← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ezechiel 7-8 — cu Matei Henry

Ezechiel 7-8Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi intrăm pe terenul sobru al capitolelor 7 și 8 din Ezechiel prin expunerea atentă a lui Matei Henry. Comentariul său urmărește declarațiile repetate ale judecății ce vine, motivele pentru care ea trebuie să cadă și incapacitatea totală a bogăției sau a templului de a proteja un popor răzvrătit. Henry scrie cu urgență pastorală, invitând cititorii să audă avertizarea înainte să fie prea târziu. Pe măsură ce ascultăm, ni se reamintește că Cuvântul lui Dumnezeu cercetează încă inimile și cheamă la pocăință. Fie ca aceste cuvinte străvechi, luminate de perspectiva lui Henry, să trezească o proaspătă reverență și smerenie înaintea Domnului care judecă cu dreptate.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolele 7 și 8 din Ezechiel cu încetineală. Ascultă ritmul finalității care străbate mesajul profetului. Observă cum Domnul anunță un sfârșit ce nu poate fi evitat și o judecată ce atinge fiecare colț al țării. Lasă imaginile aspre să pătrundă, apoi întoarce-te să reflectezi cu Matei Henry asupra a ceea ce aceste capitole descoperă despre păcat, mânie și îndurarea care încă pledează cu ascultătorul.
Studiu
Henry începe prin a sublinia proclamarea repetată și urgentă a sfârșitului. Avem aici un avertisment clar dat cu privire la distrugerea țării lui Israel, care se apropia acum cu repeziciune. Dumnezeu, prin profet, nu doar trimite vestea despre ea, ci vrea ca ea să fie repetată cu aceleași expresii, pentru a arăta că lucrul este sigur, că este aproape, că profetul însuși este afectat de el și dorește ca și ei să fie la fel, dar îi găsește surzi, nepăsători și neafectați. Când orașul arde, oamenii nu caută cuvinte alese și expresii ciudate pentru a da socoteală de el, ci strigă pe străzi, cu glas tare și jalnic: „Foc! foc!” Așa proclamă și profetul aici: Un sfârșit! un sfârșit! a venit, a venit; iată, a venit. Cel ce are urechi de auzit să audă. El dezvăluie apoi caracterul final și total al ruinei ce vine. I. Un sfârșit a venit, sfârșitul a venit (v. 2), și iarăși (v. 3, 6), Acum a venit sfârșitul asupra ta — sfârșitul spre care tindea toată răutatea lor și despre care Dumnezeu le spusese adesea că va veni la urmă, când prin profeții Săi îi întrebase: Ce veți face la urmă? — sfârșitul spre care toate judecățile precedente lucraseră, ca mijloace pentru a-l aduce (ruina lor va fi acum împlinită) — sau sfârșitul, adică perioada stării lor, distrugerea finală a națiunii lor, așa cum potopul a fost sfârșitul a tot ce este trup, Fac. 6,13. Ei se mângâiaseră cu nădejdea că vor vedea curând un sfârșit al necazurilor lor. „Da”, zice Dumnezeu, „un sfârșit a venit, dar unul nenorocit, nu sfârșitul așteptat” (care este făgăduit rămășiței evlavioase dintre ei, Ier. 29,11); „este sfârșitul, acel sfârșit despre care ați fost atât de des avertizați, acel ultim sfârșit pe care Moise v-a dorit să-l luați în considerare (Deut. 32,29) și care, pentru că Ierusalimul nu și l-a amintit, de aceea a căzut minunat”, Plâng. 1,9. Acest sfârșit a întârziat mult, dar acum a venit. Deși ruina păcătoșilor vine încet, vine cu siguranță. „A venit; pândește pentru tine, gata să te primească.” Aceasta poate privi mai departe, la ultima distrugere a acelei națiuni de către romani, care a fost o arvună a celei prin caldeeni; și mai departe încă, la distrugerea finală a lumii celor nelegiuiți. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape; iar ultimul sfârșit al Ierusalimului a fost un tip al sfârșitului lumii, Mat. 24,3. O, de am putea vedea cu toții acel sfârșit al vremii și al zilelor foarte aproape, și sfârșitul propriului nostru timp și al zilelor noastre mult mai aproape, ca să ne asigurăm o parte fericită la sfârșitul zilelor! Dan. 12,13. Acest sfârșit vine asupra celor patru colțuri ale țării. Ruina, așa cum va fi finală, tot așa va fi și totală; nici o parte a țării nu va scăpa; nici măcar cea mai îndepărtată. Așa va fi distrugerea lumii; toate aceste lucruri se vor desființa. Așa va fi distrugerea păcătoșilor; nimeni nu o poate evita. O, de-ar veni răutatea celui rău la un sfârșit, înainte de a-i aduce pe ei la un sfârșit! Apoi Henry arată că această judecată izvorăște direct din mânia neamestecată a lui Dumnezeu. IV. Toate acestea vin din mânia lui Dumnezeu, neîndulcită, cum a fost uneori, cu amestecuri de îndurare. Aceasta este izvorul din care curg toate aceste nenorociri; și acesta este pelinul și fierea în necaz și în nenorocire, care o fac cu adevărat amară (v. 3): Îmi voi trimite mânia asupra ta. Observă, Dumnezeu este Stăpânul mâniei Sale; ea nu izbucnește decât când Îi place, nici nu se fixează asupra cuiva decât cum o îndreaptă El și îi dă însărcinare. Expresia se înalță mai sus (v. 8): Acum voi turna curând furia Mea asupra ta în cupe pline și Îmi voi împlini mânia, toate scopurile și toate roadele ei, asupra ta. Această mânie nu alege aici și acolo pe unul ca să fie făcut pildă, ci este asupra întregii mulțimi a ei (v. 12, 14); întregul trup al națiunii a devenit un vas al mâniei, pregătit pentru pieire. Dumnezeu uneori în mânie își amintește de îndurare, dar acum zice: Ochiul Meu nu te va cruța, nici nu voi avea milă, v. 4 și iarăși v. 9. Aceia vor avea judecată fără milă care au disprețuit mila când le-a fost oferită. Henry arată mai departe cum propriile păcate ale poporului au provocat cu dreptate aceste nenorociri. V. Toate acestea sunt pedeapsa dreaptă a păcatelor lor și este ceea ce și-au adus asupra lor prin propria nebunie. Acest lucru este mult insistat aici, ca să fie aduși să-L îndreptățească pe Dumnezeu în tot ce a adus asupra lor. Dumnezeu nu trimite niciodată mânia Sa decât cu înțelepciune și dreptate; și de aceea urmează: „Te voi judeca după căile tale, v. 3. Voi cerceta care au fost căile tale, le voi compara cu legea și apoi voi lucra cu tine după meritul lor și ți le voi răsplăti”, v. 4. Observă, În cele mai grele judecăți pe care Dumnezeu le trimite asupra păcătoșilor, El nu face decât să le răsplătească propriile căi; sunt bătuți cu propria lor nuia. Iar când Dumnezeu vine să socotească cu un popor păcătos, va aduce la socoteală fiecare provocare: „voi răsplăti asupra ta toate urâciunile tale (v. 3); și acum nelegiuirea ta va fi găsită a fi urâtă (Ps. 36,2) și urâciunile tale vor fi în mijlocul tău” (v. 4); adică, răutatea ascunsă va fi acum adusă la lumină și ceea ce înainte nu era bănuit va apărea că a fost în mijlocul tău; iar păcatul tău va deveni acum o urâciune pentru tine însuți. Așa va fi urâciunea nelegiuirii când va deveni o urâciune a pustiirii, Mat. 24,15. Sau, Urâciunile tale (adică pedepsele lor) vor fi în mijlocul tău; vor ajunge la inima ta. Vezi Ier. 4,18. Sau de aceea Dumnezeu nu va cruța, nici nu va avea milă, pentru că, chiar când le răsplătește căile asupra lor, totuși în necazul lor mai păcătuiesc și mai mult; urâciunile lor sunt încă în mijlocul lor, îngăduite și adăpostite în inimile lor. Se repetă iarăși (v. 8, 9), Te voi judeca, îți voi răsplăti. Două păcate sunt specificate în mod deosebit ca provocând pe Dumnezeu să aducă aceste judecăți asupra lor — mândria și asuprirea. 1. Dumnezeu îi va smeri prin judecățile Sale, căci ei s-au mărit pe ei înșiși. Nuiaua necazului a înflorit, dar mândria a înmugurit, v. 10. Ce înmugurește în păcat va înflori în vreo judecată sau alta. Mândria lui Iuda și a Ierusalimului apărea printre toate ordinele și treptele de oameni, ca mugurii pe copac primăvara. 2. Vrăjmașii lor se vor purta aspru cu ei, căci ei s-au purtat aspru unii cu alții (v. 11): Violența s-a ridicat într-o nuia a răutății; adică, nedreptatea lor unii față de alții este protejată și patronată de puterea magistratului. Nuiaua cârmuirii devenise o nuia a răutății, la un asemenea grad de nerușinare se ridicase violența. Am văzut locul judecății, că acolo era răutatea, Ecl. 3,16; Is. 5,7. Oricare ar fi roadele judecăților lui Dumnezeu, este sigur că păcatul nostru este rădăcina lor.
Considerați

Considerare

Reflectând asupra întinderii judecății, Henry observă atingerea ei universală. VI. Nu este nici o scăpare de aceste judecăți și nici un gard împotriva lor, căci ele vor fi universale și vor doborî totul înaintea lor, fără leac. 1. Moartea în feluritele ei chipuri va călări triumfătoare, atât în oraș cât și la țară, atât înăuntrul cetății cât și în afara ei, v. 15. Oamenii nu vor fi în siguranță nicăieri; căci cel ce este pe câmp va muri de sabie (fiecare câmp va fi pentru ei un câmp de luptă) și cel ce este în cetate, deși este o cetate sfântă, totuși nu va fi protecția lui, ci foametea și ciuma îl vor mistui. Păcatul abundase atât în cetate cât și la țară, Iliacos intra muros peccator et extra — troienii și grecii greșesc deopotrivă; și de aceea printre amândoi se fac pustiiri. 2. Nici unul dintre cei însemnați pentru moarte nu va scăpa: Nu va rămâne nici unul dintre ei. Nici unul dintre acei asupritori mândri care au făcut violență săracilor lor vecini cu nuiaua răutății, nici unul dintre ei nu va fi lăsat, ci vor fi toți măturați de pustiirea ce vine (v. 11): Nici unul din mulțimea lor, adică din gloata pe care o puneau să facă rău și să-i sprijine în a-l face, strigând: „Răstignește, răstignește”, când erau hotărâți la distrugerea cuiva, nici unul dintre ei nu va rămâne, nici vreunul al lor; familiile lor vor fi toate nimicite și nici rădăcină nici ramură nu le va fi lăsată. Această mulțime, această gloată, răzbunarea divină se va fixa asupra ei în mod deosebit; căci mânia este asupra întregii mulțimi a ei (v. 12, 14) și viziunea era cu privire la întreaga mulțime a ei (v. 13), grosul poporului de rând. Judecățile ce vin îi vor lua cu ridicata și ei nu se vor putea nici apăra pe ei înșiși, nici pe stăpânii lor ale căror creaturi și unelte au fost. Judecățile lui Dumnezeu, când vin cu însărcinare, nu pot fi biruite de mulțimi. Deși mână cu mână, totuși cel rău nu va rămâne nepedepsit. 3. Cei ce cad nu vor fi bociți (v. 11): Nu va fi bocet pentru ei, căci nu va fi nimeni rămas să-i bocească, ci doar unii care se grăbesc repede după ei. Iar vremurile vor fi atât de rele încât oamenii vor felicita mai degrabă decât să bociască moartea prietenilor lor, socotind fericiți pe cei luați ca să nu vadă aceste pustiiri și să nu ia parte la ele, Ier. 16,4,5. 4. Ei nu vor putea face nici o rezistență. Hotărârea a ieșit și viziunea cu privire la ei nu se va întoarce, v. 13. Dumnezeu nu o va descoperi și ei nu o pot înfrânge; și de aceea nu se va întoarce re infecta — fără să fi împlinit ceva, ci va împlini ceea ce a trimis-o. Cuvântul lui Dumnezeu va avea loc și atunci, (1.) Persoanele particulare nu își pot susține partea împotriva lui Dumnezeu: Nici un om nu se va întări în nelegiuirea vieții sale; nu va folosi la nimic ca păcătoșii să-L sfideze pe Dumnezeu și judecățile Lui cum obișnuiau. Nimeni nu și-a împietrit vreodată inima împotriva lui Dumnezeu și a prosperat. Cei ce se întăresc în răutatea lor se vor dovedi nu doar că se slăbesc, ci că se ruinează pe ei înșiși, Ps. 52,7. (2.) Mulțimea nu poate rezista torentului acestor judecăți, nici nu poate sta împotriva lor (v. 14): Au sunat din trâmbiță, ca să-și cheme ostașii laolaltă și să-i însuflețească și să-i încurajeze pe cei adunați, și astfel socotesc că au făcut totul gata; dar totul în zadar; nimeni nu se înrolează, sau cei ce o fac nu au curaj să înfrunte vrăjmașul. Observă, Dacă Dumnezeu este împotriva noastră, nimeni nu poate fi pentru noi ca să ne facă vreun serviciu. 5. Ei nu vor avea nici o nădejde de întoarcere a prosperității lor, cu care să se sprijine în adversitatea lor; vor fi dat totul pierdut; și de aceea, „Să nu se bucure cumpărătorul că își mărește averea și a devenit cumpărător; nici să nu se întristeze vânzătorul că își micșorează averea și a devenit falit”, v. 12. Vezi deșertăciunea lucrurilor acestei lumi și cât de nevrednice sunt ele — că într-un timp de necaz, când avem mai mare nevoie de ele, poate că le socotim mai puțin. Cei ce au vândut sunt mai ușurați, având mai puțin de pierdut, iar cei ce au cumpărat și-au mărit doar propriile griji și temeri. Pentru că moda acestei lumi trece, cei ce cumpără să fie ca și cum n-ar poseda, pentru că nu știu cât de curând pot fi deposedați, 1 Cor. 7,29-31. Se adaugă (v. 13), „Vânzătorul nu se va întoarce, în anul de veselie, la ceea ce a vândut, după lege, deși ar scăpa de sabie și de ciumă și ar trăi până în acel an; căci nici o moștenire nu va fi bucurată aici până ce cei șaptezeci de ani vor fi împliniți, și atunci oamenii se vor întoarce la posesiunile lor, își vor revendica și vor avea din nou ale lor.” În credința aceasta, Ieremia, cam pe atunci, și-a cumpărat ogorul unchiului său, totuși, după poruncă, cumpărătorul nu s-a bucurat, ci s-a plâns, Ier. 32,25. 6. Dumnezeu va fi slăvit în toate: „Veți cunoaște că Eu sunt Domnul (v. 4), că Eu sunt Domnul care lovesc, v. 9. Voi priviți la cauzele secundare și socotiți că Nebucadnețar vă lovește, dar veți fi făcuți să știți că el nu este decât toiagul: este mâna Domnului care vă lovește și cine cunoaște greutatea mâinii Lui?” Cei ce n-ar fi știut că Domnul le-a făcut bine vor fi făcuți să știe că Domnul îi lovește; căci, într-un fel sau altul, El va fi recunoscut.
Răspunde
1. Unde în viața mea mai tratez avertizările lui Dumnezeu ca îndepărtate mai degrabă decât apropiate? 2. Ce false securități sunt ispitit să încred în loc de pocăință? 3. Cum ar putea Domnul să mă cheme să mă smeresc astăzi înaintea judecății Sale drepte?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule al judecății și al milei, fă-ne grabnici să auzim cuvântul cel solemn că un sfârșit a venit peste toți cei ce se încred în orice altceva decât în Tine. Dezbracă din inimile noastre orice încredere falsă și condu-ne să ne pocăim cât timp mila mai poate fi găsită, ca să umblăm în frica Domnului și să ne odihnim în siguranța dragostei legământului Tău. Prin Duhul Tău, păzește-ne de căile pierzaniei și atrage-ne tot mai aproape de Hristos. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →