← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Leviticul

Levitic 11-12 — cu Matei Henry

Leviticul 11-12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matei Henry asupra Leviticului ne invită să zăbovim asupra chemării antice la sfințenie care a modelat viața zilnică a lui Israel. Comentariul său la capitolele 11 și 12 arată cum instrucțiunile lui Dumnezeu despre lucrurile curate și necurate nu au fost niciodată doar reguli alimentare, ci lecții statornice despre apartenența la un Domn sfânt. Pe măsură ce urmăm gândurile lui Henry, descoperim motive proaspete de a prețui libertatea evangheliei de care ne bucurăm acum, continuând totodată să urmărim curăția inimii pe care aceste legi o prefigurau. Cuvintele sale să ne călăuzească meditația de astăzi.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești Leviticul capitolele 11 și 12 cu încetineală. Observă distincțiile atente pe care Dumnezeu le dă cu privire la hrană și reglementările legate de naștere. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru a primi înțelepciunea pe care Matei Henry o extrage din aceste capitole, astfel încât citirea să trezească atât recunoștință cât și o dorință mai adâncă de sfințenie.
Studiu
Henry începe prin a examina legile ceremoniale care deosebesc făpturile curate de cele necurate. Legea ceremonială este descrisă de apostol (Evrei ix. 9, 10) ca constând nu numai 'în daruri și jertfe', care au fost tratate până acum în această carte, ci 'în mâncăruri, băuturi și felurite spălări' de necurăție ceremonială, legile privitoare la acestea începând cu acest capitol, care face o deosebire între unele feluri de carne și altele, îngăduind ca unele să fie mâncate ca curate și interzicând altele ca necurate. 'Este un fel de carne a oamenilor.' Natura se cutremură la gândul de a mânca aceasta și nimeni nu o face decât cei care au ajuns la cel mai înalt grad de barbarie și au devenit la o singură treaptă de dobitoace; de aceea nu a fost nevoie de nicio lege împotriva ei. Dar există 'alt fel de carne a fiarelor', despre care legea îndrumă aici (v. 1-8), 'altul al peștilor' (v. 9-12), 'altul al păsărilor' (v. 13-19) și 'altul al târâtoarelor', care sunt împărțite în două feluri, târâtoare zburătoare (v. 20-28) și târâtoare pe pământ, v. 29-43. Iar legea se încheie cu regula generală a sfințeniei și cu motivele ei, v. 44 etc. Henry oferă apoi motivele care stau la baza acestor rânduieli alimentare. Acum că Aaron fusese sfințit mare preot peste casa lui Dumnezeu, Dumnezeu a vorbit cu el împreună cu Moise și i-a rânduit pe amândoi ca împuterniciți împreună să transmită voia Sa poporului. A vorbit atât cu Moise cât și cu Aaron despre această chestiune; căci preoților li se cerea în mod deosebit să facă deosebire între curat și necurat și să învețe poporul să facă la fel. După potop, când Dumnezeu a încheiat legământ cu Noe și fiii săi, le-a îngăduit să mănânce carne (Facere ix. 13), pe când înainte erau mărginiți la roadele pământului. Dar libertatea îngăduită fiilor lui Noe este aici limitată la fiii lui Israel. Ei puteau mânca carne, dar nu toate felurile de carne; unele trebuiau privite ca necurate și oprite pentru ei, altele ca curate și îngăduite. Legea în această privință este atât foarte amănunțită cât și foarte strictă. Dar ce motiv poate fi dat pentru această lege? De ce poporul lui Dumnezeu nu ar avea o folosință la fel de liberă a tuturor făpturilor ca și alte popoare? 1. Este motiv îndestulător că Dumnezeu a voit așa: voia Sa, după cum este lege îndestulătoare, tot așa este și motiv îndestulător; căci voia Sa este înțelepciunea Sa. El a socotit bun astfel să încerce și să exercite ascultarea poporului Său, nu numai în solemnitățile altarului Său, ci în lucruri de întâmplare zilnică la masa lor, ca să-și amintească că se aflau sub autoritate. Astfel Dumnezeu a încercat ascultarea omului în nevinovăție, oprindu-l să mănânce dintr-un anume pom. 2. Cele mai multe dintre cărnurile oprite ca necurate sunt cu adevărat nesănătoase și nepotrivite a fi mâncate; iar dintre cele pe care le socotim îndeajuns de sănătoase și le folosim ca atare, ca iepurele, iepurele de câmp și porcul, poate că în acele țări și pentru trupurile lor ar fi putut fi vătămătoare. Și atunci Dumnezeu, prin această lege, nu a făcut decât ceea ce face un tată înțelept și iubitor cu copiii săi, pe care îi oprește să mănânce ceea ce știe că îi va îmbolnăvi. Observă: Domnul este pentru trup și nu este numai nebunie, ci și păcat împotriva lui Dumnezeu să ne vătămăm sănătatea pentru a ne mulțumi pofta. 3. Dumnezeu a voit astfel să-și învețe poporul să se deosebească de alte popoare, nu numai în închinarea lor religioasă, ci în faptele obișnuite ale vieții. Astfel arăta că nu trebuie numărați printre neamuri. Se pare că mai înainte existase oarecare deosebire între evrei și alte neamuri în privința hranei, păstrată prin tradiție; căci egiptenii și ei nu mâncau împreună, Facere xliii. 32. Și chiar înainte de potop exista o deosebire a fiarelor în curate și necurate (Facere vii. 2), deosebire care s-a pierdut cu totul, împreună cu multe alte exemple de religie, printre neamuri. Dar prin această lege ea este adusă la certitudine și poruncită a fi păstrată printre iudei, ca astfel, având o hrană deosebită, să fie feriți de convorbiri familiare cu vecinii lor idolatri și să prefigureze Israelul spiritual al lui Dumnezeu, care nu în aceste lucruri mărunte, ci în firea duhului și în mersul vieții lor, să fie cârmuit de o singularitate cumpătată și să nu se conformeze acestei lumi. Henry dezvoltă mai departe scopul spiritual pe care aceste legi trebuiau să-l slujească. Iată, I. tâlcuirea acestei legi sau o cheie care ne introduce în înțelesul ei. Ea nu a fost menită doar ca o listă de mâncăruri sau ca îndrumările unui medic despre dieta lor, ci Dumnezeu a voit prin ea să-i învețe să se sfințească și să fie sfinți, v. 44. Adică: 1. Trebuiau astfel să învețe să facă deosebire între bine și rău și să socotească că nu putea fi totuna ce făceau, când nu era totuna ce mâncau. 2. Să păstreze o ascultare statornică a legii dumnezeiești și să se cârmuiască după ea în toate faptele lor, chiar și în cele obișnuite, care trebuie săvârșite într-un chip evlavios, 3 Ioan 6. Chiar și mâncatul și băutul trebuie să fie după rânduială și spre slava lui Dumnezeu, 1 Cor. x. 31. 3. Să se deosebească de toți vecinii lor, ca un popor pus deoparte pentru Dumnezeu și obligat să nu umble ca neamurile: și toate acestea sunt sfințenie.
Considerați

Considerare

Henry încheie capitolul arătând cum evanghelia ridică jugul acestor rânduieli. III. Încheierea acestei legi: Aceasta este legea fiarelor și a păsărilor etc., v. 46, 47. Această lege a fost pentru ei o rânduială veșnică, adică atât timp cât a durat acea rânduială; dar sub evanghelie o găsim în mod explicit desființată printr-un glas din cer către Petru (Faptele x. 15), după ce fusese deja înlăturată în chip virtual prin moartea lui Hristos, împreună cu celelalte rânduieli care piereau prin întrebuințare: Nu atinge, nu gusta, nu pipăi, Col. ii. 21, 22. Și acum suntem siguri că mâncarea nu ne recomandă lui Dumnezeu (1 Cor. viii. 8) și că nimic nu este necurat prin sine (Rom. xiv. 14), nici nu pângărește pe om ceea ce intră în gura lui, ci ceea ce iese din inimă, Matei xv. 11. Să dăm deci: 1. Mulțumiri lui Dumnezeu că nu suntem sub acest jug, ci că nouă ne este îngăduită ca bună orice făptură a lui Dumnezeu și nimic nu trebuie lepădat. 2. Stăm tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut slobozi și să ne ferim de acele învățături care poruncesc să ne înfrânăm de la mâncăruri și astfel ar reînvia din nou pe Moise, 1 Tim. iv. 3, 4. 3. Să fim cu strictețe și cu conștiinciozitate cumpătați în folosirea bunelor făpturi pe care ni le-a îngăduit Dumnezeu.
Răspunde
1. Unde simt în rânduielile mele obișnuite că Dumnezeu mă invită să-mi amintesc că Îi aparțin? 2. Cum modelează recunoștința pentru libertatea evangheliei felul în care mânuiesc darurile bune ale creației? 3. În ce chip practic în această săptămână pot urmări sfințenia care oglindește pe Domnul care m-a răscumpărat?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru învățătura din Cuvântul Tău care a chemat pe Israel să deosebească între curat și necurat, arătându-ne sfințenia pe care o dorești. Prin lucrarea împlinită a lui Hristos, dă-ne curăție a inimii prin Duhul Tău, ca fiecare faptă obișnuită să reflecte faptul că suntem puși deoparte pentru Tine. Ajută-ne să trăim în libertatea Evangheliei, cinstind totodată standardele Tale sfinte. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →