← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 10 — cu Simeon

Luca 10Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de înțelepciune omiletică anglicană. Cu atenție reverentă ascultăm cum Simeon deschide capitolul 10 din Luca, îndrumând Biserica să cântărească privilegiul solemn de a auzi Evanghelia și pericolul de a ne întoarce de la ea.
Citește

Citire

Să luăm acum seama la textul sacru însuși. Citim cu încetineală și cu rugăciune Luca 10, cerând Duhului Sfânt să ne pregătească inimile pentru cuvântul ce ni se va pune înainte în expunerea lui Simeon.
Studiu
Simeon începe prin a aborda prima reflecție. Dacă ne-am adresa slujitorilor, am considera subiectul mai direct în legătură cu ei; dar într-o adresare destinată doar creștinilor laici, va fi mai folositor să lăsăm deoparte ceea ce ține de purtarea slujirii și să sugerăm mai degrabă acele reflecții care se aplică omenirii în general, mai ales acelei părți a ei care nu ascultă de Evanghelia lui Hristos. I. Cât de înfricoșătoare este împietrirea lor! [Domnul nostru s-a plâns că cetățile cărora le slujise rezistaseră unor mijloace care, dacă ar fi fost folosite pentru trezirea locuitorilor din Tir și Sidon, sau chiar din Sodoma și Gomora, ar fi fost de ajuns să îi aducă la pocăință: 'ei s-ar fi pocăit demult, stând în sac și cenușă'. Apoi trece la a doua reflecție. Da: o dovadă mai mică și o prezentare mai obscură a Evangheliei i-ar fi adus la 'pocăință în praf și cenușă'; pe când cei necredincioși din zilele noastre sunt nepăsători la o greutate cumulatã de dovezi și la strălucirea deplină a adevărului evanghelic. Să luăm în seamă aceasta: și când ne minunăm de orbirea și împietrirea evreilor, să ne aducem aminte cât de orbi am fost noi înșine și cât de nepăsători la cele mai uimitoare minuni ale iubirii și îndurării ce s-au dat vreodată oamenilor.] II. Cât de mare este vina lor! [Necredința este în general rareori socotită ca un păcat: necredinciosul declarat se justifică printr-o pretinsă lipsă de dovezi; iar cei care păstrează o formă de religie se socotesc a avea credință mântuitoare: astfel încât, orice ar avea oamenii de osândit în purtarea lor, ei nu se gândesc niciodată să se jelească pentru necredința lor. Dar iată ce judecată a avut Hristos cu privire la aceasta! Apoi descoperă a treia considerație. Dar când Duhul Sfânt este trimis în inimile lor ca să îi convingă de păcat, ei devin convinși în special de acest păcat; și îl văd în adevăratele lui culori, ca un amestec de neștiință, nelegiuire și răzvrătire. Să cadă atunci la pământ închipuirile trufașe ale celui ce se mulțumește cu forma; să vadă cel mai cuviincios dintre noi ce vină și-a atras; și să recunoască fiecare că Dumnezeu este drept când îi dă pe cei ce, fie în teorie, fie în practică, Îl leapădă pe Hristos și astfel 'Îl fac pe Dumnezeu mincinos'.] III. Cât de mare este nebunia lor! [Cei șaptezeci de ucenici au fost porunciți în mod deosebit să mărturisească celor ce îi respingeau că disprețul arătat mesajului lor nu invalida deloc adevărul sau importanța lui: 'Totuși, să fiți siguri de aceasta, că Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi'. În cele din urmă tratează al patrulea aspect. Și tot așa va fi în ziua judecății: Evanghelia se va dovedi adevărată, iar sancțiunile ei vor fi aplicate, 'fie că oamenii vor asculta, fie că se vor feri'. Ce nebunie și ce sminteală este deci să ne jucăm astfel cu cuvintele vieții! Bunul simț ar trebui să îi îndemne pe oameni să ia în seamă ceea ce aud și să cerceteze Scripturile în fiecare zi dacă lucrurile stau așa. Dacă pot dovedi că Evanghelia nu este adevărată, bine: atunci să o disprețuiască dacă vor; dar dacă nu o pot dovedi falsă, să o asculte; și nu într-un mod parțial și formal, ci fără rezerve și cu toată inima.] IV. Cât de demnă de milă este starea lor! [Dacă am putea vedea starea de acum a celor ce au locuit odinioară în Sodoma și Gomora; dacă le-am vedea plânsul, tânguirea, scrâșnirea dinților, cât de mult ni s-ar îndura măruntaiele pentru ei! Totuși, oricât de grea le este starea, este mai suportabilă decât aceea pregătită pentru disprețuitorii Evangheliei.
Considerați

Considerare

Simeon încheie cuvântarea apăsând răspunderea asupra ascultătorilor. Vor fi grade de nenorocire, într-adevăr, proporționale cu gradul de vină pe care fiecare l-a contractat; dar cel mai puțin nenorocit dintre cei ce pier sub lumina Evangheliei va avea o osândă mai grea decât va cădea vreodată în partea Sodomei și Gomorei. O, de ar fi capul nostru un izvor de lacrimi care să curgă pentru ei zi și noapte; și de am putea lucra, toți, cât mai este timp, să îi smulgem ca niște tăciuni din foc!] Sfat — 1. Să ia în seamă toți cei ce aud Evanghelia răspunderea lor — [Cei mai mulți nu se gândesc decât la a auzi pe cutare sau cutare om: dar să vă fie cunoscut vouă că cuvântul pe care îl auziți 'nu este cuvântul omului, ci al lui Dumnezeu' și trebuie primit astfel, dacă este potrivit cu voia Lui descoperită. Știți că un ambasador este reprezentantul regelui său, iar primirea sau respingerea mesajului său este socotită ca afectând nu pe el, ci pe stăpânul care l-a trimis. În ultima îndemnare îndeamnă la credincioșie continuă. Tot așa este și cu ambasadorii lui Hristos [Notă: Text, cu Ioan 13:20.] — — — O, de am putea, ori de câte ori mergem la casa lui Dumnezeu, să mergem ca și cum Hristos Însuși ar fi coborât să ne învețe, sau ca și cum Dumnezeu Tatăl ne-ar vorbi cu glas auzibil din cer!] 2. Să își îmbunătățească privilegiile — [Este un privilegiu neprețuit să avem Evanghelia administrată cu credincioșie. Ce ar fi fost dacă Sodoma și Gomora ar fi avut acest privilegiu? s-ar fi pocăit demult în sac și cenușă și ar fi rămas probabil 'până în ziua de azi'. Tot așa, dacă milioanele ce sunt acum în iad ar fi auzit ceea ce am auzit noi, poate ar fi ascultat adevărul și ar fi fost mântuite prin el. Suntem siguri că mulți au făcut un folos mult mai bun din el decât noi; de aceea trebuie să ne smerim văzând lipsa noastră de rod și să ne silim să aducem roade vrednice de lucrarea ce s-a făcut asupra noastră.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează privilegiul de a auzi Evanghelia răspunsul meu zilnic? În ce feluri aș putea fi ispitit să tratez cu ușurință acest cuvânt? Ce faptă concretă de ascultare îmi cere Domnul astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al secerișului, care ai trimis lucrători în ogorul Tău, dă-ne har să primim cuvântul Tău cu inimi blânde și ascultătoare. Păzește-ne de împietrirea care disprețuiește pe trimișii Tăi și de nebunia care se joacă cu adevărul veșnic. Fie ca numele fiecăruia dintre noi să fie scris în cartea vieții Mielului și dă ca, după ce am auzit, să și ascultăm, spre slava Numelui Tău cel sfânt; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →