← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Nu numai cu pâine: Disciplina pustiei și Cuvântul care hrănește

Deuteronomul 7-8Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)22 min
Deschidere
Moise îi învață acum pe noua generație de ce i-a ales Dumnezeu și care a fost scopul lungii discipline din pustie. Fericitul Teodoret al Cirului citește aceste capitole ca pe o lecție de smerenie și pedagogie dumnezeiască. De ce interzice legea căsătoriile cu popoarele din jur? Legea nu are nevoie de comentariu, spune Teodoret, căci se interpretează singură: „îl vor întoarce pe fiul tău de la mine și el va sluji altor dumnezei”. Și de ce a preferat Dumnezeu pe Israel? Nu pentru numărul lor sau pentru meritul lor, ci din pricina evlaviei strămoșilor lor și a făgăduinței făcute lor – căci Dumnezeu este credincios, păstrând legământul și mila până la o mie de generații. Apoi Teodoret ajunge la înțelesul manei și al foamei din pustie. Pentru că Israel era încă nedesăvârșit, având nevoie încă de hrană ca de lapte, Dumnezeu le-a făgăduit binecuvântările mai de jos – urmași, pământ roditor, sănătate, biruință. Dar i-a smerit și i-a lăsat să flămânzească și i-a hrănit cu mană, ca să-i învețe cea mai adâncă lecție: că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Prin acestea, spune Teodoret, și noi înșine suntem învățați să nu ne tulburăm când cădem în greutăți, ci să primim rânduielile dumnezeiești și să așteptăm dezlegarea încercărilor. Iar cuvântul pe care l-a învățat Israel în pustie este tocmai cuvântul pe care Domnul nostru l-a rostit împotriva ispititorului – cuvântul prin care omul trăiește cu adevărat.
Citește

Citire

Citește Deuteronom 7–8 – Moise avertizează împotriva alianței cu popoarele Canaanului: „nici să nu faci căsătorii cu ei… Căci îți vor întoarce pe fiul tău de la mine, ca să slujească altor dumnezei”. Le spune de ce au fost aleși: „Domnul nu și-a pus dragostea asupra voastră, nici nu v-a ales pentru că erați mai numeroși decât orice alt popor… ci pentru că Domnul v-a iubit și pentru că voia să țină jurământul pe care l-a jurat părinților voștri”. Apoi amintește disciplina din pustie: „să-ți aduci aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce… Și te-a smerit și te-a lăsat să flămânzești și te-a hrănit cu mană, pe care n-o cunoșteai… ca să te facă să știi că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura Domnului trăiește omul. Haina ta nu s-a învechit pe tine, nici piciorul tău nu s-a umflat, în acești patruzeci de ani”. Și îi avertizează, când vor fi sătui și bogați în pământul cel bun, să nu uite: „să zici în inima ta: Puterea mea și tăria mâinii mele mi-au agonisit această bogăție. Ci să-ți aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău: căci El este cel ce-ți dă putere să agonisești bogăție”.
Studiu
De ce interzice legea căsătoriile cu popoarele străine? Teodoret răspunde că legea se explică singură și arată primejdia pe care o numește – apostazia născută prin căsătorie: Legea nu necesită nicio explicație, căci se interpretează singură. Apoi se întoarce la scopul anilor din pustie. Israel era încă prunc duhovnicesc, hrănit cu făgăduințe potrivite slăbiciunii sale, neputând încă auzi despre bunurile veșnice: Fiindcă erau încă nedesăvârșiți și aveau nevoie de hrană ca de lapte și nu puteau încă auzi despre bunurile veșnice, le făgăduiește înmulțirea urmașilor, rodnicia pământului, bunăstarea turmelor și a cirezilor, sănătatea trupului, biruința în război și lucruri de felul acesta. Dar foamea și mana aveau un scop mai înalt, iar Teodoret le citește ca pe o învățătură pentru noi la fel de mult ca pentru Israel: Prin acestea și noi suntem învățați să nu ne tulburăm când cădem în greutăți, ci să primim rânduielile dumnezeiești și să așteptăm dezlegarea încercărilor.
Considerați

Considerare

În centrul acestui pasaj stă un cuvânt pe care Domnul Însuși avea să-l rostească odată. Israel a fost smerit și lăsat să flămânzească și hrănit cu mană, „ca să te facă să știi că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura Domnului”. Teodoret citește aceasta ca pe însăși inima disciplinei din pustie: foamea nu a fost cruzime, ci învățătură, ca să desprindă un popor de încrederea în pâine și să-l înrădăcineze în cuvântul lui Dumnezeu; iar Dumnezeu nu lasă niciodată încercarea fără mângâiere, căci După încercare vine mângâierea; împreună cu disciplina vine și încurajarea. Iar când Domnul nostru, călăuzit de Duhul în pustie, a postit patruzeci de zile, așa cum Israel a rătăcit patruzeci de ani, ispititorul a venit cu exact această încercare – „poruncește ca aceste pietre să se facă pâini”. Hristos a răspuns cu acest verset: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Ceea ce a învățat Israel prin lungă disciplină, noul Adam l-a mărturisit îndată și desăvârșit, dezlegând în pustie înfrângerea primului Adam. Astfel, sfatul lui Teodoret – să nu ne tulburăm în greutăți, ci să primim rânduielile dumnezeiești – este calea pe care a umblat Însuși Domnul și calea pe care ne-o pune înainte. Foamea și întârzierile noastre nu sunt neglijența lui Dumnezeu, ci pedagogia Sa, învățându-ne că nu trăim numai cu pâine. Teodoret aude și avertismentul care urmează: când în cele din urmă vor birui și se vor îmbogăți, nu trebuie să se laude, căci Apoi îi îndeamnă pe cei ce biruiesc să nu atribuie biruința propriei puteri, ci lui Dumnezeu care îi ajută și luptă înaintea lor. Iar adevărata Pâine de care mana era umbră este Însuși Cuvântul, care l-a hrănit pe Israel prin cuvântul Său și acum își hrănește Biserica cu Trupul Său, ca să trăim nu numai cu pâine, ci cu El.
Răspunde

Răspuns

Învață să-ți citești propria pustie așa cum citește Teodoret pustia lui Israel. Când ești smerit, când ești lăsat să flămânzești, când încercarea se prelungește și dezlegarea este amânată, nu te tulbura și nu trage concluzia că Dumnezeu te-a uitat. Teodoret te îndeamnă să primești rânduielile dumnezeiești și să aștepți dezlegarea încercărilor, căci după încercare vine mângâierea, iar disciplina nu vine niciodată fără încurajarea ei. Dumnezeu te învață în foame lecția pe care a învățat-o Israel: că nu trăiești numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Așa că nu lăsa ca sufletul tău să moară de foame în timp ce trupul este hrănit; hrănește-te cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Scripturile, cu Pâinea sfintelor taine și vei fi susținut prin orice pustie. Și păzește-te de primejdia opusă, pe care Teodoret o numește la fel de aspru: primejdia belșugului. Când ai intrat în pământul tău cel bun – când ești sătul și reușit și puternic – nu zice în inima ta: „Puterea mea și tăria mâinii mele mi-au agonisit acestea”. Adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, care te ajută și luptă înaintea ta, și atribuie-I Lui biruința. Pustia te învață să nu te încrezi în pâine; pământul cel bun încearcă dacă îți vei aminti de Dătătorul. În foame și în sațietate deopotrivă, trăiește prin cuvântul lui Dumnezeu.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care ai călăuzit pe poporul Tău patruzeci de ani în pustie, smerindu-l și lăsându-l să flămânzească și hrănindu-l cu mană, ca să învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura Ta: învață-mă și pe mine această lecție în propria mea pustie. Când sunt smerit și lăsat să flămânzesc, când încercările mele sunt lungi și dezlegarea este amânată, să nu mă tulbur și să nu mă îndoiesc de purtarea Ta de grijă, ci să primesc rânduielile Tale și să aștept izbăvirea Ta, știind că după încercare trimiți mângâiere și cu disciplina, încurajare. Hrănește-mi sufletul cu cuvântul Tău, ca să nu mor de foame în mijlocul darurilor Tale; și când voi ajunge la belșug, păzește-mă de mândria care zice: „Mâna mea mi-a agonisit acestea”, ca să-mi aduc aminte de Tine, Cel ce mă ajuți și lupți înaintea mea, și să-Ți atribui Ție orice biruință. Fiul Tău, noul Adam, a răspuns ispititorului cu acest cuvânt și a trăit prin el; dă-mi și mie să trăiesc nu numai cu pâine, ci cu El, Cuvântul cel viu și adevărata Pâine pogorâtă din cer. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, împreună cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →