← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 37-38 — cu Matei Henry

Psalmii 37-38Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Matei Henry oferă o voce liniștitoare pentru credincioșii care văd lumea înclinându-se spre cei răi prosperi. Comentariul său la Psalmii 37 și 38 seamănă cu o predică înțeleaptă care liniștește inima în loc să o aprindă. Henry arată cum Scriptura ne echipează să trăim cu credincioșie atunci când împrejurările exterioare contrazic promisiunile pe care le prețuim. În aceste capitole el trasează calea de la invidia neliniștită la încrederea statornică, de la complotarea anxioasă la așteptarea răbdătoare. Cuvintele sale ne invită să ne examinăm propriile reacții și să ne ancorăm speranța în Domnul care vede fiecare zi rânduită atât pentru cei drepți cât și pentru cei răi. Pe măsură ce ascultăm, descoperim sfaturi practice care încă vorbesc neliniștii și fricii moderne.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Psalmii 37 și 38 încet, permițând contrastului dintre succesul trecător al făcătorilor de rău și securitatea durabilă a celor drepți să pătrundă. Observă cum psalmistul trece de la avertizarea împotriva invidiei la chemări concrete de a avea încredere, de a te bucura și de a încredința căile noastre Domnului. Lasă lamentările sincere din Psalmul 38 să-ți amintească faptul că până și oamenii credincioși trec prin anotimpuri de mare suferință. Cere Duhului să-ți deschidă inima pentru a primi atât avertizările cât și mângâierile pe care le conțin aceste capitole.
Studiu
Henry începe prin a avertiza împotriva nemulțumirii față de prosperitatea și succesul făcătorilor de rău. I. Suntem avertizați aici împotriva nemulțumirii față de prosperitatea și succesul făcătorilor de rău (v. 1, 2): Nu te mânia, nici nu fi invidios. Putem presupune că David vorbește mai întâi sieși și predică inimii sale (în comuniunea cu ea pe patul său), pentru a înăbuși acele patimi stricate pe care le găsea lucrând acolo, și apoi lasă aceasta în scris pentru instruirea altora care ar putea fi în ispită similară. Ceea ce este predicat mai întâi nouă înșine este predicat cel mai bine și cu cea mai mare probabilitate de succes altora. Acum, 1. Când privim în jur vedem lumea plină de făcători de rău și lucrători ai nelegiuirii, care înfloresc și prosperă, care au ce vor și fac ce vor, care trăiesc în ușurință și pompă și au putere în mâinile lor să facă rău celor din jur. Așa era în vremea lui David; și de aceea, dacă este tot așa, să nu ne minunăm de lucrul acesta, ca de ceva nou sau ciudat. 2. Când privim înăuntru ne găsim ispitiți să ne mâniem de aceasta și să fim invidioși pe aceste scandaluri și poveri, aceste pete și neplăceri comune ale acestui pământ. Suntem înclinați să ne mâniem pe Dumnezeu, ca și cum ar fi neîndurător cu lumea și neîndurător cu Biserica Sa, îngăduind unor astfel de oameni să trăiască, să prospere și să biruiască așa cum fac. Suntem înclinați să ne mâniem cu supărare la succesul lor în proiectele lor rele. Suntem înclinați să le invidiem libertatea pe care și-o iau în a dobândi bogăție, poate prin mijloace nelegiuite, și în îngăduirea poftelor lor, și să dorim să putem scutura și noi restricțiile conștiinței și să facem la fel. Suntem ispitiți să-i socotim singurii oameni fericiți și să fim înclinați să-i imităm și să ne alăturăm lor, ca să împărtășim câștigurile lor și să mâncăm din delicatesele lor; și acesta este lucrul împotriva căruia suntem avertizați: Nu te mânia, nici nu fi invidios. Mânia și invidia sunt păcate care sunt propria lor pedeapsă; ele sunt neliniștea duhului și putreziciunea oaselor; de aceea este în bunătate față de noi înșine că suntem avertizați împotriva lor. Totuși nu este totul; căci, 3. Când privim înainte cu ochiul credinței nu vom vedea niciun motiv să invidiem prosperitatea oamenilor răi, căci pieirea lor este la ușă și se coc repede pentru ea, v. 2. Ei înfloresc, dar ca iarba și ca iarba verde, pe care nimeni nu le invidiază sau nu se mânie pe ele. Înflorirea unui om evlavios este ca aceea a unui pom roditor (Ps. 1,3), dar aceea a omului rău este ca iarba și ierburile, care sunt foarte scurte. (1.) Ele se vor ofili curând de la sine. Prosperitatea exterioară este un lucru trecător, și tot așa și viața însăși la care este limitată. (2.) Ele vor fi tăiate mai curând prin judecățile lui Dumnezeu. Triumful lor este scurt, dar plânsul și bocetul lor vor fi veșnice. El oferă apoi sfat pentru a trăi o viață de încredere și mulțumire în Dumnezeu. II. Suntem sfătuiți aici să trăim o viață de încredere și mulțumire în Dumnezeu, și aceasta ne va feri de a ne mânia la prosperitatea făcătorilor de rău; dacă facem bine pentru sufletele noastre, vom vedea puțin motiv să invidiem pe aceia care fac atât de rău pentru ale lor. Aici sunt trei precepte excelente, după care trebuie să ne conducem, și, pentru a le întări, trei promisiuni prețioase, pe care ne putem bizui. Henry dezvoltă apoi datoria de a încredința calea noastră Domnului ca îndrumător al nostru. 3. Trebuie să-L facem pe Dumnezeu îndrumătorul nostru și să ne supunem în toate la călăuzirea și rânduiala Lui; și atunci toate treburile noastre, chiar și acelea care par cele mai încâlcite și nedumerite, vor fi făcute să se încheie bine și spre mulțumirea noastră, v. 5, 6. (1.) Datoria este foarte ușoară; și, dacă o facem cum se cuvine, ne va face ușori: Încredințează-ți calea Domnului; rostogolește-ți calea asupra Domnului (așa sună nota marginală), Prov. 16,3; Ps. 55,22. Aruncă-ți povara asupra Domnului, povara grijii tale, 1 Pet. 5,7. Trebuie s-o rostogolim de pe noi, astfel încât să nu ne întristăm și să nu ne nedumerim cu gânduri despre evenimentele viitoare (Mat. 6,25), să nu ne împovărăm și să nu ne tulburăm nici cu născocirea mijloacelor nici cu așteptarea sfârșitului, ci s-o încredințăm lui Dumnezeu, să lăsăm în seama providenței Lui înțelepte și bune să rânduiască și să dispună de toate preocupările noastre cum Îi place. Retrage-ți calea la Domnul (așa sună LXX.), adică: „Răspândește prin rugăciune cazul tău și toate grijile tale despre el înaintea Domnului” (așa cum Iefta a rostit toate cuvintele sale înaintea Domnului la Mitpa, Jud. 11,11), „și apoi încrede-te în El că-l va aduce la un sfârșit bun, cu deplină mulțumire că tot ce face Dumnezeu este bine”. Trebuie să ne împlinim datoria (aceasta trebuie să fie grija noastră) și apoi să lăsăm rezultatul cu Dumnezeu. Stai liniștit și vezi cum va cădea lucrul, Rut 3,18. Trebuie să urmăm Providența și să nu o forțăm, să subscriem la Înțelepciunea Infinită și să nu prescriem. (2.) Promisiunea este foarte dulce. [1.] În general: „El va aduce la împlinire, oricare ar fi, ceea ce I-ai încredințat, dacă nu după planul tău, totuși spre mulțumirea ta. El va găsi mijloace să te scoată din strâmtorările tale, să-ți prevină temerile și să-ți aducă la îndeplinire scopurile, spre mulțumirea ta”. [2.] În particular: „El va purta de grijă de reputația ta și te va scoate din dificultățile tale, nu numai cu mângâiere, ci cu cinste și onoare: El va scoate la lumină dreptatea ta ca lumina și judecata ta ca miezul zilei” (v. 6), adică „va face să se vadă că ești un om cinstit, și aceasta este onoare destul”. Mai întâi, este implicat că dreptatea și judecata oamenilor buni pot fi, pentru o vreme, întunecate și eclipsate, fie prin mustrări remarcabile ale Providenței (marea suferință a lui Iov i-a întunecat dreptatea), fie prin cenzurile și ocările răutăcioase ale oamenilor, care le dau nume rele pe care nu le merită deloc și le pun în seamă lucruri pe care nu le cunosc. În al doilea rând, este promis că Dumnezeu, la timpul potrivit, va îndepărta ocara sub care sunt, va limpezi nevinovăția lor și va scoate la lumină dreptatea lor, spre onoarea lor, poate în această lume, cel mai târziu în ziua cea mare, Mat. 13,43. Observă: Dacă avem grijă să păstrăm o conștiință bună, putem lăsa în seama lui Dumnezeu să poarte de grijă de numele nostru bun.
Considerați

Considerare

Henry dezvoltă apoi motivele luate din pieirea apropiată a celor răi și fericirea durabilă a celor drepți. 1. Oamenii buni nu au motiv să invidieze prosperitatea lumească a oamenilor răi, nici să se întristeze sau să fie neliniștiți din cauza ei, (1.) Pentru că prosperitatea celor răi va lua curând sfârșit (v. 9): Făcătorii de rău vor fi tăiați printr-o lovitură subită a dreptății divine în mijlocul prosperității lor; ceea ce au câștigat prin păcat nu numai că se va scurge de la ei (Iov 20,28), ci vor fi duși cu el. Vezi sfârșitul acestor oameni (Ps. 73,17), cât de scump le va costa câștigul lor rău dobândit, și vei fi departe de a-i invidia sau de a fi dispus să le îmbrățișezi soarta, pentru mai bine, pentru mai rău. Pieirea lor este sigură și este foarte aproape (v. 10): Încă puțin și cel rău nu va mai fi ceea ce este acum; sunt aduși în pustiire într-o clipă, Ps. 73,19. Ai puțină răbdare, căci Judecătorul stă la ușă, Iac. 5,8,9. Potolește-ți patima, căci Domnul este aproape, Fil. 4,5. Iar când vine pieirea lor va fi o pieire desăvârșită; el și ai lui vor fi stârpiți; ziua care vine nu va lăsa nici rădăcină nici ramură (Mal. 4,1): Să cercetezi cu sârguință locul lui, unde doar cu o zi înainte făcea o figură puternică, dar nu va mai fi, nu-l vei găsi; nu va lăsa nimic de valoare, nimic de onoare, în urma lui. În același sens (v. 20), Cel rău va pieri; moartea lui este pierzarea lui, pentru că este sfârșitul întregii lui bucurii și o trecere la nenorocire fără sfârșit. Fericiți sunt morții care mor în Domnul; dar nenorociți, pentru totdeauna nenorociți, sunt morții care mor în păcatele lor. Cei răi sunt vrăjmașii Domnului; astfel se fac aceia care nu vor ca El să domnească peste ei, și ca atare Se va socoti cu ei: Ei vor fi mistuiți ca grăsimea mieilor, se vor mistui în fum. Prosperitatea lor, care le satisface senzualitatea, este ca grăsimea mieilor, nu solidă sau substanțială, ci slabă și apoasă; iar când vine pieirea lor, vor cădea ca jertfe dreptății lui Dumnezeu și vor fi mistuiți așa cum era mistuită grăsimea jertfelor pe altar, de unde se înălța în fum. Ziua răzbunării lui Dumnezeu asupra celor răi este înfățișată ca o jertfă a grăsimii rinichilor berbecilor (Is. 34,6); căci El va fi slăvit prin pieirea vrăjmașilor Săi, așa cum a fost prin jertfe. Păcătoșii osândiți sunt jertfe, Mar. 9,49. Acesta este un motiv bun pentru care nu ar trebui să le invidiem prosperitatea; în timp ce sunt hrăniți din plin, ei nu fac decât să fie îngrășați pentru ziua jertfei, ca un miel într-un loc larg (Osea 4,16), și cu cât prosperă mai mult, cu atât Dumnezeu va fi mai slăvit în pieirea lor. (2.) Pentru că starea celui drept, chiar în această viață, este în toate privințele mai bună și mai de dorit decât aceea a celui rău, v. 16. În general, puținul pe care îl are omul drept din onoarea, bogăția și plăcerea acestei lumi este mai bun decât bogățiile multor răi. Observă, [1.] Bogăția lumii este atât de împărțită de Providența divină încât adesea este soarta oamenilor buni să aibă doar puțin din ea, iar a oamenilor răi să aibă din belșug; căci astfel Dumnezeu ne-ar arăta că lucrurile acestei lumi nu sunt cele mai bune lucruri, căci, dacă ar fi, aceia ar avea cel mai mult care sunt cei mai buni și mai dragi lui Dumnezeu. [2.] Că puținul unui om evlavios este cu adevărat mai bun decât averea unui om rău, oricât de mare ar fi; căci vine dintr-o mână mai bună, dintr-o mână de dragoste deosebită și nu doar dintr-o mână a providenței obișnuite, — este bucurat printr-un titlu mai bun (Dumnezeu li-l dă prin făgăduință, Gal. 3,18), — este al lor prin virtutea relației lor cu Hristos, care este moștenitorul tuturor lucrurilor, — și este pus la un folos mai bun; este sfințit pentru ei prin binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru cei curați toate lucrurile sunt curate, Tit. 1,15. Puținul cu care Dumnezeu este slujit și slăvit este mai bun decât multul pregătit pentru Baal sau pentru o poftă josnică. Făgăduințele făcute aici celui drept le asigură o fericire de care nu au nevoie să invidieze prosperitatea făcătorilor de rău. Să știe spre mângâierea lor, Mai întâi, Că vor moșteni pământul, atât cât vede Înțelepciunea Infinită că este bine pentru ei; au făgăduința vieții de acum, 1 Tim. 4,8. Dacă tot pământul ar fi necesar pentru a-i face fericiți, l-ar avea. Toate sunt ale lor, chiar și lumea și lucrurile de acum, precum și cele viitoare, 1 Cor. 3,21,22. Îl au prin moștenire, un titlu sigur și de onoare, nu doar prin îngăduință și toleranță. Când făcătorii de rău sunt tăiați, cei drepți moștenesc uneori ceea ce au adunat aceia. Bogăția păcătosului este păstrată pentru cel drept, Iov 27,17; Prov. 13,22. Această făgăduință este făcută aici, 1. Celor care trăiesc o viață de credință (v. 9); Cei ce așteaptă pe Domnul, ca dependenți de El, așteptători de la El și rugători către El, vor moșteni pământul, ca un semn al bunăvoinței Sale prezente față de ei și ca un arvun al lucrurilor mai bune rânduite pentru ei în cealaltă lume. Dumnezeu este un Stăpân bun, care poartă de grijă din belșug și bine, nu numai pentru slujitorii Săi care lucrează, ci și pentru slujitorii Săi care așteaptă. 2. Celor care trăiesc o viață liniștită și pașnică (v. 11): Cei blânzi vor moșteni pământul. Ei sunt în cel mai mic pericol de a fi vătămați și tulburați în posesia a ceea ce au și au cea mai mare mulțumire în ei înșiși și, în consecință, cea mai dulce savoare a mângâierilor lor create. Mântuitorul nostru a făcut din aceasta o făgăduință evanghelică și o confirmare a binecuvântărilor pe care le-a rostit asupra celor blânzi, Mat. 5,5. În al doilea rând, Că se vor desfăta în belșugul păcii, v. 11. Poate că nu au belșug de bogăție în care să se desfete; dar au ceea ce este mai bun, belșug de pace, pace lăuntrică și liniște a minții, pace cu Dumnezeu și apoi pace în Dumnezeu, acea mare pace pe care o au cei ce iubesc Legea lui Dumnezeu, pe care nimic nu-i va face să se poticnească (Ps. 119,165), acel belșug de pace care este în împărăția lui Hristos (Ps. 72,7), acea pace pe care lumea n-o poate da (Ioan 14,27) și pe care cei răi n-o pot avea, Is. 57,21. În aceasta se vor desfăta și în ea vor avea un ospăț continuu; în timp ce aceia care au belșug de bogăție nu fac decât să se împovăreze și să se nedumerească cu ea și au puțină desfătare în ea. În al treilea rând, Că Dumnezeu cunoaște zilele lor, v. 18. El ia seama în mod deosebit la ei, la tot ce fac și la tot ce li se întâmplă. El ține socoteală de zilele slujirii lor și nici o zi de lucru nu va rămâne nerăsplătită, și de zilele suferinței lor, ca și pentru acelea să primească o răsplată. El cunoaște zilele lor luminoase și are plăcere în prosperitatea lor; El cunoaște zilele lor noroase și întunecate, zilele necazului lor, și după cum este ziua așa va fi și puterea. În al patrulea rând, Că moștenirea lor va fi veșnică; nu moștenirea lor în pământ, ci aceea nestricăcioasă și neștirbită care este păstrată pentru ei în cer. Cei ce sunt siguri de o moștenire veșnică în cealaltă lume nu au motiv să invidieze pe cei răi posesiunile și plăcerile lor trecătoare în această lume. În al cincilea rând, Că în cele mai rele vremuri le va merge bine (v. 19): Nu se vor rușina de nădejdea și încrederea lor în Dumnezeu, nici de mărturisirea pe care au făcut-o religiei; căci mângâierea acelei nădejdi le va sta în ajutor și le va fi un sprijin real în vremuri rele. Când alții se pleacă, ei își vor ridica capetele cu bucurie și încredere: Chiar și în zilele de foamete, când alții mor de foame în jurul lor, vor fi săturați, așa cum a fost Ilie; într-un fel sau altul Dumnezeu le va purta de grijă de hrană potrivită, sau le va da inimi să fie mulțumiți și mulțumiți fără ea, astfel încât, dacă vor fi strâmtorați și flămânzi, nu se vor (cum fac cei răi) mânia și nu-și vor blestema regele și Dumnezeul lor (Is. 7,21), ci se vor bucura în Dumnezeu ca Dumnezeul mântuirii lor chiar când smochinul nu înflorește, Hab. 3,17,18.
Răspunde
Unde te găsești cel mai des mâniindu-te din cauza succesului aparent al celor care nu țin seama de Dumnezeu? Cum ar putea bucuria în Domnul să-ți schimbe dorințele pe care le porți acum? În ce domeniu al vieții tale te invită Duhul să-ți rostogolești povara asupra Domnului și să aștepți cu răbdare după El?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte credincios, potolește comparațiile neliniștite care se ridică în noi atunci când vedem că cei răi prosperă. Învață-ne să ne odihnim în Tine și să așteptăm cu răbdare timpul Tău desăvârșit. Formează în noi obiceiul de a ne desfăta în frumusețea Ta și de a încredința fiecărei căi încurcate mâinii Tale înțelepte. Păzește inimile noastre de mânia care se încurcă atât de ușor și de invidia care otrăvește pacea, și întărește-ne prin Duhul Tău să umblăm în promisiunile Cuvântului Tău. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →