Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 7-8 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Astăzi intrăm în narațiunea sacră a potopului prin Comentariul Bibliei Catolice de Familie a lui Haydock pe capitolele 7 și 8 din Geneza. Această compilație prețioasă adună înțelepciunea lui Challoner, Calmet, Worthington și alte voci catolice pentru a dezvălui misterul judecății și milei divine. Lucrarea lui Haydock invită familiile să reflecteze cum Dumnezeu îi păstrează pe cei credincioși în mijlocul catastrofei universale, dezvăluind în același timp arca ca un semn al Bisericii. Notele sale stratificate ne atrag în povestea antică cu reverență și claritate doctrinară, ajutându-ne să vedem dragostea legământului lui Dumnezeu la lucru de-a lungul veacurilor.
Citește
Citire
Luați textul din Geneza 7-8 și citiți-l cu încetineală, lăsând cadența măsurată a relatării potopului să se așeze în inimă. Observați cronologia precisă, distincțiile atente între curate și necurate și accentul repetat pe amintirea și porunca lui Dumnezeu. Lăsați apele care se ridică și se retrag să vorbească despre judecată și înnoire deopotrivă, în timp ce vă pregătiți să primiți lumina comentariului.
Studiu
Haydock deschide studiul capitolului 7 examinând momentul și cauzele potopului.
Ziua a șaptesprezecea. În ziua a zecea, Dumnezeu dăduse ultima avertizare păcătoșilor nenorociți și îndărătnici, cărora Noe le predicase atât prin cuvânt, cât și prin construirea arcei, timp de 120 de ani; totul în zadar. Această a doua lună este, de unii, socotită luna mai; de alții, luna noiembrie. Usher socotește că Noe a intrat în arcă la 18 decembrie 1656. Apele au scăzut la 17 mai, munții apar la 31 iulie, el trimite corbul la 8 septembrie și părăsește arca la 29 decembrie, după ce rămăsese în ea un an și zece zile, după calculul antediluvian, sau un an întreg de 365 de zile. Sistemele acelor pretinși filosofi care ar dori să prezinte acest potop ca fiind doar parțial, afectând țările care erau atunci locuite, sunt toate respinse de relatarea clară a lui Moise. Ce parte a lumii ar fi putut fi sigură, când apele au ajuns cu cincisprezece coți deasupra celor mai înalți munți? A da doar o cauză naturală acestui efect miraculos ar fi zadarnic: dar așa cum apele au acoperit pământul la început, tot așa ar putea din nou, prin puterea lui Dumnezeu. (Haydock) --- Izvoare și porți de ape. Acestea sunt cele două cauze naturale pe care Moise le atribuie potopului, apele de jos și cele de sus din cer sau firmament. Se spune că cerul este închis când nu plouă (Luca iv. 25), așa că aici este deschis, iar porțile de ape sau torentele de ploaie se revarsă neîncetat. Dar Dumnezeu nu atribuie potopul numai acestor cauze; el arată îndeajuns că ar fi miraculos (v. 4, Voi ploua) și și mai accentuat, cap. vi. 17, Iată Eu. Ebraică: 'Eu, chiar Eu însumi, aduc un potop de ape'. Ideea pe care Moise o dă despre potop corespunde cu cea pe care o dăduse mai înainte despre haos, când pământul și apa erau nedistinse într-o masă confuză, cap. i. 6. Evreii socotesc ca o minune continuă faptul că pământul nu este mereu inundat, fiind întemeiat, după cum îl reprezintă ei, pe ape, Ieremia v. 22. Calmet și alții au dovedit, atât din Scriptură cât și din argumente filozofice, universalitatea potopului, împotriva lui Isaac Vossius etc. (Haydock)Comentariul explică apoi cum Domnul l-a asigurat pe Noe înăuntrul arcei.
Domnul l-a închis, printr-un înger care a uns ușa cu smoală, ca să împiedice apele să pătrundă, în timp ce Noe făcea la fel înăuntru. (Calmet) --- Astfel Dumnezeu ne împlinește nevoile când nu suntem în stare să ne îngrijim singuri și, deși ar putea face totul prin Sine, totuși ne cere să cooperăm cu El și adesea Se folosește de cauze secundare. (Worthington)Haydock consemnează apoi momentul în care arca se oprește pe munți.
Iar arca s-a oprit pe munții Armeniei. Cuvântul ebraic este Ararat, care apare și în cap. 37 din Isaia și în 51 din Ieremia; căci în aceste locuri traducătorul nostru a păstrat cuvântul ebraic, dar în cartea a patra a Regilor, xix. 37, unde se relatează aceeași istorie, este tradus prin țara armenilor. (Estius) --- Luna a șaptea, a anului, nu a potopului, după cum reiese din v. 13 etc. (Menochius). --- Douăzeci și șapte. Tot așa și Septuaginta, dar ebraica etc. au 17. Nu este ușor de hotărât care este corect. În ziua a șaptesprezecea apele au început doar să scadă și unii argumentează astfel pentru Vulgata, spunând că nu este probabil ca arca să se fi oprit chiar în acea zi. (Calmet) --- Totuși, acesta ar fi putut fi singurul mijloc prin care Noe putea discerne că apele scădeau. (Haydock) --- Arca, fiind scufundată cam paisprezece coți în apă, ar fi putut atinge curând culmea celor mai înalți munți, cum ar fi Muntele Taurus, din care Ararat, menționat aici în ebraică, un munte al Armeniei, face parte, după Sfântul Ieronim. Armenii se laudă și astăzi că au rămășițele arcei. Berosus, istoricul păgân, spune că s-a luat bitum de la ea ca un mijloc de conservare. (Iosif, Antichități i. 3; Eusebiu, præp. ix. 4.) Caldeeanul are Cordu pentru Ararat, de unde unii au presupus că arca s-a oprit pe munții cordyeeni sau gordieeni. Armenii numesc muntele de lângă Erivan Mesesonsar, sau muntele arcei. (Calmet)
Considerați
Reflectare
Haydock oferă o reflecție extinsă asupra arcei ca figură a Bisericii și a necesității botezului.
Zile: socotind de la sfârșitul celor patruzeci de zile, când potopul era la culme. (Calmet) --- În toate istoriile veacurilor trecute, nu există nimic atât de înfricoșător ca acest eveniment. Ce s-a întâmplat cu toate acele miriade de ființe omenești care au pierit cu această ocazie? Nu știm. Unii au presupus cu milostivire că, deși cea mai mare parte a pierit veșnic, câțiva care fuseseră necredincioși în timp ce Noe predica și-au deschis ochii în cele din urmă, când era prea târziu ca să-și salveze trupurile, și prin pocăință sinceră și-au mântuit sufletele de la flăcări și au fost trimiși să facă pocăință, pentru o vreme, în cealaltă lume. Aceștia au auzit propovăduirea lui Iisus Hristos sau au crezut în răscumpărarea Lui, în timp ce erau încă în viață, și astfel au meritat să se împărtășească din îndurările Lui și au privit cu bucurie persoana Sa sfântă când a venit să-i viziteze în închisoarea lor din purgatoriu. 1 Petru iii. 19, A venit și a propovăduit duhurilor care erau în închisoare: care fuseseră cândva necredincioase, când așteptau răbdarea lui Dumnezeu în zilele lui Noe, când se construia arca: în care puține, adică opt suflete, au fost mântuite de la înec prin apă. La care botezul, fiind de același fel, vă mântuiește acum și pe voi etc. Vezi P. S. Bellarmine etc. În aceste ultime cuvinte ale Sfântului Petru putem observa de asemenea că arca era o figură a botezului, care este atât de necesar, încât fără primirea lui sau dorința lui măcar, niciun om nu poate fi mântuit. Este de asemenea o figură a crucii și a singurei Biserici adevărate, după cum remarcă Părinții, cu Sfântul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu xv. i; Menochius etc.; Sfântul Grigore, om. 12 în Ezech. etc. --- Acest lucru este atât de izbitor încât merită să fie considerat cu seriozitate. Era doar una, deși Dumnezeu ar fi putut porunci să fie pregătite multe vase mai mici, poate cu mai puțină neplăcere pentru Noe, ca să reflectăm că în afara Bisericii cei îndărătnici vor pieri cu siguranță. Sfântul Ieronim, ep. ad Dam.: În această arcă au fost cuprinși toți cei cu adevărat sfinți și unii nedesăvârșiți, ca Ham, fiare curate și necurate au locuit împreună, ca să nu ne mirăm dacă unii catolici sunt o rușine pentru numele lor. Arca avea despărțituri diferite, ca să ne amintească de diferitele ordine de clerici și laici din Biserică, cu un singur conducător suprem, Papa, ca Noe în arcă. Era tare, vizibilă etc. și unsă peste tot cu cimentul trainic, bitumul, și plutea triumfătoare în mijlocul furtunilor, invidia tuturor celor care erau afară, până când s-a oprit în cele din urmă pe o stâncă. Așa este Biserica zidită pe o stâncă, împotriva căreia porțile iadului nu vor birui: ea nu este mai puțin evidentă pentru cel care caută cu sinceritate decât o cetate zidită pe culmea celui mai înalt munte etc. Am putea arunca aici o privire retrospectivă asupra principalelor întâmplări și personaje ale lumii de odinioară; am observa aceeași ordine a lucrurilor de la început, --- conflictul dintre virtute și viciu, păstrarea adevăratei credințe și închinări aduse lui Dumnezeu printre puține suflete alese, care au preferat să fie prigonite de cei lumești, decât să-L supere pe Dumnezeu. Ei au luptat cu ardoare pentru credința odată încredințată sfinților, lui Adam și Evei, odinioară nevinovați și apoi pocăiți. Vedem păcatul originar și leacul făgăduit pentru omenire; în timp ce îngerii răzvrătiți sunt părăsiți, fără îndreptare. S-a păstrat o comuniune a sfinților: jertfa adusă singurului Dumnezeu era săvârșită în general de capii de familie, care erau preoți în legea firii. Chiar și Cain, deși om rău, prin ipocrizie, a ales să aducă jertfă înainte de a se rupe cu totul de societatea credincioșilor și de a hotărî să devină tatăl tuturor persoanelor excomunicate și al tuturor schismaticilor. (cap. iv. 16.) A fost avertizat de Dumnezeu că avea liber arbitru și putea merita o răsplată printr-o purtare diferită. Sentința lui, ca și cea rostită asupra lui Adam și asupra întregii omeniri, înainte de potop, ne amintește de judecata particulară și generală; ca și mutarea lui Enoh ne pune înainte starea fericită a celor fericiți și nemurirea, al cărei semn era. Vezi Biblia de la Douay, unde principalele taine ale credinței sunt arătate ca crezul antediluvienilor. Chiar și Sfânta Treime a fost sugerată sau arătată lor, de la distanță, în diferite texte: unitatea și indisolubilitatea căsătoriei au fost exprimate clar; adevărata Biserică a continuat în Noe, în timp ce lanțul schismaticilor și ereticilor a fost rupt și progenitura lui Cain nimicită. În această perioadă de timp putem descoperi ceea ce anticii descriu atât de des despre cele patru vârste: --- vârsta de aur se găsește cel mai desăvârșit în Paradis; dar doar pentru câteva zile sau poate doar câteva ore, în timpul cărora primii noștri părinți și-au păstrat nevinovăția. Vârsta de argint ar fi putut dura ceva mai mult, până la uciderea lui Abel sau 128 de ani, când Cain a început să tulbure pacea lumii. Din acel moment, până când uriașii își fac apariția, putem socoti vârsta de aramă. Dar cea de fier a continuat mulți ani înainte de potop. Aceeași deteriorare a moravurilor o putem descoperi după potop și din nou după înnoirea lumii prin propovăduirea evangheliei. Pentru o vreme după aceste două mari evenimente, lucrurile aveau un aspect plăcut; Noe era ocupat să aducă jertfă lui Dumnezeu, creștinii erau cu toții o inimă și un suflet, bucurându-se de toate în comun, iar Dumnezeu a dat binecuvântare pământului și și-a întărit legământul cu oamenii. Apoi apar Ham, Nemrod și Babel, ereziile în legea cea nouă izbucnesc și tulbură armonia minunată a omenirii: dar totuși un număr suficient își păstrează integritatea, până în zilele lui Avraam și ale lui Arie, în perioadele lor respective, și se poate spune că au trăit în vârsta de argint, în comparație cu obrăznicia de aramă a marii majorități a celor care au venit după. Vârsta de fier a acestor două perioade poate fi datată de la prigonirea lui Epifanie împotriva evreilor, când mulți s-au lepădat de credință, și de la acea prigoană mult mai teribilă care va fi ridicată împotriva creștinilor de către Antihrist, omul păcatului (al cărui tip a fost cea dintâi), când dragostea multora se va răci și Hristos cu greu va mai găsi credință pe pământ. Acelei vârste i se pot aplica pe drept acele expresii puternice de dezaprobare pe care Dumnezeu le-a folosit înainte de potop, cap. vi. 3, 6, 12. El va pedepsi crimele acelei vârste cu un potop de foc și va spune: Sfârșitul a tot trupul a venit înaintea Mea etc., v. 13. Timpul nu va mai fi, Apocalipsa x. 6. (Haydock)
Răspunde
Răspuns
Cum adâncește accentul comentariului asupra intervenției personale a lui Dumnezeu în potop încrederea ta în providența divină? În ce fel imaginea arcei îți provoacă înțelegerea apartenenței la singura Biserică adevărată? Unde te-ar putea invita Domnul să cooperezi mai deplin cu harul care 'te închide' pentru siguranță?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule al milei, care l-ai pomenit pe Noe și l-ai închis în siguranță în arcă în mijlocul apelor nimicitoare, adăpostește-ne și pe noi în potopurile acestei lumi trecătoare. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, adâncește încrederea noastră în Biserică, adevărata arcă a mântuirii, și păstrează-ne credincioși legământului iubirii Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →