Eterniseed › Curriculum › Exodul
Ieșirea 11-12 — cu Benson
Deschidere
Preaiubiților, ne adunăm în lumina caldă a devoțiunii wesleyene pentru a sta cu Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament. Prin expunerea sa atentă, povestea antică a eliberării lui Israel devine pâine vie pentru sufletele noastre, invitându-ne să urmărim mâna lui Dumnezeu de la robie la libertate și de la tip la împlinire în Hristos.
Citește
Citire
Să citim acum împreună capitolele al unsprezecelea și al doisprezecelea din Ieșirea, acordând atenție ultimei plăgi, instituirii Paștelui și eliberării puternice care a urmat. Duhul să facă cuvântul viu și puternic în auzirea noastră.
Studiu
Benson începe prin a schița conținutul capitolului al unsprezecelea.
Introducere. A.M. 2513. Î.Hr. 1491. Faraon îi poruncise lui Moise să iasă din prezența sa, Ieșirea 10:28, iar Moise promisese că aceasta va fi ultima oară când îl va deranja, totuși el hotărăște să spună tot ce avea de spus înainte de a-l părăsi. În consecință, avem în acest capitol (1) instrucțiunile pe care Dumnezeu le dăduse lui Moise, pe care acesta trebuia acum să le urmeze, Ieșirea 11:1-2, împreună cu interesul pe care Israel și Moise îl aveau în stima egiptenilor, Ieșirea 11:3. (2) Ultimul mesaj pe care Moise l-a transmis lui Faraon, despre moartea întâiului născut, Ieșirea 11:4-8. (3) O repetare a prezicerii că Faraon își va împietri inima, Ieșirea 11:9, și evenimentul care i-a răspuns, Ieșirea 11:10.El introduce apoi rânduiala Paștelui în capitolul al doisprezecelea.
Introducere. A.M. 2513. Î.Hr. 1491. Acest capitol dă socoteală despre una dintre cele mai memorabile rânduieli și una dintre cele mai memorabile providențe dintre toate cele consemnate în Vechiul Testament. (1) Niciuna dintre toate rânduielile Bisericii iudaice nu a fost mai eminentă decât aceea a Paștelui. Ea consta din trei părți: 1. Uciderea și mâncarea mielului pascal, Ieșirea 12:1-6, Ieșirea 12:8-11. 2. Stropirea sângelui pe ușori, proprie primului Paște, Ieșirea 12:7, cu motivul ei, Ieșirea 12:11-13. 3. Sărbătoarea azimelor timp de șapte zile după aceea: aceasta indică mai degrabă ceea ce trebuia făcut mai târziu în păzirea acestei rânduieli, Ieșirea 12:14-20. Această instituție este comunicată poporului și ei sunt instruiți în păzirea, întâi, a acestui prim Paște, Ieșirea 12:21-23. În al doilea rând, a Paștelui de mai târziu, Ieșirea 12:24-27.Benson continuă să dezvăluie înțelesul tipic al mielului pascal.
Versetele 14-20. Ieșirea 12:14-20. Aceasta va fi pentru voi o aducere aminte. Ea trebuia păzită anual ca o sărbătoare a Domnului în generațiile lor, la care era alipită sărbătoarea azimelor. O adunare sfântă. Astfel de sărbători solemne erau numite adunări, pentru că poporul era atunci chemat prin sunet de trâmbiță să ia parte la riturile și rânduielile închinării dumnezeiești. Cea dintâi zi trebuia să fie o adunare sfântă din pricina sărbătorii Paștelui; iar a șaptea, fiind ziua în care, după ieșirea lor din Egipt, Faraon și oastea lui s-au înecat în Marea Roșie. Un străin. Un prozelit. Păgânii nu erau implicați în Paște. Trebuie observat aici că întregul acestei rânduieli a Paștelui era tipic. (1) Mielul pascal era tipic. Hristos este Paștele nostru, 1 Corinteni 5:7. Întâi, trebuia să fie un miel, iar Hristos este Mielul lui Dumnezeu, Ioan 1:29. Al doilea, trebuia să fie un mascul din primul an, în puterea lui.
Considerați
Considerare
Despre viața creștină el insistă asupra sărbătorii continue a azimelor.
Al patrulea, trebuia să fie mâncat într-o postură de plecare, Ieșirea 12:11; când ne hrănim cu Hristos prin credință, trebuie să fim slobozi față de lume și de toate lucrurile din ea. (4) Sărbătoarea azimelor era tipică pentru viața creștină, 1 Corinteni 5:7-8. După ce L-am primit pe Hristos Isus Domnul, întâi, trebuie să ținem o sărbătoare, în bucurie sfântă, desfătându-ne neîncetat în Hristos Isus; căci dacă adevărații credincioși nu au o sărbătoare continuă, este vina lor. Al doilea, trebuie să fie o sărbătoare a azimelor, ținută în dragoste, fără aluatul răutății, și în sinceritate, fără aluatul ipocriziei. Tot aluatul cel vechi trebuie îndepărtat de la noi, cu cea mai mare grijă, dacă vrem să păzim sărbătoarea unei vieți sfinte spre cinstea lui Hristos. Al treilea, trebuia să fie o rânduială pentru totdeauna. Cât vom trăi, trebuie să continuăm să ne hrănim cu Hristos și să ne bucurăm în El totdeauna, cu pomenire recunoscătoare a lucrurilor mari pe care le-a făcut pentru noi.El încheie prin a contrasta prima noapte a Paștelui cu ultima.
Versetul 42. Ieșirea 12:42. Această primă noapte a Paștelui a fost o noapte a Domnului, mult de observat; dar ultima noapte a Paștelui, în care Hristos a fost vândut, a fost o noapte a Domnului, mult mai mult de observat, când un jug mai greu decât cel al Egiptului a fost zdrobit de pe gâtul nostru și un pământ mai bun decât cel al Canaanului ne-a fost pus înainte. Aceea a fost o eliberare vremelnică, de sărbătorit în generațiile lor; aceasta o răscumpărare veșnică, de sărbătorit în veci!
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea mai rezist încă cuvântului clar al Domnului așa cum a făcut Faraon?
2. Cum mă hrănesc eu cu Hristos prin credință așa cum trebuia mâncat mielul pascal?
3. Ce aluat vechi al răutății sau al ipocriziei îmi cere Duhul să îndepărtez astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv, care ai scos pe Israel cu mână tare, dă-ne har să primim deplina eliberare pe care Hristos a cumpărat-o. Sângele Mielului să fie stropit pe inimile noastre și să păzim sărbătoarea cu sinceritate și adevăr. Întărește-ne să fim slobozi față de lume, să ne hrănim neîncetat cu Paștele nostru și să umblăm în înnoirea vieții până vom ajunge la odihna făgăduită. Prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →