← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 14 — cu Simeon

Matei 14Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a divinității expozitorii concepută pentru Biserica Angliei. În două discursuri despre Matei 14, Simeon urmărește stăpânirea Domnului asupra vântului și valurilor și fragilitatea chiar și a celui mai îndrăzneț ucenic. Cuvintele sale ne invită să privim la Hristos apropiindu-se de Biserica Sa în ceasul extremității și să primim din nou asigurarea că credința, oricât de mică, nu este niciodată lăsată fără ajutor.
Citește

Citire

Să auzim acum textul sacru însuși. Cu atenție liniștită citim capitolul 14 din Matei, permițând narațiunii furtunii, a umblării pe mare și a pașilor șovăitori ai lui Petru să ne pregătească inimile pentru sfatul omiletic care urmează.
Studiu
Simeon deschide discursul descriind călătoria ucenicilor și apropierea neașteptată a Stăpânului lor. În această stare erau foarte înspăimântați; dar au aflat curând că drumul datoriei era drumul siguranței. Lămurind intervenția miraculoasă a lui Iisus în favoarea lor, vom remarca: I. Puterea pe care a exercitat-o — A venit la ei umblând pe mare — [Iisus, după ce a dat drumul mulțimilor, s-a retras pe un munte ca să se roage; și astfel, prin propriul său exemplu, ne-a învățat pe toți, și mai ales pe slujitori, că, oricât de presantă ar fi treaba noastră publică, trebuie să răscumpărăm timp, chiar și din somn, pentru scopurile devoțiunii private. Între timp, ucenicii săi, alungați din cursul lor, se luptau cu furtuna [Notă: Li s-a poruncit să treacă peste un mic golf până la Betsaida; dar străduindu-se împotriva vânturilor care îi duceau în larg spre Capernaum, după multe ore, erau doar la o leghe de țărm.]. Dar Iisus a mers la ajutorul lor; și, neavând barcă sau însoțitori care să îl transporte, a mers pe apele furtunoase. El examinează apoi temerile care i-au cuprins pe ucenici la vederea lui Hristos. Temerile pe care le-a pricinuit — Ucenicii săi erau extrem de înspăimântați la vederea lui — [Ziua abia începând să se lumineze, vederea lui era foarte neclară. Îl socoteau a fi un duh. Știau că era un duh rău care ridicase furtuna prin care fusese nimicită familia lui Iov [Notă: Iov 1:12 ; Iov 1:19 .]; și poate că au gândit că un astfel de duh stârnise această furtună și venea acum să îi copleșească cu totul. Plini de groază, au strigat tare; socotindu-l un obiect de spaimă, pe care, dacă l-ar fi cunoscut, l-ar fi privit ca pe cel mai potrivit, cel mai binevenit eliberator al lor; dar necazul era necesar, pentru a le atrage atenția mai fixă asupra minunii acum arătate înaintea ochilor lor.] Astfel, poporul Domnului este adesea hărțuit de temeri inutile — [Toți sunt chemați să susțină unele conflicte pe calea datoriei; și în mijlocul necazului mintea este înclinată să leșine. Simeon dezvăluie apoi condescendența cu care Domnul risipește acele temeri. Condescendența pe care a arătat-o — El le-a risipit imediat temerile în modul cel mai blând și mai condescendent — [La început a apărut ca și cum ar fi vrut să treacă pe lângă ei; dar, după ce i-a încercat o clipă, s-a descoperit lor și le-a poruncit să alunge temerile lor neîntemeiate. Mai mult, s-a suit în corabie la ei; și îndată corabia a fost purtată la portul destinat [Notă: Ioan 6:21 .].] Astfel face și acum El să potolească temerile poporului Său — [Sunt ei tulburați din pricina unei opoziții aprige? le amintește că, cu El de partea lor, nu au de ce să se teamă [Notă: Isaia 41:10-15 .]. Sunt ei copleșiți de încercări grele? prezența Sa cu ei este înfățișată de El ca un temei abundent de mângâiere și încurajare [Notă: Isaia 43:1-2 ; Isaia 43:5 .]. Sunt ei descurajați sub presupunerea că sunt părăsiți de El? le mustră cu blândețe necredința [Notă: Isaia 40:27-31 .
Considerați

Considerare

Simeon trage prima mare deducție cu privire la puterea lui Hristos de a mântui în orice extremitate. ], și le asigură de grija Sa neîncetată [Notă: Isaia 49:14-15 .]. Oricare ar fi izvorul descurajării lor, le poruncește să nu se teamă [Notă: Luca 12:32 .]; și poruncește slujitorilor Săi să lucreze mai ales la mângâierea minților lor întristate [Notă: Isaia 35:4 .]. Astfel, descoperindu-Se lor, le îndepărtează necazul; și, prin prezența Sa cu ei, îi poartă înainte spre limanul odihnei.] Deducție — 1. Nu există nicio stare în care Hristos să nu ne poată mântui — [Dificultățile noastre pot fi mult înmulțite și pot părea cu totul de netrecut; dar „mâna Lui nu s-a scurtat ca să nu poată mântui; nici urechea Lui nu este grea, ca să nu poată auzi. Cel care „a făcut adâncurile mării o cale pentru cei răscumpărați să treacă”, și l-a mântuit pe Iona în pântecele peștelui, nu poate fi niciodată lipsit de mijloace pentru a ne elibera. Dimpotrivă, cu cât obstacolele mântuirii noastre sunt mai mari, cu atât El va preamări mai mult puterea și harul Său în împlinirea ei.] 2. El apasă a doua deducție, că Hristos nu va înceta să mântuiască pe cei care rămân pe calea datoriei. Nu există nicio stare în care Hristos să nu ne mântuiască — [El ne vede când noi nu ne gândim deloc la El; și este adesea mai aproape de noi decât ne închipuim. Conflictele noastre pot fi lungi; și El poate îngădui ca toate strădaniile noastre să fie zădărnicite: dar El va apărea pentru noi într-un mod neașteptat; și prezența Sa cu noi va alina atât ostenelile noastre, cât și ne va încununa cu succes. Numai să-L invităm în corabie cu noi, și vom ajunge în siguranță la limanul dorit.
Răspunde

Răspuns

Unde în îndatoririle tale prezente simți că vântul se ridică împotriva ta? Cum ar putea simplul cuvânt al Domnului „Eu sunt” să-ți reordoneze temerile în această zi? În ce mic act de credință ești invitat să pășești spre Hristos mai degrabă decât să rămâi în corabie?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Iisuse, care ai umblat pe ape ca să ajungi la Biserica Ta bătută de furtună, dă-ne har să recunoaștem prezența Ta în mijlocul fiecărei încercări. Întărește credința noastră șovăitoare, ca să nu ne îndoim când valurile se ridică, ci să strigăm numai către Tine pentru izbăvire. Ține-ne statornici pe calea datoriei, și lasă mila Ta condescendentă să ne aducă la urmă la limanul unde am dori să fim; prin mila Ta, care cu Tatăl și cu Duhul Sfânt trăiești și domnești, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →