Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 3-4 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Isaia 3–4 oferă un ghid sobru, dar plin de nădejde, prin felul în care Domnul lucrează cu Iuda. Cu claritate pastorală, Henry arată cum Dumnezeu îndepărtează orice sprijin fals, înfruntă păcatul înrădăcinat și totuși păstrează o deosebire pentru cei drepți. Reflecțiile sale ne invită să ne examinăm propriile încrederi și să auzim avertismentele străvechi ca pe niște cuvinte vii pentru astăzi. În următoarele câteva minute vom asculta expunerea lui Henry, îi vom cântări puterea și vom răspunde într-o credință rugătoare.
Citește
Întoarce-te acum la capitolele 3 și 4 din Isaia. Citește vestirile solemne ale prorocului despre judecata asupra conducătorilor, a poporului și a fiicelor mândre ale Sionului, împreună cu făgăduința liniștită că le va fi bine celor drepți. Lasă cuvintele să se așeze; observă atât asprimea păcatului cât și îndurarea atentă care marchează totuși căile lui Dumnezeu.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a da un motiv anume pentru prudența de a nu ne încrede în om.
Prorocul, la sfârșitul capitolului precedent, dăduse o avertizare necesară tuturor să nu pună încrederea în om sau în vreo făptură; dăduse de asemenea un motiv general pentru acea avertizare, luat din fragilitatea vieții omenești și din deșertăciunea și slăbiciunea puterilor omenești. Aici dă un motiv anume pentru ea — Dumnezeu era pe cale să distrugă toate încrederile lor în făpturi, astfel încât să nu întâlnească decât dezamăgiri în toate așteptările lor de la ele (v. 1): Sprijinul și toiagul vor fi luate, toate susținerile lor, de orice fel, toate lucrurile la care se încredeau și de la care așteptau ajutor și ușurare. Biserica și împărăția lor îmbătrâniseră acum și erau pe cale să se prăbușească, iar ei se sprijineau (după felul oamenilor bătrâni, Zaharia viii. 4) pe un toiag: acum Dumnezeu amenință să le ia toiagul și atunci vor cădea negreșit, să ia susținerile atât ale cetății cât și ale țării, ale Ierusalimului și ale Iudeii, care sunt într-adevăr susțineri una pentru cealaltă și, dacă una cade, cealaltă simte lipsa ei. Cel care face aceasta este Domnul, Domnul oștirilor — Adon, Domnul care este El însuși sprijinul sau temelia; dacă acel sprijin pleacă, toate celelalte susțineri se rup cu siguranță sub noi, căci El este tăria lor toate. El, care este Domnul, conducătorul, care are autoritatea să facă aceasta, și Domnul oștirilor, care are puterea să facă aceasta, va lua sprijinul și toiagul. Sfântul Ieronim raportează aceasta la declinul vizibil al națiunii evreiești după ce L-au răstignit pe Mântuitorul nostru, Romani xi. 9, 10. Eu o iau mai degrabă ca o avertizare pentru toate neamurile să nu-L provoace pe Dumnezeu; căci dacă Îl fac vrăjmaș, El poate și va face astfel ca ele să fie nenorocite. Să vedem amănuntele.Henry continuă să contureze temeiurile controversei lui Dumnezeu cu poporul Său.
I. Temeiul controversei Sale. A fost din pricina păcatului că Dumnezeu S-a certat cu ei; dacă se necăjesc singuri, să privească puțin mai departe și vor vedea că trebuie să-și mulțumească sieși: Vai de sufletele lor! Căci și-au răsplătit singuri răul. Vai de sufletele lor! (așa se poate citi, într-un fel de plângere), căci și-au pricinuit singuri răul, v. 9. Observă, Starea păcătoșilor este jalnică și foarte deplorabilă. Observă, de asemenea, că sufletul este cel vătămat și pus în primejdie de păcat. Păcătoșii pot prospera în averile lor exterioare și totuși, în același timp, poate fi un vai de sufletele lor. Observă, mai departe, că orice rău vine peste păcătoși este de propria lor pricinuire, Ieremia ii. 19. Ceea ce li se impută aici este: 1. Că rușinea care ar fi trebuit să-i oprească de la păcatele lor a fost cu totul lepădată și au devenit nerușinați, v. 9. Aceasta îi împietrește pe oameni împotriva pocăinței și îi coace pentru pieire, mai mult decât orice altceva: Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor că mințile lor sunt deșarte, desfrânate și răuvoitoare; ochii lor declară limpede că nu pot înceta de la păcat, 2 Petru ii. 14. Poți să-i privești în față și să ghicești desperata răutate care este în inimile lor: Își declară păcatul ca Sodoma, atât de năvalnice, atât de stăpânitoare sunt poftele lor și atât de nerăbdătoare de cea mai mică opreliște, și atât de desăvârșit sunt stinse în ei toate scânteile rămase ale virtuții. Sodomiții și-au declarat păcatul nu numai prin mărimea lui covârșitoare (Geneza xiii. 13), astfel încât a strigat la cer (Geneza xviii. 20), ci prin recunoașterea nerușinată a ceea ce era mai rușinos (Geneza xix. 5); și astfel au făcut Iuda și Ierusalimul: erau atât de departe de a-l ascunde, încât se lăudau cu el, în încercările îndrăznețe pe care le făceau împotriva virtuții și victoria pe care o câștigaseră asupra propriilor convingeri. Aveau o frunte de curvă (Ieremia iii. 3) și nu mai puteau roși, Ieremia vi. 15. Observă, Cei care au devenit nerușinați în păcat sunt copți pentru pieire. Cei care au trecut de rușine (spunem noi) au trecut de har și atunci au trecut de nădejde. 2. Că conducătorii lor, care ar fi trebuit să-i îndrume pe calea cea dreaptă, îi scot din cale (v. 12): 'Cei care te conduc (prinții, preoții și prorocii) te rătăcesc; te fac să rătăcești.' Fie că le propovăduiau ceea ce era fals și stricat, fie că, dacă propovăduiau ceea ce era adevărat și bun, îl contraziceau prin purtarea lor, iar poporul urma mai curând un exemplu rău decât o îndemnare bună. Astfel au distrus căile cărărilor lor, dărâmând cu o mână ceea ce zideau cu cealaltă. Que te beatificant — Cei care te numesc fericit te fac să rătăcești; așa citesc unii. Preoții lor îi aplaudau, ca și cum nimic nu era în neregulă printre ei, strigau Pace, pace, către ei, ca și cum nu erau în niciun pericol; și astfel îi făceau să meargă mai departe în rătăcirile lor. 3. Că judecătorii lor, care ar fi trebuit să apere și să ocrotească pe cei asupriți, erau ei înșiși cei mai mari asupritori, v. 14, 15. Bătrânii poporului și prinții, care aveau învățătură și nu puteau să nu știe lucruri mai bune, care aveau averi mari și nu erau sub ispita necesității de a se întinde asupra celor din jurul lor și care erau oameni de cinste și ar fi trebuit să disprețuiască să facă un lucru josnic, totuși au mâncat via. Via lui Dumnezeu, pe care fuseseră rânduiți să fie îngrijitorii și păzitorii ei, au ars-o (așa înseamnă cuvântul); au făcut cu ea tot atât de rău pe cât puteau face dușmanii ei cei mai răi, Psalmii lxxx. 16. Sau viile săracilor le-au smuls din posesia lor, cum a făcut Izabela cu via lui Nabot, sau au devorat roadele lor, și-au hrănit poftele cu ceea ce ar fi trebuit să fie hrana necesară a familiilor sărace; prada săracilor era adunată în casele lor; când Dumnezeu a venit să caute bunuri furate, a găsit-o acolo și a fost o mărturie împotriva lor. Era de găsit și ar fi putut face restituție, dar n-au vrut. Dumnezeu Se judecă cu acești oameni mari (v. 15): 'Ce înseamnă că bateți poporul Meu în bucăți? Ce pricină aveți pentru aceasta? Ce bine vă face?' Sau: 'Ce rău v-au făcut ei? Credeți că vi s-a dat putere pentru un asemenea scop?' Observă, Nu este nimic mai de neînțeles și totuși nimic care trebuie mai sigur dat socoteală decât nedreptățile și abuzurile care se fac poporului lui Dumnezeu de către prigonitorii și asupritorii lor. 'Zdrobiți fețele săracilor; îi puneți la atâta durere și teroare ca și cum ar fi măcinați într-o moară și îi reduceți cu siguranță la pulbere printr-un act de asuprire după altul.' Sau: 'Fețele lor sunt învinețite și zdrobite de loviturile pe care le-ați dat; nu numai că le-ați ruinat averile, ci le-ați dat și abuzuri personale.' Domnul nostru Iisus a fost lovit peste față, Matei xxvi. 67.Henry explică apoi deosebirea pe care Dumnezeu o face între cel drept și cel rău.
III. Deosebirea care se va face între persoane anume, în urmărirea acestei controverse (v. 10, 11): Spune celui drept: Îi va fi bine. Vai celui rău; îi va fi rău. Spusese (v. 9) că și-au răsplătit singuri răul, iar în dovada aceasta arată aici că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Dacă ar fi fost drepți, le-ar fi fost bine; dar dacă le este rău, este pentru că sunt răi și vor rămâne așa. Astfel i-a expus Dumnezeu lucrul lui Cain, ca să-l convingă că nu avea niciun motiv să se mânie, Geneza iv. 7. Sau poate fi luat astfel: Dumnezeu amenință cu judecăți naționale, care vor ruina interesele publice. Acum, 1. Unii oameni buni s-ar fi putut teme că vor fi implicați în acea ruină și de aceea Dumnezeu poruncește prorocilor să-i mângâie împotriva acelor temeri: 'Orice s-ar întâmpla cu națiunea nedreaptă, să știe omul drept că nu va fi pierdut în mulțimea păcătoșilor; Judecătorul a tot pământul nu va ucide pe cel drept împreună cu cel rău (Geneza xviii. 25); nu, asigură-l, în numele lui Dumnezeu, că îi va fi bine. Proprietatea necazului va fi schimbată pentru el și va fi ascuns în ziua mâniei Domnului. Va avea sprijiniri și mângâieri dumnezeiești, care vor prisosi pe măsură ce necazurile prisosesc, și astfel îi va fi bine.' Când tot sprijinul pâinii este luat, totuși în ziua foametei cel drept va fi săturat; vor mânca rodul faptelor lor — vor avea mărturia conștiințelor lor pentru ei că s-au ținut curați de nelegiuirea comună și de aceea nenorocirea comună nu este același lucru pentru ei ca pentru alții; nu au adus niciun combustibil la flacără și de aceea nu sunt ei înșiși combustibil pentru ea. 2. Unii oameni răi ar fi putut spera că vor scăpa de acea ruină și de aceea Dumnezeu poruncește prorocilor să le clatine speranțele deșarte: 'Vai celui rău; îi va fi rău, v. 11. Judecățile vor avea pentru el ac, și va fi pelin și fiere în necaz și nenorocire.' Este un vai pentru oamenii răi și, deși s-ar putea gândi să se adăpostească de judecățile publice, totuși le va fi rău; va merge din rău în mai rău cu ei dacă nu se pocăiesc și cel mai rău dintre toate va fi la urmă; căci răsplata mâinilor lor li se va da, în ziua când fiecare om va primi după cele făcute în trup.
Considerați
Cugetă
Henry încheie secțiunea rezumând avertismentele capitolului pentru fiecare neam.
Prorocul, în acest capitol, continuă să prevestească pustiirile care veneau peste Iuda și Ierusalim din pricina păcatelor lor, atât cea prin babiloneni cât și cea care le-a împlinit ruina prin romani, cu unele din temeiurile controversei lui Dumnezeu cu ei. Dumnezeu amenință: I. Să-i lipsească de toate susținerile atât ale vieții cât și ale guvernării lor, vers. 1-3. II. Să-i lase să cadă în confuzie și dezordine, vers. 4, 5, 12. III. Să le refuze binecuvântarea magistraturii, vers. 6-8. IV. Să le dezbrace pe fiicele Sionului de podoabele lor, vers. 17-24. V. Să pună totul în pustiu prin sabia războiului, vers. 25, 26. Păcatele care L-au provocat pe Dumnezeu să Se poarte astfel cu ei au fost: 1. Defierea lor față de Dumnezeu, vers. 8. 2. Nerușinarea lor, vers. 9. 3. Abuzul puterii spre asuprire și tiranie, vers. 12-15. 4. Mândria fiicelor Sionului, vers. 16. În mijlocul capitolului prorocul este îndrumat cum să se adreseze persoanelor anume. (1.) Să asigure pe oamenii buni că le va fi bine, în ciuda acelor calamități generale, vers. 10. (2.) Să asigure pe oamenii răi că, oricât ar fi putut Dumnezeu, în judecată, să-Și aducă aminte de îndurare, totuși le va fi rău, vers. 11. O, de-ar asculta neamurile pământului, în ziua aceasta, mustrările și avertismentele pe care le dă acest capitol!
Răspunde
Unde mi-am pus încrederea — în putere vizibilă, statut sau confort mai degrabă decât în Domnul singur? Cum mă întărește făgăduința că le va fi bine celor drepți inima în mijlocul necazului public? În ce feluri aș putea fi chemat la o pocăință smerită pentru mândria pe care o expune Henry?
Roagă-te
Doamne al oștirilor, Tu singur ești sprijinul și toiagul nostru; înlătură orice sprijin fals în care ne-am încrezut și păzește-ne de păcatele mândriei și asupririi care au stârnit judecata Ta. În ziua mâniei Tale ascunde-ne în Hristos, ca să ne fie bine nouă, pentru că ne-am adăpostit în Fiul Tău. Prin Duhul Tău formează inimi smerite care caută numai slava Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →