Eterniseed › Curriculum › Confesiunea de la Augsburg
Confesiunea de la Augsburg XVIII — Despre Liberul Arbitru — Cartea Concordiei
Deschidere
Confesiunea de la Augsburg reprezintă o declarație luterană fundamentală de credință prezentată în 1530. Articolul XVIII, intitulat Despre Liberul Arbitru, expune cu grijă ceea ce învață Scriptura despre capacitatea omului și limitele acesteia. Această parte a confesiunii apără evanghelia arătând că bunătatea civilă rămâne posibilă pentru toți oamenii, în timp ce dreptatea spirituală necesită Duhul Sfânt. Pentru cititorul luteran de astăzi, ea clarifică de ce mântuirea se întemeiază în întregime pe harul lui Dumnezeu, nu pe vreo putere naturală din noi. Angajarea cu acest articol adâncește încrederea în Cuvânt și în Duhul care singur creează credința.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la Confesiunea de la Augsburg XVIII — Despre Liberul Arbitru și citește articolul în întregime. Confesiunea își întemeiază învățătura mai ales pe cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 2:14, care afirmă că omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Pe măsură ce citești, observă cum textul distinge purtarea civilă exterioară de dreptatea lăuntrică lucrată numai de Duhul Sfânt prin Cuvânt.
Studiu
Confesiunea începe prin a arăta ce poate și ce nu poate împlini voința omului.
Despre liberul arbitru ei învață că voința omului are o anumită libertate de a alege dreptatea civilă și de a lucra lucruri supuse rațiunii. Dar nu are putere, fără Duhul Sfânt, de a lucra dreptatea lui Dumnezeu, adică dreptatea spirituală; deoarece omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, 1 Corinteni 2:14; dar această dreptate este lucrată în inimă atunci când Duhul Sfânt este primit prin Cuvânt. Aceste lucruri sunt spuse în aceleași cuvinte de Augustin în Hypognosticon, Cartea III: Recunoaștem că toți oamenii au un liber arbitru, liber, întrucât are judecata rațiunii; nu că ar fi prin aceasta capabil, fără Dumnezeu, fie să înceapă, fie, cel puțin, să desăvârșească ceva în lucrurile care țin de Dumnezeu, ci numai în lucrările acestei vieți, fie bune, fie rele. „Bune” numesc acele lucrări care izvorăsc din binele din fire, cum ar fi: a voi să lucreze în ogor, a mânca și a bea, a avea un prieten, a se îmbrăca, a zidi o casă, a se căsători cu o soție, a crește vite, a învăța diverse arte folositoare sau orice alt bine care ține de această viață.
Considerați
Considerare
Acest articol este scurt, dar greutatea lui nu este. Stai cu ceea ce mărturisește aici Confesiunea de la Augsburg. Citește-l din nou încet; lasă-l să devină nu doar ceea ce învață Biserica, ci ceea ce mărturisești tu însuți înaintea lui Dumnezeu — și observă cât de mult se întemeiază pe atât de puține cuvinte statornicite.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta uiți cel mai ușor că dreptatea spirituală este doar lucrarea Duhului? Cum te încurajează această confesiune să te încrezi mai deplin în Cuvânt și în taine? În ce feluri ar putea o înțelegere mai clară a liberului arbitru să-ți modeleze rugăciunile pentru alții?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, îți mulțumim pentru mărturia clară a Confesiunii de la Augsburg care ne îndreaptă inimile înapoi spre Duhul Tău și Cuvântul Tău. Păzește-ne să nu ne încredem în vreo putere naturală ca să Te iubim sau să păzim poruncile Tale. Dă-ne ca să folosim cu bucurie libertatea pe care ne-o dai pentru binele acestei vieți, privind totdeauna la Tine pentru dreptatea care este de folos înaintea scaunului Tău de domnie. Trimite zilnic Duhul Tău Sfânt prin evanghelie ca să creeze și să întărească credința în Hristos singur. În numele Lui ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →