← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați

1 Regi 11-12 — cu Matthew Henry

1 Împărați 11-12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi stăm cu Matthew Henry în timp ce ne ghidează prin capitolele de încheiere ale poveștii lui Solomon în 1 Regi. Expunerea sa atentă dezvăluie cât de repede chiar și o mare binecuvântare poate fi umbrită de infidelitate. Cu claritate blândă, Henry ne ajută să urmărim calea de la compromis la consecință, îndreptându-ne întotdeauna înapoi spre mila statornică a lui Dumnezeu. Cuvintele sale invită la o reflecție sobră asupra propriilor noastre căi de credință.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești 1 Regi capitolele 11 și 12 încet. Observă trecerea de la gloria lui Solomon la declinul său și la împărțirea care a urmat a regatului. Lasă textul să vorbească înainte de a te întoarce la observațiile lui Henry asupra acestor evenimente cruciale.
Studiu
Henry începe prin a examina prilejurile și detaliile îndepărtării lui Solomon de Dumnezeu. I. Să cercetăm prilejurile și detaliile acesteia. Oare Solomon va cădea, el care era frumusețea lui Israel și o atât de mare binecuvântare pentru generația sa? Da, este prea adevărat, iar Scriptura este credincioasă în a o relata, a o repeta și a face referire la ea mult timp după aceea, Neemia 13:26. Nu a fost niciun rege ca Solomon, care a fost iubit de Dumnezeul său, totuși chiar pe el l-au făcut să păcătuiască femei străine. Aceasta este rezumatul apostaziei sale; femeia l-a înșelat și a fost prima în greșeală. El urmărește apoi cum afecțiunea regelui pentru multe soții străine a dus la compromisuri ulterioare. 1. El s-a îndrăgostit de femei străine, multe femei străine. Aici a început revolta sa. (1.) S-a dăruit femeilor, împotriva cărora mama sa îl avertizase în mod deosebit. Pilde 31:3, Nu-ți da puterea ta femeilor (făcând poate aluzie la Samson, care și-a pierdut puterea dând informații despre ea unei femei), căci aceasta este ceea ce, mai mult decât orice altceva, distruge pe regi. Căderea tatălui său David a început cu poftele cărnii, de la care el ar fi trebuit să ia avertisment. Iubirea de femei a doborât pe mulți răniți (Pilde 7:26) și mulți (spune episcopul Hall) și-au rupt capul de propria coastă. (2.) A luat multe femei, atât de multe încât, în cele din urmă, au ajuns la 700 de soții și 300 de concubine, 1000 în total, și niciuna bună printre ele, după cum recunoaște el însuși în predica sa penitențială (Eclesiastul 7:28), căci nicio femeie de virtute statornicită nu ar fi fost una dintr-un astfel de grup. Dumnezeu interzisese prin legea Sa în mod deosebit regilor să înmulțească fie cai, fie soții, Deuteronom 17:16,17. Cum a încălcat prima lege, înmulțind caii și luându-i din Egipt (ceea ce era interzis expres în acea lege), citim în cap. 10:29, iar aici ni se spune cum a încălcat pe cea din urmă (care s-a dovedit a avea consecințe mai fatale) înmulțind soțiile. Observă, păcate mai mici, trecute cu vederea, deschid ușa unor păcate mai mari. David înmulțise și el prea mult soțiile, și poate că aceasta l-a făcut pe Solomon să presupună că este îngăduit. Observă, dacă cei care au reputație de religie într-un anumit lucru dau un exemplu rău, ei nu știu ce mare rău pot face prin el, în special propriilor copii. Un act rău al unui om bun poate avea consecințe mai pernicioase pentru alții decât douăzeci ale unui om rău. Probabil Solomon, când a început să înmulțească soțiile, nu intenționa să depășească numărul tatălui său. Dar calea păcatului este în jos; cei care au intrat în ea nu se pot opri ușor. Înțelepciunea divină a hotărât o singură femeie pentru un singur bărbat, așa a făcut la început; și cei care nu consideră una suficientă nu vor considera două sau trei suficiente. Pofta neînfrânată va fi fără margini, iar căprioara slăbită va rătăci fără sfârșit. Dar nu a fost totul: (3.) Ele erau femei străine, moabite, amonite etc., din națiunile cu care Dumnezeu le interzisese în mod deosebit să se căsătorească, v. 2. Unii cred că a fost din politică că s-a căsătorit cu aceste străine, pentru a obține prin ele informații despre starea acelor țări. Mai degrabă mă tem că a fost pentru că fiicele lui Israel erau prea grave și modeste pentru el, iar acele străine îl mulțumeau cu libertinajul și desfrânarea îmbrăcăminții, aerului și conversației lor. Sau, poate, era privit ca un semn de stat să aibă seralul său, ca și celelalte comori, umplut cu ceea ce era adus de departe; ca și cum aceea ar fi fost o onoare prea mare pentru cei mai buni supuși ai săi, ceea ce ar fi fost cu adevărat o rușine pentru cei mai de jos dintre ei — să fie metresele sale. Și, (4.) Pentru a desăvârși răul, Solomon s-a alipit de acestea în dragoste, v. 2. Nu numai că le-a ținut, dar a fost exagerat de îndrăgostit de ele, și-a pus inima asupra lor, și-a petrecut timpul printre ele, a considerat tot ce spuneau și făceau bun, și a disprețuit-o pe fiica lui Faraon, soția sa legitimă, care îi fusese dragă, și pe toate doamnele lui Israel, în comparație cu ele. Solomon era stăpân pe multă cunoștință, dar în ce scop, când nu avea o mai bună stăpânire asupra poftelor sale? Henry arată apoi progresia de la devoțiune răcită la idolatrie deschisă. 2. El a fost atras de ele la închinarea la dumnezei străini, așa cum Israel la Baal-Peor de fiicele Moabului. Aceasta a fost consecința rea a înmulțirii soțiilor. Avem motive să credem că i-a afectat sănătatea și a grăbit declinul vârstei asupra lui; i-a epuizat comoara, care, deși vastă într-adevăr, s-ar fi dovedit prea mică pentru a întreține mândria și vanitatea tuturor acestor femei; poate că l-a determinat, la sfârșitul vieții, să-și neglijeze afacerile, prin care și-a pierdut proviziile din străinătate, și a fost nevoit, pentru a-și menține grandoarea, să-și împovăreze supușii cu acele taxe de care s-au plâns, cap. 12:4. Dar niciuna dintre aceste consecințe nu a fost atât de rea ca aceasta: Soțiile sale i-au întors inima după alți dumnezei, v. 3,4. (1.) A devenit rece și indiferent în propria sa religie și neglijent în slujirea Dumnezeului lui Israel: Inima sa nu a fost desăvârșită cu Domnul Dumnezeul său (v. 4), nici nu L-a urmat pe deplin (v. 6), ca David. Nu putem presupune că a lepădat cu totul închinarea la Dumnezeu, cu atât mai puțin că a restrâns-o sau a împiedicat-o (slujba din templu a continuat ca de obicei); dar a devenit mai puțin frecvent și mai puțin serios în urcarea sa la casa Domnului și în prezența sa la altarul Său. Și-a părăsit prima dragoste, și-a pierdut zelul pentru Dumnezeu și nu a perseverat până la sfârșit așa cum începuse; de aceea se spune că nu a fost desăvârșit, pentru că nu a fost statornic; și nu L-a urmat pe Dumnezeu pe deplin, pentru că s-a întors de la a-L urma și nu a continuat până la sfârșit. Tatăl său David a avut multe greșeli, dar nu a neglijat niciodată închinarea la Dumnezeu, nici nu a devenit neglijent în aceasta, așa cum a făcut Solomon (soțiile sale folosind toate artele lor pentru a-l abate de la ea), și acolo a început apostazia sa. (2.) A tolerat și a întreținut idolatriei soțiilor sale și nu a făcut nicio scrupulă în a li se alătura în ea. Fiica lui Faraon a fost convertită (se presupune) la religia evreilor, dar, când a început să devină nepăsător în închinarea la Dumnezeu însuși, nu a folosit niciun mijloc pentru a-și converti celelalte soții la ea; în complezență față de ele, a construit capele pentru dumnezeii lor (v. 7,8), le-a întreținut preoții și, ocazional, a participat el însuși la altarele lor, făcând o glumă din asta, întrebând: 'Ce rău este în asta? Nu sunt toate religiile la fel?' ceea ce (spune episcopul Patrick) a fost boala unor mari minți. Când a satisfăcut astfel pe una, celelalte ar fi considerat rău dacă nu ar fi făcut la fel, așa că a făcut-o pentru toate soțiile sale (v. 8), și în cele din urmă a ajuns la un asemenea grad de impietate încât a ridicat un loc înalt pentru Chemoș pe dealul care este înaintea Ierusalimului, muntele Măslinilor, ca și cum ar fi vrut să înfrunte templul pe care el însuși îl construise. Aceste locuri înalte au continuat aici, fără a fi demolate complet, până în vremea lui Iosia, 2 Regi 23:13. Aceasta este relatarea dată aici despre apostazia lui Solomon. El se oprește pentru a deplânge natura neașteptată a acestei căderi în anii târzii ai lui Solomon. 1. Cât de ciudat, (1.) Că Solomon, la bătrânețe, să fie prins în cursele poftelor trupești, pofte tinerești. Așa cum nu trebuie să prezumăm niciodată asupra puterii hotărârilor noastre, tot așa nici asupra slăbiciunii corupțiilor noastre, ca să fim siguri și fără pază. (2.) Că un om atât de înțelept ca Solomon, atât de renumit pentru o înțelegere rapidă și o judecată sănătoasă, să se lase făcut un asemenea prost de aceste femei nebune. (3.) Că unul care avertizase atât de des și atât de clar pe alții despre pericolul iubirii de femei să fie el însuși atât de nenorocit de vrăjit de ea; este mai ușor să vezi un rău și să-l arăți altora, decât să-l evităm noi înșine. (4.) Că un om atât de bun, atât de zelos pentru închinarea la Dumnezeu, care fusese atât de familiarizat cu lucrurile divine și care se rugase acea rugăciune excelentă la sfințirea templului, să facă aceste lucruri păcătoase. Este acesta Solomon? Au ajuns toată înțelepciunea și devoțiunea sa la aceasta în cele din urmă? Niciodată o corabie atât de măreață nu a naufragiat; niciodată o coroană nu a fost atât de profanată.
Considerați

Considerare

Henry încheie secțiunea trăgând mai multe avertismente practice din relatare. 2. Ce vom spune la toate acestea? De ce a îngăduit Dumnezeu aceasta nu este treaba noastră să cercetăm; calea Sa este în mare și cărarea Sa în apele cele mari; El a știut cum să aducă slavă Sieși din aceasta. Dumnezeu a prevăzut-o când a spus despre cel care avea să construiască templul: Dacă va comite nelegiuire etc., 2 Samuel 7:14. Dar ne privește pe noi să cercetăm ce folos bun putem trage din ea. (1.) Cel ce crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Vedem cât de slabi suntem prin noi înșine, fără harul lui Dumnezeu; să trăim deci într-o dependență constantă de acel har. (2.) Vezi pericolul unei condiții prospere și cât de greu este să învingi ispitele ei. Solomon, ca Iesurun, s-a îngrășat și apoi a dat cu piciorul. Hrana potrivită, pentru care s-a rugat Agur, este mai sigură și mai bună decât hrana abundentă, de care Solomon era chiar sătul. (3.) Vezi ce nevoie au cei care au făcut o mare mărturisire de religie și s-au arătat înainte și zeloși în devoțiune să stea în pază, pentru că diavolul se va năpusti asupra lor cu cea mai mare violență, și, dacă se poartă rău, ocara este mai mare. Seara este cea care recomandă ziua; să ne temem deci, ca nu cumva, după ce am alergat bine, să părem că am rămas în urmă.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta ar putea mici compromisuri să-ți răcească prima dragoste pentru Dumnezeu? Cum provoacă realitatea anilor târzii ai lui Solomon orice presupunere că credincioșia trecută garantează statornicia viitoare? Ce pas practic poți face astăzi pentru a-ți păzi inima împotriva derivei lente pe care o descrie Henry?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, precum ne arată Cuvântul Tău cum chiar inima unui rege înțelept a fost abătută de iubiri mai mici, păstrează-ne credincioși doar Ție și păzește-ne de orice idol care ne-ar fura devotamentul. Prin Duhul Tău, întărește dragostea noastră pentru Hristos mai presus de toate, ca să umblăm în ascultare și să ne odihnim în mila care ne ține strâns. Restaurează pe cei ce au rătăcit și ajută-ne să sfârșim bine, spre lauda slavei Tale. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →