Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
1 Sam 9-10 — cu Matei Henry
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la ridicarea primului rege al lui Israel prin expunerea atentă a lui Matei Henry. Reflecțiile sale asupra 1 Samuel 9-10 ne invită să observăm cum Dumnezeu pregătește în tăcere conducătorii și confirmă scopurile Sale pas cu pas. Henry ne arată umilința surprinzătoare care înconjoară ungerea lui Saul și mâna clară a Providenței care urmează. Pe măsură ce ascultăm, ni se reamintește că alegerile lui Dumnezeu se desfășoară adesea în locuri obișnuite și momente ascunse înainte de a deveni publice. Cuvintele sale ne atrag mai adânc în relatarea Scripturii despre chemare, confirmare și răspunsul poporului la numirea divină.
Citește
Citire
Instalează-te într-un spațiu liniștit și citește 1 Samuel capitolele 9 și 10 în întregime. Observă călătoria tăcută a lui Saul, ungerea privată de către Samuel, semnele confirmatoare și alegerea publică prin sorți la Mițpa. Permite narațiunii să se desfășoare fără grabă, acordând atenție modului în care Dumnezeu îndrumă fiecare detaliu de la căutarea măgărițelor până la momentul în care Saul este prezentat poporului.
Studiu
Henry începe prin a descrie ungerea privată a lui Saul.
I. L-a uns și l-a sărutat, v. 1. Aceasta nu s-a făcut într-o adunare solemnă, dar s-a făcut prin rânduială divină, care a suplinit lipsa oricărei solemnități exterioare, și nu a fost mai puțin valabilă pentru că s-a făcut în particular, sub un gard viu sau, după cum spun evreii, lângă un izvor. Rânduielile lui Dumnezeu sunt mari și onorabile, chiar dacă împrejurările administrării lor sunt oricât de umile și disprețuite. 1. Samuel, prin ungerea lui Saul, l-a asigurat că este fapta lui Dumnezeu să-l facă rege: Nu cumva Domnul te-a uns? Și, în semn al acesteia, marele preot a fost uns la slujba sa, pentru a însemna conferirea acelor daruri necesare împlinirii îndatoririlor sale, și același lucru a fost arătat în ungerea regilor; căci pe cine Dumnezeu cheamă, îl și înzestrează, iar înzestrările potrivite oferă o dovadă bună a unei însărcinări. Aceste ungeri sfinte, folosite atunci, arătau spre marele Mesia, sau Unsul, regele Bisericii și marele preot al mărturisirii noastre, care a fost uns cu untdelemnul Duhului, nu cu măsură, ci fără măsură și mai presus de toți preoții și prinții Bisericii iudaice. Era untdelemn obișnuit, fără îndoială, pe care Samuel l-a folosit, și nu citim că l-ar fi binecuvântat sau s-ar fi rugat peste el. Dar a fost doar un vas de untdelemn cu care l-a uns, vasul fragil, pentru că împărăția lui avea să se crape și să se rupă curând, iar cantitatea mică, pentru că a primit puțin din Duhul în comparație cu David, care de aceea a fost uns cu un corn de untdelemn, precum și Solomon și Iehu cu o cutie de untdelemn. 2. Prin sărutarea lui, i-a asigurat de propria sa aprobare a alegerii, nu doar consimțământul său, ci mulțumirea sa în aceasta, deși i-a micșorat puterea și a eclipsat slava sa și slava familiei sale. „Dumnezeu te-a uns”, spune Samuel, „să fii rege, și eu sunt mulțumit și foarte mulțumit, în semn al cărui lucru primește acest sărut.” A fost de asemenea un sărut de omagiu și supunere; prin aceasta nu doar îl recunoaște ca rege, ci regele său, și în acest sens ni se poruncește să sărutăm pe Fiul, Ps. ii. 12. Dumnezeu l-a uns, și de aceea trebuie să-l recunoaștem astfel și să-i aducem omagiu. În explicarea ceremoniei de către Samuel, îi amintește (1.) Despre natura conducerii la care este chemat. A fost uns să fie căpetenie, un comandant într-adevăr, ceea ce vorbește de onoare și putere, dar un comandant în război, ceea ce vorbește de grijă, trudă și primejdie. (2.) Despre originea ei: Domnul te-a uns. Prin El a domnit, și de aceea trebuie să domnească pentru El, în dependență de El și cu ochiul la slava Sa. (3.) Despre scopul ei. Este peste moștenirea Sa, să aibă grijă de ea, să o protejeze și să rânduiască toate treburile ei spre bine, ca un administrator pe care un om mare îl pune peste averea sa, să o gestioneze pentru slujba sa și să dea socoteală despre ea.Apoi desfășoară șirul semnelor date pentru a confirma chemarea.
II. Pentru mulțumirea sa mai departe îi dă câteva semne, care aveau să se împlinească îndată, chiar în ziua aceea; și erau astfel încât nu doar să confirme cuvântul lui Samuel în general și să-l dovedească profet adevărat, ci să confirme acest cuvânt lui Saul în particular, că el va fi rege. 1. Trebuia să întâlnească îndată pe unii care să-i aducă vești de acasă despre grija casei tatălui său față de el, v. 2. Pe aceștia avea să-i întâlnească aproape de mormântul Rahelei. Primul loc la care Samuel l-a îndrumat a fost un mormânt, mormântul uneia dintre strămoșii săi, căci Rahela a murit în chinurile facerii cu Beniamin; acolo trebuia să citească o lecție despre propria sa muritorie, și acum că avea o coroană în ochi trebuia să se gândească la mormântul său, în care toată cinstea sa avea să fie pusă în țărână. Aici doi bărbați aveau să-l întâlnească, poate trimiși anume să-l caute, și aveau să-i spună că măgărițele au fost găsite, iar tatăl său era îngrijorat din pricina lui, zicând: Ce voi face pentru fiul meu? Avea să socotească că s-a întâmplat bine că a întâlnit acești vestitori; și este bine să privești Providența în împrejurări prielnice (chiar dacă lucrul este mărunt) și să fii încurajat să te încrezi în ea în lucruri mai mari. 2. Trebuia apoi să întâlnească pe alții mergând la Betel, unde, se pare, era un loc înalt pentru închinare religioasă, și acești oameni își aduceau jertfele acolo, v. 3, 4. Era un semn bun pentru unul care era destinat conducerii lui Israel, oriunde venea, să întâlnească oameni mergând să se închine lui Dumnezeu. Se presupune că acei iezi și pâini, și sticla de vin pe care cei trei bărbați le aveau cu ei, erau destinate jertfei, împreună cu darurile de mâncare și de băutură care trebuiau să însoțească jertfa; totuși Samuel îi spune lui Saul că îi vor da două din pâinile lor, și el trebuie să le ia. O astfel de danie ar părea acum ca ușurarea unui cerșetor. Saul trebuie să-și amintească mai târziu vremea când a primit milostenie, și de aceea trebuie să fie smerit și milostiv față de săraci. Dar poate că atunci ar fi fost socotită o danie potrivită pentru un prinț; și, ca atare, Saul trebuie s-o primească, prima danie care i-a fost adusă, de către unii care nu știau ce fac, nici de ce o fac, dar Dumnezeu a pus-o în inimile lor, ceea ce a făcut-o mai potrivită ca semn pentru el. Aceste două pâini, care au fost primul tribut plătit acestui rege proaspăt uns, puteau servi ca o avertizare pentru el să nu cheltuiască bogăția coroanei sale în lux, ci să fie totuși mulțumit cu hrană simplă. Pâinea este toiagul vieții. 3. Cel mai remarcabil semn dintre toate avea să fie alăturarea sa cu o ceată de profeți pe care trebuia să-i întâlnească, sub influența unui duh de profeție, care trebuia să vină atunci peste el. Ceea ce lucrează Dumnezeu în noi prin Duhul Său servește mult mai mult pentru întărirea credinței decât orice lucru lucrat pentru noi prin providența Sa. El îi spune aici (v. 5, 6), (1.) Unde avea să se întâmple: La dealul lui Dumnezeu, unde era o garnizoană a filistenilor, despre care se presupune că era aproape de Ghibea, cetatea sa, căci acolo era garnizoana filistenilor, cap. xiii. 3. Poate că a fost unul dintre articolele înțelegerii lui Samuel cu ei ca ei să aibă o garnizoană acolo, sau, mai degrabă, după ce au fost supuși la începutul vremii sale, au recâștigat teren, atât de mult încât să forțeze această garnizoană în acel loc, și de acolo Dumnezeu a ridicat pe omul care trebuia să-i pedepsească. Era un loc numit dealul lui Dumnezeu, din pricina uneia dintre școlile profeților zidite pe el; și un asemenea respect au arătat chiar filistenii înșiși religiei, încât o garnizoană a soldaților lor a îngăduit unei școli a profeților lui Dumnezeu să trăiască în pace lângă ei, și nu doar că nu i-a alungat, ci nu a împiedicat nici tulburat exercițiile publice ale evlaviei lor. (2.) Cu ce prilej; trebuia să întâlnească o ceată de profeți cu muzică înaintea lor, profețind, și cu ei trebuia să se alăture. Acești profeți nu erau (după cum se pare) inspirați divin să prezică lucruri viitoare, nici Dumnezeu nu se descoperea lor prin vise și vedenii, ci se îndeletniceau cu studiul Legii, cu instruirea vecinilor lor și cu faptele de evlavie, mai ales cu lauda lui Dumnezeu, în care erau minunat ajutați și lărgiți de Duhul lui Dumnezeu. Era fericit pentru Israel că aveau nu doar profeți, ci cete de profeți, care le dădeau învățături bune și le puneau pilde bune, și ajutau foarte mult la menținerea religiei printre ei. Acum cuvântul Domnului nu mai era rar, cum fusese când Samuel a fost ridicat întâi, care fusese instrumentul întemeierii acestor colegii sau case religioase, de unde, probabil, sinagogile și-au luat nașterea. Ce păcat era că Israel s-a săturat de conducerea unui astfel de om, care deși nu a izgonit, ca om de război, pe filisteni, totuși (ceea ce a fost o bunătate mai mare pentru Israel) a așezat, ca om al lui Dumnezeu, școlile profeților! Muzica era atunci folosită ca mijloc potrivit pentru a dispune mintea să primească impresiile Duhului cel bun, cum a făcut cu Elisei, 2 Împărați iii. 15. Dar nu avem temei să așteptăm același folos de la ea acum, decât dacă am vedea-o tot atât de eficace cum a fost atunci în cazul lui Saul, ca să alunge duhul cel rău. Acești profeți fuseseră la locul înalt, probabil aducând jertfă, și acum se întorceau cântând psalmi. Trebuie să venim de la rânduielile sfinte cu inimile mult lărgite în bucurie și laudă sfântă. Vezi Ps. cxxxviii. 5. Saul trebuia să se simtă puternic mișcat să se alăture lor, și trebuia să fie transformat astfel într-un alt om față de ceea ce fusese cât timp a trăit în stare privată. Duhul lui Dumnezeu, prin rânduielile Sale, schimbă pe oameni, îi transformă minunat; Saul, prin lauda lui Dumnezeu în comuniunea sfinților, a devenit un alt om, dar dacă a devenit un om nou sau nu poate fi pus la îndoială.Henry urmărește apoi schimbarea imediată care a venit peste Saul.
I. Ce s-a întâmplat pe cale, v. 9. Semnele pe care Samuel i le dăduse s-au împlinit foarte punctual; dar ceea ce i-a dat cea mai mare mulțumire dintre toate a fost aceasta, a aflat îndată că Dumnezeu îi dăduse o altă inimă. Un foc nou a fost aprins în pieptul său, cum nu mai cunoscuse niciodată: căutarea măgărițelor este cu totul ieșită din mintea sa, și nu se gândește la nimic altceva decât la lupta cu filistenii, la îndreptarea necazurilor lui Israel, la facerea de legi, la administrarea dreptății și la asigurarea siguranței publice; acestea sunt lucrurile care îi umpl acum capul. Se simte ridicat la o asemenea înălțime de îndrăzneală și vitejie cum niciodată nu a crezut că va fi conștient. Nu mai are inima unui agricultor, care este joasă, și mărginită, și îngustă, și preocupată doar de grânele și vitele sale; ci inima unui om de stat, a unui general, a unui prinț. Pe cine Dumnezeu cheamă la vreo slujbă, îl va face potrivit pentru ea. Dacă avansează la o altă stare, va da o altă inimă, celor care doresc cu sinceritate să-L slujească cu puterea lor.
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea abordând respingerea mai profundă a lui Dumnezeu de către Israel.
I. Îi mustră pentru că au lepădat conducerea unui profet și au dorit-o pe cea a unei căpetenii. 1. Le arată (v. 18) cât de fericiți fuseseră sub conducerea divină; când Dumnezeu i-a condus, i-a izbăvit din mâna celor ce-i asupreau, și ce ar mai fi putut dori? Oare cel mai viteaz om de război putea face pentru ei ceea ce Dumnezeul Atotputernic făcuse? 2. Le arată de asemenea (v. 19) ce ofensă aduseseră lui Dumnezeu (care îi salvase din toate necazurile lor, prin puterea Sa proprie și prin astfel de oameni pe care îi chemase și înzestrase nemijlocit) dorind un rege care să-i mântuiască. Le spune în termeni clari: „Ați lepădat astăzi pe Dumnezeul vostru; ați făcut-o în fapt: așa o interpretează El, și ar fi putut pe drept să vă lepede.” Cei ce pot trăi mai bine prin simțuri decât prin credință, care se sprijină pe un braț de carne mai degrabă decât pe brațul atotputernic, părăsesc un izvor de ape vii pentru fântâni crăpate. Iar unii socotesc îndărătnicia lor în această chestiune ca un prevestitor al lepădării lui Hristos, lepădându-L pe care L-au lepădat pe Dumnezeu, ca să nu mai domnească peste ei.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață ai simțit că Dumnezeu te pregătește în tăcere înainte de orice recunoaștere publică? Cum răspunzi când alegerile lui Dumnezeu diferă de ceea ce ai fi putut aștepta sau prefera? În ce feluri poți cultiva smerenia în timp ce aștepți ca timpul lui Dumnezeu să se desfășoare?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, așa cum Cuvântul Tău arată cum ai pregătit și ai rânduit în tăcere pe Saul potrivit scopului Tău suveran, învață-ne să ne încredem în mâna Ta nevăzută și să primim însărcinările Tale cu inimi smerite. Păzește-ne de mândria care ar respinge domnia Ta pentru preferințele noastre și, prin Duhul Tău, modelează-ne să slujim cu credincioșie oriunde ne așezi, cu o încredere răbdătoare că planurile Tale vor rămâne. Fixează-ne privirile asupra lui Hristos, Împăratul pe care L-ai uns pentru totdeauna. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →