărat „să ne temem de Dumnezeu și să ascultăm glasul slujitorilor Săi”, totuși putem umbla în întuneric și să nu avem lumină.” Dar în acea stare ni se arată ce să facem: trebuie „să ne încredem în Domnul și să ne sprijinim pe Dumnezeul nostru [Note: Isaia 50:10 .].” Cea mai lungă noapte va avea un sfârșit: și dacă așteptăm cu răbdare pe Dumnezeul nostru, „calea Sa este pregătită ca dimineața”, care, deși noaptea pare peste măsură de lungă și obositoare, va veni la urmă [Note: Osea 6:3 .]. El poate, din motive înțelepte, să-Și ascundă fața de la noi pentru o vreme; dar nu va fi pentru totdeauna [Note: Isaia 54:7-8 .].El duce întreaga istorie la concluzia ei cercetătoare pentru generația de acum.
Nemulțumirea față de ceea ce a făcut Dumnezeu și neîncrederea față de ceea ce va face; dragostea de plăcerile prezente și disprețul față de binele viitor; lepădarea de Dumnezeu Însuși pentru idoli deșerți și fără valoare; nu sunt rele proprii acelei generații: ele există și lucrează printre noi cu putere nediminuată; și în purtarea israeliților avem o oglindă în care ne putem vedea propriile fețe, cu excepția câtorva care slujesc lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Există, mulțumită fie lui Dumnezeu! „o generație de drepți” care sunt cu adevărat „drepți” și cu adevărat „binecuvântați [Note: Psalmii 14:5 ; Psalmii 112:2 .].”
Răspunde
Răspuns
Unde în propriile mele rugăciuni am îngăduit descurajării să pună la îndoială mila neschimbătoare a lui Dumnezeu? În ce încercare prezentă sunt ispitit să măsor credincioșia Domnului prin propria mea nerăbdare mai degrabă decât prin faptele Sale trecute? Cum voi, în ziua aceasta, să-mi îndrept inima și să-mi țin duhul statornic cu El?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care Te-ai purtat în chip minunat cu poporul Tău în orice veac, dă-ne har să ne aducem aminte de anii dreptei Tale când sufletele noastre sunt doborâte. Păzește-ne de slăbiciunea care pune la îndoială mila Ta sau se neîncrede în făgăduința Ta. Îndreaptă-ne inimile și fă-ne duhurile statornice cu Tine, ca să ne încredem în mântuirea Ta atât în întuneric cât și în lumină; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →