← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Prima Carte a Omiliilor (1547)

Omilie — O îndemnare împotriva fricii de moarte

Prima Carte a Omiliilor (1547) 9Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies)15 min
Deschidere
Această lecție zilnică este extrasă din prima Carte a Omiliilor, în mod specific predica desemnată intitulată O îndemnare împotriva fricii de moarte. Scrisă în timpul Reformei engleze, omilia confruntă teama umană universală de a muri și îndreaptă credincioșii spre promisiunile lui Hristos. Ea distinge neliniștile celor ale căror inimi se agață de această lume de nădejdea statornică a celor uniți cu Domnul înviat. Prin expunerea atentă a Scripturii, predica desființează frica și o înlocuiește cu așteptarea plină de bucurie a vieții veșnice. Cititorii sunt invitați să primească această învățătură confesională ca pe un cuvânt statornicitor pentru credința de astăzi.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la omilie și citiți paragrafele desemnate în ordine. Textul se întemeiază pe pasaje precum Ecleziastic 41, Luca 16, Evrei 2, 1 Corinteni 3, Coloseni 3, 1 Ioan 5, Ioan 6, Romani 8, 2 Corinteni 5, Filipeni 1, Efeseni 1, Înțelepciunea 3, Psalmii 116 și Apocalipsa 14. Lăsați predica reformatoare să vorbească cu propria ei voce ca o mărturisire clară a nădejdii creștine în fața morții.
Studiu
Mărturisirea începe prin Nu este de mirare că oamenii lumești se tem de moarte. Căci moartea îi lipsește de toate onorurile, bogățiile și posesiunile lumești, în a căror bucurie omul lumesc se socotește fericit atât timp cât se poate bucura de ele ca de ale sale: iar dacă este deposedat de ele fără nădejde de recuperare, atunci nu poate gândi altfel despre sine decât că este nefericit, pentru că și-a pierdut bucuria și plăcerea lumească. Vai, gândește acest om carnal, voi pleca acum pentru totdeauna de la toate onorurile mele, de la toată comoara mea, de la țara mea, de la prieteni, bogății, posesiuni și plăceri lumești, care sunt bucuria mea și desfătarea inimii? Vai de ziua aceea care va veni vreodată, când pe toate acestea va trebui să le părăsesc deodată și să nu mă mai bucur niciodată de niciuna dintre ele. Apoi expune contrastul creștin prin Din aceste pricini toți oamenii muritori (care sunt dați iubirii acestei lumi) sunt și în frică și în stare de moarte, prin păcat (după cum spune sfântul apostol, Evrei 2,15), atât timp cât trăiesc aici în această lume: Dar (mulțumiri veșnice fie aduse lui Dumnezeu Atotputernic pentru totdeauna) nu este niciunul dintre toate aceste pricini, nici măcar toate laolaltă, care să poată face un adevărat creștin să se teamă de moarte (care este membrul însuși al lui Hristos, templul Duhului Sfânt, 1 Corinteni 3,16, fiul lui Dumnezeu și moștenitorul însuși al împărăției veșnice a cerurilor): ci dimpotrivă, el concepe mari și multe pricini întemeiate fără îndoială pe adevărul infailibil și veșnic al Cuvântului lui Dumnezeu, care îl mișcă nu numai să îndepărteze frica de moartea trupească, ci și, pentru multele foloase și bunuri deosebite care decurg pentru fiecare credincios din pricina ei, să o dorească, să o ceară și să o aștepte din toată inima. A doua parte a predicii începe prin V-am arătat mai înainte că sunt trei pricini pentru care oamenii se tem de obicei de moarte. Prima, despărțirea dureroasă de bunurile și plăcerile lumești. A doua, teama de chinurile și durerile care vin odată cu moartea. Ultima și cea mai de seamă pricină este teama îngrozitoare de mizeria extremă și de osânda veșnică în vremea ce va veni. Și totuși niciuna dintre aceste trei pricini nu îi tulbură pe oamenii buni, pentru că ei se sprijină pe credința adevărată, pe dragostea desăvârșită și pe nădejdea sigură a bucuriei și fericirii veșnice fără sfârșit.
Considerați

Considerare

A treia parte încheie argumentul prin În această predică împotriva fricii de moarte au fost arătate două pricini care îi mișcă de obicei pe oamenii lumești să se teamă mult de moarte, și totuși aceleași pricini nu îi tulbură deloc pe cei credincioși și cu viață bună când vine moartea, ci mai degrabă le dau prilej să se bucure mult, socotind că vor fi izbăviți de întristarea și mizeria acestei lumi și vor fi aduși la marea bucurie și fericire a vieții ce va veni.
Răspunde

Răspuns

Unde observați că speranțele lumești vă modelează propriile gânduri despre moarte? Cum reorientează apelul omiliei la unirea cu Hristos acea frică pentru voi? Ce pas unic de pocăință sau de încredere vă invită lectura să faceți astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturia clară a acestei omilii reformatoare care îndepărtează orice mângâiere falsă și ne îndreaptă privirile spre Iisus. Dă-ne credința care socotește moartea nu mai mult un dușman, ci ușa spre prezența Ta. Întărește nădejdea noastră în înviere, ca să putem trăi fiecare zi gata să plecăm în pace. Ferește-ne de a ne agăța de comorile trecătoare ale acestei lumi și învață-ne în schimb să prețuim pe Hristos mai presus de toate. Duhul care L-a înviat pe Iisus din morți să ne umple de curaj și bucurie până când Te vom vedea față către față. Prin același Domn Iisus Hristos ne rugăm. Amin.

Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →