← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Cronici

2 Cronici 17-20 — cu Simeon

2 Cronici 17-20Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a înțelepciunii omiletice anglicane. În expunerile sale din 2 Cronici 17–20, Simeon urmărește zelul lui Iosafat pentru instruirea scripturală și avertismentul solemn împotriva alianțelor inegale. Stilul său măsurat și afectuos ne invită să primim atât bunătatea edictului regal cât și mustrarea credincioasă a văzătorului ca cuvinte vii pentru Biserica de astăzi.
Citește

Citire

Să ascultăm acum textul sacru însuși. Într-un spirit de devoțiune liniștită, citiți 2 Cronici capitolele 17 până la 20, lăsând narațiunea reformelor lui Iosafat și a încurcăturii sale de mai târziu să vorbească inimii și conștiinței.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta edictul regal al lui Iosafat. Dar nu numai la mulțumire vă invită Monarhul vostru: el vă cheamă, printr-un Edict special, să vă uniți cu el în căutarea bunăstării fraților voștri evrei, care, în lupta lor cu dușmanul, și-au dovedit cu strălucire credincioșia față de Suveranul lor legitim. Bunăstarea lor o studiază el la rândul său să o promoveze; și dorește să unească energiile tuturor supușilor săi în eforturi pentru binele lor. Mi se pare că este asemenea lui Iosafat din vechime, care, știind bine că evlavia trebuie întemeiată pe cunoaștere, iar fericirea pe evlavie, a trimis pe Prinții imperiului său, împreună cu un număr ales de Preoți și Leviți, să-i învețe pe poporul său cunoașterea cuvântului binecuvântat al lui Dumnezeu. Edictul său cu această ocazie și felul în care a fost dus la îndeplinire vor forma subiectul discursului meu de acum. I. Apoi se îndreaptă spre felul în care a fost executat. Felul în care edictul lui Iosafat a fost dus la îndeplinire urmează acum a fi observat — Promptitudinea cu care poruncile sale au fost executate merită cea mai înaltă laudă. Toți au fost gata să coopereze în această lucrare bună de îndată ce a fost propusă. „Prinți, și preoți, și leviți [Nota: ver. 7, 8.]”, toți s-au apucat de ea imediat, cu o singură inimă și un singur suflet. Nimeni nu și-a socotit demnitatea atât de înaltă, sau funcțiile atât de sfinte, încât să nu socotească o cinste să fie folosit într-o asemenea slujire și să găsească o bucurie în împlinirea dorințelor monarhului lor venerat: toți au intrat în lucrare cu zel și au dus-o la capăt cu sârguință; și astfel o schimbare rapidă a fost săvârșită atât în starea vremelnică cât și în cea duhovnicească a întregii națiuni. Și ce nu s-ar putea săvârși în această împărăție de asemenea, dacă un zel similar ar fi arătat de „prinții și preoții” (magistrații și clerul) țării? Cu ei trebuie să înceapă. Simeon apasă apoi pretenția recunoștinței față de poporul evreu. Nu intenționez să insinuez că o asemenea idee există cu adevărat în mințile vreunuia; căci sunt perfect convins că nu există: dar cu siguranță în aparență este deschisă acestei interpretări; și fiecare supus al imperiului este interesat să acționeze într-un asemenea fel, încât să înlăture orice prilej pentru o reflecție ca aceasta. Spun, doar loialitatea, chiar dacă nu am avea un motiv mai înalt, ar trebui să fie de ajuns pentru a chema la eforturile noastre în această cauză. Dar să observ mai departe că recunoștința față de națiunea evreiască o cere din partea noastră. Cât de mari, cât de nenumărate sunt obligațiile noastre față de ei! Iată pe Moise și pe profeți, ce învățătură ne-au dat, cu privire la calea vieții și a mântuirii! Fără legea morală, așa cum a fost revelată de Moise, nu am fi știut niciodată la ce măsură avem nevoie de un Mântuitor; nici, dacă profețiile nu ar fi desemnat atât de deplin pe Mesia cel promis, nu am fi putut ști vreodată atât de deplin că Isus este Hristosul.
Considerați

Considerare

Simeon încheie cu mustrarea văzătorului față de alianța lui Iosafat. Versetul 2. DISCURS: 409 ALIANȚA LUI IOSAFAT CU AHAB MUSTRATĂ 2 Cronici 19:2. Și Iehu, fiul lui Hanani văzătorul, a ieșit să-l întâmpine și a zis regelui Iosafat: Trebuie oare să ajuți pe cel nelegiuit și să iubești pe cei ce urăsc pe Domnul? De aceea este mânie asupra ta dinaintea Domnului. Este fericit când copiii evlavioși se ridică în locurile părinților lor și, nemișcați de suferințele pe care le-au îndurat părinții lor, îndrăznesc să calce pe urmele lor cu credincioșie și zel. Hanani, tatăl lui Iehu, fusese aruncat în închisoare pentru mustrarea credincioasă pe care a dat-o regelui Asa [Nota: 2 Cronici 16:7-10.]: totuși Iehu dă o mustrare similară fiului și succesorului lui Asa, Iosafat: și, fiind în stare să-și tempereze mustrarea cu o laudă potrivită, a reușit să-l convingă pe monarh de greșeala sa și să-l trezească la o purtare mai cuvenită.
Răspunde

Răspuns

Cum stârnește exemplul edictului lui Iosafat propriul tău zel pentru instruirea scripturală în gospodăria sau parohia ta? În ce feluri ai putea fi ispitit spre alianțe care compromit credincioșia sfântă? Unde te invită Domnul să arăți recunoștință față de cei prin care credința a ajuns la tine?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care l-ai ridicat pe Iosafat să trimită legea Ta prin toată Iuda, dă-ne har să prețuim și să răspândim același cuvânt binecuvântat în zilele noastre. Păzește-ne, Te rugăm, de orice alianță care ar întrista pe Duhul Tău cel Sfânt și fă-ne datornici recunoscători poporului lui Israel, prin care promisiunile Tale au ajuns la noi. Fie ca aceeași credincioșie care a marcat mustrarea văzătorului să locuiască în inimile noastre, ca să umblăm cu dreptate înaintea Ta și să slujim venirea împărăției Tale; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →