Eterniseed › Curriculum › Iacov
Iacov 5 — cu Whedon
Deschidere
În moștenirea învățăturii metodiste episcopale și a convingerii arminiene-wesleyene sincere, deschidem Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru a auzi expunerea sa măsurată a capitolului 5 din Iacov. Atenția atentă a lui Whedon la cuvântul apostolic ghidează Biserica în răbdare, rugăciune și viață sfântă în mijlocul încercării și opresiunii. Duhul care a inspirat epistola să învioreze și aceste perspective antice pentru practica credincioasă de astăzi.
Citește
Citire
Cu inimi evlavioase să citim acum întregul capitol 5 din Iacov, luând aminte la avertismentele sale, la chemarea la răbdare statornică și la îndrumările privind rugăciunea și readucerea celor rătăciți, ca să ne cerceteze și să ne întărească cuvântul.
Studiu
Whedon începe prin a înfrunta pe asupritorii bogați ai epocii apostolice.
Versetul 1. 4. Apel denunțător către cei bogați pentru asuprirea, desfătarea de sine și prigonirea lor, Iacov 5:1-6. 1. Veniți acum. Vezi nota la Iacov 4:13. Bogați. Bogații din vremea sfântului Iacov erau cu totul altceva decât posesorii cinstiți și milostivi de averi pe care creștinismul nostru i-a dat de atunci încoace în atâtea chipuri. Ei etalau mare pompă exterioară, Iacov 2:2-3; erau dinasti politici (καταδυναστεύουσιν) sau potentăți, Iacov 2:6; erau hulitori și prigonitori, Iacov 2:7; își foloseau puterea ca să-i înșele pe lucrătorii de pe moșiile lor întinse, Iacov 5:4; ocupau poziții judecătorești și le foloseau ca să-l omoare pe omul drept, Iacov 5:6. Ei sunt, așadar, clasa tiranică conducătoare iudaică a vremii, numiți bogați pentru că strălucirea lor fastuoasă de pompă și opulență este aspectul lor cel mai vizibil pentru ochiul creștin. Despre bogații din zilele sfântului Iacov în imperiul roman în general, vezi nota la Iacov 5:6. Dar cel mai ciudat lucru în interpretarea cuvintelor sfântului Iacov este faptul că comentatori de seamă își închipuie că acești bogați ar fi creștini! Urlă și va veni sunt ambele participii la timpul prezent. O redare literală a întregului verset ar fi: Hei, acum, voi, bogaților, plângeți! urlând la nenorocirile ce vin. Urletul agravează plânsul, asemănându-i cu o haită de câini răsăriteni.Apoi se întoarce de la prigonitori la frații prigoniți.
Versetul 7. 5. Suferindul creștin sub aceste nedreptăți îndreptat spre ziua judecății, Iacov 5:7-11. 7. Fraților. Apostolul nostru se întoarce, în contrast, de la bogați la oamenii drepți; de la prigonitori la cei prigoniți. Dar ce să gândim despre comentatorii care nu sunt tocmai siguri că bogații și frații nu sunt același lucru! Fiți răbdători. Pentru Biserică în toate veacurile, scaunul de judecată al lui Hristos, chiar dacă este la milenii depărtare, este, conceptual, aproape. Vezi nota suplimentară la Matei 25:0 și nota la 2 Petru 3:8. Venirea. Parusia; a doua venire, ziua când neamul omenesc, în stare de înviere, stă în prezența Judecătorului său final. Observă, din nou, că, spre deosebire de zilele din urmă, în Iacov 5:3, și de ziua măcelului, în Iacov 5:5, această Parusie are articolul grec. Aceasta arată că primele două erau evenimente nedefinite, iar ultima un eveniment definit.Whedon dezvăluie apoi mângâierile date celor necăjiți și bolnavi.
Versetul 13. CONCLUZII 1. Mângâieri pentru cei triști, veseli, bolnavi; rugăciunea credinței, Iacov 5:13-18. 13. Apostolul nostru arată acum metode mai bune decât jurământul pentru a da glas dispozițiilor noastre. Necăjit. Suferă cineva vreun rău? Să nu jure, ci să se roage! Vesel. Voios, cu inima bună? Să nu hulească, ci să cânte psalmi. Acestea sunt cele mai bogate metode de a da frâu liber firii noastre abundente în sfera lucrurilor binecuvântate și dumnezeiești. Nu este nevoie de jurăminte sau de dezmăț bahic pentru cele mai vesele și fericite activități ale sufletelor și vocilor noastre.În cele din urmă tratează readucerea celui ce rătăcește de la adevăr.
Versetul 19. 2. Readucerea celui rătăcit și răsplata ei, 19, 20. 19. Fraților. În ultimele două versete apostolul nostru încheie seria de sugestii frățești privind datoria creștină între ei, în linie cu Iacov 5:16; Iacov 5:12; Iacov 5:10 și multe puncte precedente din întreaga epistolă. Această sugestie finală este de o importanță imensă, atingând restaurarea celui rătăcit care s-a abătut. Oricine dintre voi. Aducând punctul îndeaproape la fiecare, ca o datorie și o răsplată individuală. Rătăcește. Un verb pasiv, redat pe drept de Alford să fie sedus. De la adevăr. Nu doar de la doctrina creștină, ci de la acel cuvânt al adevărului (Iacov 1:18) care este principiul de viață al sufletului, fără de care omul este sigur că va deveni, practic, după cum spune versetul următor, un păcătos și va recădea în moarte. Întoarce-l. De la rătăcire și păcat înapoi la adevăr. O implicație clară că păcatul și moartea ar fi rezultatul apostaziei sale.
Considerați
Considerare
Whedon insistă asupra firii rugăciunii credinței care mântuiește.
Versetul 16. 16. Ca păcatele să fie cunoscute și pentru care să se roage, mărturisiți-vă greșelile. Aceasta nu în adunarea publică, unde efectul ar fi rău; ci individual, unul altuia, într-un chip cât se poate de sincer și pocăit. Avem acum o descriere mai deplină a firii acelei rugăciuni a credinței care va mântui. Eficace. Cuvântul grec (luat la diateza medie) este definit ca eficient, ceea ce îl face aproape o tautologie. Preferăm, împreună cu vechii comentatori englezi Hammond, Bull, Benson și Macknight, să-l luăm la diateza pasivă, astfel încât să însemne energizat sau lucrat înăuntru, adică de Duhul dumnezeiesc. Comentatorul grec Ecumenius îl consideră pasiv și îl face să însemne energizat, adică prin rugăciunea cooperantă a celui suferind însuși. Iar Michaelis (citat de Huther) definește expresia preces agitante Spiritu sancto effusae, rugăciuni revărsate sub îndemnul Duhului Sfânt.Încheie declarând răsplata veșnică a întoarcerii păcătosului.
Versetul 20. 20. Să știe. Sau, după o lectură preferată de Alford, să știți. Ceea ce urmează este prezentat ca un adevăr universal, implicând că acest caz individual ar fi cuprins sub el. Păcătosul. Mai degrabă un păcătos, oricine și oriunde ar fi. Rătăcirea căii sale. Rătăcire sau rătăcire este calitatea caracteristică a căii pe care o urmează. Va mântui. Viitorul se întinde departe dincolo de prezent. Moarte. Consecința veșnică, începută aici și perpetuată dincolo, a păcatului nepocăit. Acoperi. Acoperă de la vedere. Așa Psalmii 32:1-2: „Fericit este acela căruia i s-a iertat fărădelegea, căruia i s-a acoperit păcatul.” Și Psalmii 85:2: „Tu ai iertat nelegiuirea poporului tău; tu ai acoperit tot păcatul lor.” Păcatele pe care le va acoperi sunt, desigur, păcatele păcătosului. Ideea unor comentatori că cel ce întoarce va acoperi astfel propriile sale păcate este neevanghelică.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea am nevoie cel mai mult de răbdarea pe care o recomandă Whedon înaintea venirii Domnului?
2. Cum voi cultiva rugăciunea lucrată de Duhul pe care o descrie comentariul?
3. Pe cine a pus Domnul înaintea mea ca să caut să-l readuc în duhul din Iacov 5:19-20?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne al oștirilor, care judeci pe asupritor și susții pe cel drept, dă-ne răbdare până la Parusia Fiului Tău. Revarsă peste Biserica Ta rugăciunea credinței care mântuiește pe cel bolnav și readuce pe cel rătăcit. Păzește-ne de cârtire și de orice jurământ, ca da-ul nostru să fie da și nu-ul nostru, nu. Ridică printre noi preoți care se roagă cu râvnă sfântă și dă fiecărui credincios curaj să întoarcă pe păcătos de la rătăcirea căii sale. Astfel multe păcate să fie acoperite și suflete să fie izbăvite de la moarte, spre lauda milei Tale și spre slava numelui Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →