Eterniseed › Curriculum › Iacov
Iacov 3 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție stăm cu expunerea atentă a lui Ioan Calvin despre capitolul 3 din Iacov. Calvin îi ghidează pe cititori prin avertismentele apostolului despre limbă și urmărirea înțelepciunii autentice. Comentariul său dezvăluie cum vorbirea dezvăluie inima și cum adevărata maturitate începe cu autoexaminarea umilă. Pe măsură ce ascultăm vocea lui Calvin, suntem invitați să considerăm atât pericolele cuvintelor necontrolate, cât și frumusețea vorbirii modelate de înțelepciunea cerească. Acest studiu ne cheamă să încetinim, să deschidem Scriptura și să lăsăm perspectivele reformatorului să trezească pocăință proaspătă și reverență înaintea lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima să asculte capitolul 3 din Iacov. Citește pasajul încet, observând avertismentele despre învățători, limbă și cele două feluri de înțelepciune. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a te întoarce la expunerea lui Calvin. Cere Duhului să-ți deschidă urechile atât la mustrare, cât și la mângâierea găsite în acest capitol.
Studiu
Calvin începe prin a sublinia raritatea controlului perfect al vorbirii.
Dacă nu greșește cineva în cuvânt. După ce a spus că nu este nimeni care să nu păcătuiască în multe lucruri, el arată acum că boala vorbirii rele este mai urâtă decât alte păcate; căci spunând că acela care nu greșește cu limba este desăvârșit, el lasă să se înțeleagă că înfrânarea limbii este o mare virtute și una dintre cele mai de seamă virtuți. De aceea, ei acționează în mod foarte pervers cei care examinează cu curiozitate fiecare greșeală, chiar și cea mai mică, și totuși se îngăduie pe ei înșiși atât de grosolan.Calvin folosește apoi comparații vii pentru a arăta puterea de cârmuire a limbii.
3 Punem zăbale în gurile cailor. Prin aceste două comparații el dovedește că o mare parte din adevărata desăvârșire este în limbă și că ea exercită stăpânire, după cum a spus mai înainte, asupra întregii vieți. El compară limba, mai întâi, cu un zăbal, apoi cu o cârmă de corabie. Deși calul este un animal feroce, totuși este întors după voia călărețului, pentru că este înzdrăvenit; nu mai puțin poate limba să slujească la cârmuirea omului. Tot așa și cu privire la cârma corăbiei, care conduce o corabie mare și biruiește iuțeala vânturilor. Deși limba este un mădular mic, totuși folosește mult la rânduirea vieții omului.Calvin expune apoi contradicția binecuvântării lui Dumnezeu în timp ce blestemăm pe oameni.
9 Cu ea, sau prin ea, Îl binecuvântăm pe Dumnezeu. Este un exemplu clar al otrăvii ei mortale, că poate astfel, printr-o ușurință monstruoasă, să se transforme; căci când se preface că Îl binecuvântează pe Dumnezeu, Îl blestemă îndată în chipul Său, chiar blestemând pe oameni. Căci deoarece Dumnezeu trebuie să fie binecuvântat în toate lucrările Sale, El trebuie să fie așa mai ales cu privire la oameni, în care chipul și slava Sa strălucesc în mod deosebit. Este atunci o ipocrizie de neîndurat când omul folosește aceeași limbă la binecuvântarea lui Dumnezeu și la blestemarea oamenilor. Nu poate fi atunci chemare la Dumnezeu, iar laudele Sale trebuie să înceteze în mod necesar când vorbirea rea predomină; căci este o profanare nelegiuită a numelui lui Dumnezeu, când limba este veninoasă față de frații noștri și se preface că Îl laudă. Ca să-L laude deci pe Dumnezeu în chip drept, trebuie îndreptată mai ales privirea asupra vorbirii rele față de aproapele nostru.
Considerați
Considerare
Calvin deosebește în cele din urmă înțelepciunea de sus de orice contrafacere pământească.
17 Dar înțelepciunea care este de sus. El menționează acum roadele înțelepciunii cerești care sunt cu totul contrare celor dintâi roade. El spune mai întâi că este curată; prin acest termen exclude ipocrizia și ambiția. [127] În al doilea rând, o numește pașnică, ca să arate că nu este certăreață. În al treilea rând, o numește bună sau omenoasă, ca să știm că este departe de acea asprime nemăsurată care nu rabdă nimic la frații noștri. O numește de asemenea blândă sau docilă; prin aceasta înțelege că se deosebește mult de mândrie și răutate. În cele din urmă, spune că este plină de milă etc., în timp ce ipocrizia este neomenoasă și neîndurătoare. Prin roade bune se referă în general la toate acele îndatoriri pe care le îndeplinesc oamenii binevoitori față de frații lor; ca și cum ar fi spus, este plină de bunăvoință. De aici urmează că mint cei care se laudă cu asprimea lor crudă.
Răspunde
Răspuns
Unde mi-au arătat cuvintele mele de curând o inimă care mai are nevoie de zăbalul Duhului? În ce situații sunt cel mai ispitit să pretind înțelepciune lipsindu-mi blândețea pe care o descrie Calvin? Cum aș putea practica vorbirea pașnică și milostivă care curge din înțelepciunea de sus?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Suveran, înfrânează limbile noastre nestăpânite prin puterea Duhului Tău Sfânt și dăruiește înțelepciunea de sus, care este curată, pașnică și plină de milă. În harul legământului Tău, iartă fiecare cuvânt aspru sau pripit care Ți-a necinstit numele sau a rănit pe alții și înnoiește inimile noastre prin Hristos, astfel încât doar binecuvântarea să curgă din buze răscumpărate prin sângele Lui. Formează în noi o viață statornică ce reflectă blândețea și adevărul Mântuitorului nostru, spre lauda credincioșiei Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →