Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați
Plata Apostaziei și Credința lui Ezechia: Căderea Samariei, Șarpele Este Sfărâmat
Deschidere
Acum lunga apostazie a regatului de nord își atinge sfârșitul. Samaria cade; cele zece seminții sunt duse în robie în Asiria, iar străini sunt așezați în locul lor. Scriitorul sfânt se oprește pentru a consemna socoteala: de ce acest popor, scos din Egipt cu mână puternică, a fost în cele din urmă smuls din pământul său — pentru că a părăsit pe DOMNUL Dumnezeul lor și a slujit idolilor pe orice deal înalt și sub orice copac verde, și n-a vrut să asculte. Fericitul Teodoret de Cir citește această cădere ca plata idolatriei persistente, și are grijă să arate că Iuda nu era mai bun în inimă, ca nu cumva cineva să excuse nordul prin depărtarea de Ierusalim. Dar împotriva acestui fundal întunecat, istoricuI așază un contrast strălucitor: Ezechia al lui Iuda, care a avut încredere în DOMNUL și s-a alipit de El cum nimeni înaintea lui nu făcuse, și care a dus la îndeplinire o reformă atât de desăvârșită încât a sfărâmat chiar și șarpele de bronz pe care Moise îl făcuse — căci lucrul sfânt al unei epoci devenise idolul alteia. Teodoret citește sfărâmarea șarpelui cu ochiul Bisericii: Moise l-a făcut nu ca să fie închinat, ci ca să prefigureze Patima mântuitoare a lui Hristos; iar Ezechia, sfărâmând idolul în care se transformase, nu a disprețuit tipul, ci a curățit închinarea lui Dumnezeu. Astfel aceste două capitole ne pun înainte cele două căi așezate înaintea oricărui popor și oricărui suflet: calea apostaziei persistente, care se sfârșește în exil și pierdere; și calea credinței din toată inima, care se alipește de DOMNUL și este mântuită.
Citește
Citire
Citește 2 Regi 17–18 (Cartea a patra a Regilor). În zilele lui Osea, regele Asiriei se ridică împotriva Samariei, o împresoară trei ani, o ia, 'și a dus pe Israel în robie în Asiria'. Scriitorul dă motivul: 'fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor… și s-au temut de alți dumnezei', zidind înălțimi 'de la turnul străjerilor până la cetatea întărită', așezând chipuri și dumbrăvi pe orice deal înalt, 'și au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: Să nu faceți acest lucru'. Și ca nu cumva Iuda să fie scuzat, 'Iuda n-a păzit poruncile Domnului Dumnezeului lor'. Străini sunt așezați în Samaria; tulburați de lei, cer un preot ca să-i învețe 'obiceiul Dumnezeului țării', totuși 'se temeau de Domnul și slujeau dumnezeilor lor'. Apoi Ezechia al lui Iuda: 'a avut încredere în Domnul Dumnezeul lui Israel… s-a alipit de Domnul și nu s-a abătut de la urmarea Lui'. 'A îndepărtat înălțimile, a sfărâmat chipurile, a tăiat dumbrăvile și a sfărâmat în bucăți șarpele de bronz pe care Moise îl făcuse', pe care poporul îl făcuse idol; și DOMNUL a fost cu el.
Studiu
Teodoret citește căderea Samariei ca plata coaptă a unei idolatrii care se răspândise în fiecare colț al pământului — nu limitată la cetăți, ci ajungând chiar și la turnurile singuratice de pe drumuri:
a zidit altare demonilor, și nu numai în cetăți și sate, ci și în turnurile de pe drum. Și refuză să lase regatul de sud să se ascundă în spatele celui de nord, căci istoricuI arată în mod deliberat că și Iuda a călcat poruncile și îndepărtează astfel orice scuză:
a demonstrat în mod necesar nelegiuirea seminției lui Iuda. Totuși aceleași capitole care consemnează ruina apostaziei ridică pe acela care a luat cealaltă cale; și Teodoret notează cum scriitorul se întoarce de la samariteni ca să laude pe regele care a slujit lui Dumnezeu ca David:
l-a admirat pe Ezechia pentru că a slujit Dumnezeului tuturor într-un chip asemenea lui David. Astfel verdictul istoriei este dublu și exact: idolatria persistentă, la nord și la sud deopotrivă, câștigă exilul; credința din toată inima, asemenea lui David, este calea vieții.
Considerați
Considerare
Inima reformei lui Ezechia, pentru Teodoret, este sfărâmarea șarpelui de bronz — și aici lectura sa sobră se înalță la cea mai adâncă evlavie a Bisericii. Ezechia a făcut ceea ce nimeni înaintea lui nu îndrăznise:
a îndepărtat și înălțimile, ceea ce niciunul dintre predecesorii săi nu făcuse. Și a sfărâmat chiar și șarpele de bronz, nu ca să dezonoreze lucrarea lui Moise, ci pentru că poporul transformase un semn sfânt într-un idol; Teodoret dezvăluie de ce l-a făcut Moise la început:
a sfărâmat în bucăți și șarpele de bronz, pe care marele Moise îl făcuse, nu ca să fie închinat, ci ca să prefigureze Patima mântuitoare. Aceasta este însăși lectura pe care Domnul Însuși o dă în Evanghelie: 'precum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului' (Ioan 3:14). Șarpele de bronz, înălțat pe prăjină, i-a vindecat pe cei ce se uitau la el de veninul șerpilor — un tip al lui Hristos înălțat pe Cruce, care vindecă pe toți cei ce se uită la El în credință de veninul Șarpelui celui vechi. Ezechia, deci, sfărâmând idolul în care se transformase șarpele, nu a sfărâmat profeția, ci a curățit-o; a dărâmat închinarea falsă pe care oamenii o îngrămădiseră peste semn, ca sensul adevărat al semnului — Patima mântuitoare — să stea curat. Astfel contrastul acestor capitole este pecetluit: nordul apostat a închinat ceea ce Dumnezeu a oprit și a fost pierdut; credinciosul Ezechia a curățat chiar și un lucru venerabil care alunecase în idolatrie și s-a alipit de DOMNUL și a fost mântuit. Chemarea este la o credință atât din toată inima, cât și discernătoare — alipindu-se numai de Dumnezeu și nelăsând ca nici măcar lucrurile bune să fie așezate în locul care Îi aparține Lui.
Răspunde
Auzi în căderea Samariei plata unei credințe lăsate să alunece puțin câte puțin. Israel nu a căzut într-o zi; altarele s-au ridicat mai întâi în cetăți, apoi în sate, apoi chiar și în turnurile singuratice de pe drumuri, până când idolatria a umplut tot pământul și DOMNUL și-a îndepărtat poporul de la fața Sa. Așadar veghează începuturile mici în tine însuți, căci necredincioșia persistentă, tolerată și scuzată, se sfârșește în exil de la Dumnezeu. Și nu zice, cum au scuzat unii pe Israel, că împrejurările tale sunt de vină; Teodoret nu va lăsa pe Iuda să se ascundă în spatele nordului, și nici tu nu te poți ascunde în spatele situației tale. Ci pune înaintea ochilor tăi credința lui Ezechia, care a avut încredere în DOMNUL și s-a alipit de El și nu s-a abătut de la urmarea Lui. Fii din toată inima cum a fost el — și fii discernător cum a fost el, căci credința adevărată va sfărâma chiar și un lucru venerabil când acesta s-a strecurat în locul lui Dumnezeu. Șarpele de bronz fusese odinioară sfânt, un tip al Crucii mântuitoare; totuși când oamenii au început să-i ardă tămâie, Ezechia l-a sfărâmat. Așadar privește cu sinceritate la ceea ce ai lăsat să alunece în idolatrie — chiar și daruri bune, chiar și lucruri sfinte folosite greșit — și dărâmă-l, ca numai Dumnezeu să aibă locul care este al Său. Apoi alipește-te de Domnul care a fost înălțat pentru tine precum șarpele a fost înălțat în pustie, și uită-te la El în credință, și trăiește.
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeule al lui Israel, care ai răbdat îndelung cu poporul Tău, dar la urmă ai îngăduit ca regatul apostat să fie dus în robie, ca plata idolatriei persistente să stea ca o avertizare pentru fiecare generație: păzește-mă de alunecarea înceată care a umplut un întreg pământ cu altare ale demonilor, de la cetăți până la turnurile singuratice ale drumului. Să nu-mi scuz necredincioșia prin împrejurările mele, nici să mă ascund în spatele păcatului altuia. Dă-mi mai degrabă credința lui Ezechia, care a avut încredere în Tine și s-a alipit de Tine și nu s-a abătut de la urmarea Ta, slujindu-Ți ca David cu toată inima. Fă-mă discernător cum a fost el, ca să dărâm chiar și lucrul venerabil care s-a strecurat în locul Tău, precum a sfărâmat șarpele de bronz pe care marele Moise îl făcuse ca să prefigureze Patima mântuitoare, când poporul îl făcuse idol. Și precum acel șarpe a fost înălțat în pustie pentru vindecarea tuturor celor ce se uitau la el, așa lasă-mă să mă uit în credință la Tine, înălțat pe Cruce, și să fiu vindecat de veninul vrăjmașului celui vechi. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, înălțat pentru mântuirea noastră, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →