Eterniseed › Curriculum › Iacov
Iacov 5 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la capitolul 5 din Iacov oferă un tratament clar și profund atât al avertismentului cât și al mângâierii. Cuvintele sale ne ghidează prin adresa severă a apostolului către bogații asupritori și sfatul său tandru către credincioșii suferinzi. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să ne examinăm propriile inimi înaintea Domnului oștirilor. Perspectiva pastorală a lui Henry ne ajută să vedem cum răbdarea, rugăciunea și sinceritatea marchează viața credinței. Lecția de astăzi se bazează direct pe expunerea sa pentru ca textul antic să vorbească proaspăt în mersul nostru prezent cu Dumnezeu.
Citește
Citire
Să auzim acum capitolul întreg așa cum l-a scris Iacov. Citiți încet, lăsând fiecare avertisment și fiecare făgăduință să se așeze în inimă. Observați mișcarea de la judecata asupra bogaților nedrepți la răbdarea statornică pentru sfinți și în cele din urmă la îndrumările practice pentru rugăciune și mărturisire. Cereți Duhului să vă deschidă urechile ca să primiți cuvântul cu blândețe.
Studiu
Henry stabilește contextul istoric pentru avertismentele care urmează.
I. Să luăm în considerare adresa către păcătoși; și aici găsim că Iacov întărește ceea ce a spus marele său Învățător: Vai de voi, bogaților, căci ați primit mângâierea voastră, Luca vi. 24. Bogații cărora li s-a trimis acest cuvânt de avertizare nu erau cei care mărturiseau religia creștină, ci evreii lumești și necredincioși, despre care se spune aici că au condamnat și au omorât pe cel drept, ceea ce creștinii nu aveau putere să facă; și deși această epistolă a fost scrisă de dragul credincioșilor și le-a fost trimisă în principal lor, totuși, printr-o apostrofă, evreii necredincioși pot fi socotiți aici ca fiind vorbiți. Ei nu voiau să asculte cuvântul și de aceea este scris, ca să-l poată citi. Este de observat, chiar în prima înscriere a acestei epistole, că nu este adresată, ca epistolele lui Pavel, fraților în Hristos, ci, în general, celor douăsprezece seminții; și salutul nu este har și pace de la Hristos, ci, în general, salutare, cap. i. 1. Săracii dintre evrei au primit evanghelia și mulți dintre ei au crezut; dar majoritatea bogaților au respins creștinismul și s-au împietrit în necredința lor și i-au urât și prigonit pe cei ce au crezut în Hristos. Către acești oameni bogați asupritori, necredincioși și prigonitori se adresează apostolul în primele șase versete.Henry continuă specificând păcatele care provoacă judecata divină.
2. Apostolul arată care sunt acele păcate ce vor aduce astfel de nenorociri. A fi într-o stare atât de deplorabilă trebuie să se datoreze fără îndoială unor crime foarte grave. (1.) Lăcomia este pusă pe seama acestui popor; și-au pus deoparte hainele până s-au umplut de molii și au fost mâncate; și-au adunat aurul și argintul până s-au ruginit și au mucegăit. Este o mare rușine pentru aceste lucruri că poartă în ele principiile propriei lor corupții și consumări — haina naște molia care o roade, aurul și argintul nasc mucegaiul care le mănâncă; dar rușinea cade cel mai greu asupra celor ce adună și păstrează aceste lucruri până ajung să fie astfel corupte, mucegăite și mâncate. Dumnezeu ne dă averile lumești ca să-L cinstim și să facem bine cu ele; dar dacă, în loc de aceasta, le adunăm în mod păcătos, printr-o afecțiune exagerată față de ele sau printr-o neîncredere în providența lui Dumnezeu pentru viitor, aceasta este o crimă foarte gravă și va fi mărturisită împotriva de însăși rugina și corupția comorii astfel adunate. (2.) Alt păcat pus în sarcina celor împotriva cărora scrie Iacov este asuprirea: Iată, plata lucrătorilor care au secerat câmpurile voastre, pe care ați reținut-o prin înșelăciune, strigă, etc., v. 4. Cei ce au bogăție în mâini primesc putere în mâini și atunci sunt ispitiți să abuzeze de acea putere ca să asuprească pe cei de sub ei. Bogații îi aflăm aici folosindu-i pe săraci la muncile lor, iar bogații au tot atâta nevoie de munca săracilor pe cât au săracii de salarii de la bogați și nu s-ar putea lipsi de ei; dar totuși, fără a lua în seamă aceasta, au reținut plata lucrătorilor; având putere în mâini, este probabil că au făcut cu săracii cele mai grele târguri cu putință și chiar după aceea nu și-au ținut târgurile cum ar fi trebuit. Acesta este un păcat care strigă, o nelegiuire care strigă astfel încât să ajungă la urechile lui Dumnezeu; și, în acest caz, Dumnezeu trebuie privit ca Domnul oștirilor, Kyriou sabaoth, o expresie folosită adesea în Vechiul Testament, când poporul lui Dumnezeu era fără apărare și avea nevoie de protecție, iar dușmanii lor erau numeroși și puternici. Domnul oștirilor, care are la dispoziție toate rangurile de ființe și creaturi și care le așază pe toate la locurile lor, aude pe asuprit când strigă din pricina cruzimii sau nedreptății asupritorului și va da porunci unora dintre acele oștiri care sunt sub El (îngeri, diavoli, furtuni, boli sau asemenea) să răzbune nedreptățile făcute celor tratați în mod nedrept și nemilos. Feriți-vă de acest păcat al înșelăciunii și asupririi și evitați chiar și aparențele lui. (3.) Alt păcat menționat aici este senzualitatea și voluptatea. Ați trăit în plăcere pe pământ și ați fost desfrânați, v. 5. Dumnezeu nu ne interzice să folosim plăcerea; dar a trăi în ele ca și cum n-am trăi pentru altceva este un păcat foarte provocator; și a face aceasta pe pământ, unde suntem doar străini și peregrini, unde nu suntem decât pentru o vreme și unde ar trebui să ne pregătim pentru veșnicie — aceasta este o agravare gravă a păcatului voluptății. Luxul îi face pe oameni desfrânați, ca în Osea xiii. 6, După pășunea lor, așa s-au săturat; s-au săturat și inima li s-a înălțat; de aceea M-au uitat pe Mine. Desfrânarea și luxul sunt de obicei efectele marii belșuguri și abundențe; este greu pentru oameni să aibă mare belșug și abundență; este greu pentru oameni să aibă mari averi și să nu se răsfețe prea mult în plăceri trupești, senzuale: 'V-ați hrănit inimile ca într-o zi de măcel': trăiți ca și cum ar fi în fiecare zi o zi de jertfe, o sărbătoare; și astfel inimile voastre sunt îngrășate și hrănite spre stupiditate, moleșeală, mândrie și insensibilitate față de nevoile și suferințele altora.' Unii pot spune: 'Ce rău este în buna dispoziție, cu condiția ca oamenii să nu cheltuiască mai mult decât au?' Ce! Nu este niciun rău ca oamenii să-și facă dumnezei din pântecele lor și să le dea totul acestora, în loc să abunde în fapte de milostenie și evlavie? Nu este niciun rău ca oamenii să se facă nepotriviți pentru a se îngriji de sufletele lor, îngăduind poftele trupurilor lor? Cu siguranță că ceea ce a adus flăcări peste Sodoma și ar aduce aceste nenorociri pentru care bogații sunt chemați aici să plângă și să urle, trebuie să fie un rău grav! Mândria, lenea și săturarea de pâine înseamnă același lucru cu a trăi în plăcere, a fi desfrânat și a hrăni inima ca într-o zi de măcel. (4.) Alt păcat pus aici în sarcina bogaților este prigonirea: Ați condamnat și ați omorât pe cel drept, iar el nu vă rezistă, v. 6. Aceasta umple măsura nelegiuirii lor. Au asuprit și au acționat foarte nedrept ca să obțină averi; când le-au avut, s-au lăsat în voia luxului și senzualității, până au pierdut orice simț și simțire față de nevoile sau suferințele altora; și atunci prigonesc și ucid fără remușcare. Pretind că acționează legal, într-adevăr, condamnă înainte de a ucide; dar urmăririle nedrepte, oricât de mult ar purta culoarea legii, vor veni la socoteală când Dumnezeu va face cercetare pentru sânge, la fel ca masacrele și crimele directe. Observați aici, cel drept poate fi condamnat și omorât: dar apoi observați iarăși, când astfel de oameni suferă și se supun fără rezistență la sentința nedreaptă a asupritorilor, aceasta este marcată de Dumnezeu, spre cinstea celor ce suferă și spre rușinea prigonitorilor lor; aceasta arată de obicei că judecățile sunt la ușă și putem concluziona cu siguranță că va veni o zi a socotelii, ca să răsplătească răbdarea celor asupriți și să zdrobească pe asupritor. Până aici merge adresa către păcătoși.Henry se întoarce apoi la îndatoririle cerute de la credincioșii suferinzi.
1. Luați seama la datoria voastră: Fiți răbdători (v. 7), întăriți-vă inimile (v. 8), nu vă plângeți unii împotriva altora, fraților, v. 9. Luați în considerare bine înțelesul acestor trei expresii: — (1.) 'Fiți răbdători — purtați-vă suferințele fără murmur, nedreptățile fără răzbunare; și, deși Dumnezeu nu ar apărea în vreun mod vizibil pentru voi imediat, așteptați-L. Vedeniile este pentru un timp hotărât; la sfârșit va vorbi și nu va minți; de aceea așteptați-o. Este doar o clipă și Cel ce va veni va veni și nu va întârzia. Lăsați-vă răbdarea să se lungească până la îndelungă răbdare;' așa înseamnă cuvântul folosit aici, makrothymesate. Când ne-am făcut lucrarea, avem nevoie de răbdare ca să așteptăm răsplata. Această răbdare creștină nu este o simplă supunere la necesitate, cum era răbdarea morală învățată de unii filozofi, ci este o smerită încuviințare a înțelepciunii și voii lui Dumnezeu, cu ochiul la o viitoare răsplată glorioasă: Fiți răbdători până la venirea Domnului. Și pentru că aceasta este o lecție pe care creștinii trebuie s-o învețe, oricât de grea sau dificilă ar fi, este repetată în v. 8, Fiți și voi răbdători. (2.) 'Întăriți-vă inimile — lăsați-vă credința să fie tare, fără șovăire, practicarea binelui constantă și continuă, fără oboseală, iar hotărârile voastre pentru Dumnezeu și ceruri fixe, în ciuda tuturor suferințelor sau ispitirilor.' Prosperitatea celor răi și suferința celor drepți au fost în toate veacurile o foarte mare încercare pentru credința poporului lui Dumnezeu. David ne spune că picioarele i s-au clătinat aproape, când a văzut prosperitatea celor răi, Ps. lxxiii. 2, 3. Unii dintre acei creștini cărora le scria Sf. Iacov s-ar fi putut afla probabil în aceeași stare clătinătoare; și de aceea sunt chemați să-și întărească inimile; credința și răbdarea vor întări inima. (3.) Nu vă plângeți unii împotriva altora; cuvintele me stenazete înseamnă Nu gemeți unii împotriva altora, adică 'Nu faceți pe unul pe altul neliniștit prin gemetele voastre murmurânde la ceea ce vi se întâmplă, nici prin gemetele voastre neîncrezătoare cu privire la ceea ce ar putea veni mai departe asupra voastră, nici prin gemetele voastre răzbunătoare împotriva instrumentelor suferințelor voastre, nici prin gemetele voastre invidioase la cei ce pot fi feriți de calamitățile voastre: nu vă faceți pe voi înșivă neliniștiți și nu faceți pe unul pe altul neliniștit prin astfel de gemete și întristări reciproce.' 'Apostolul mi se pare mie' (spune Dr. Manton) 'că taxează aici acele nedreptăți și animozități reciproce cu care creștinii acelor vremuri, împărțiți sub numele de circumcizie și necircumcizie, se întristau unii pe alții și își dădeau unul altuia pricină de gemete; astfel încât nu suspinau doar sub asupririle bogaților prigonitori, ci sub nedreptățile pe care le sufereau de la mulți dintre frați care, împreună cu ei, mărturiseau sfânta credință.' Cei ce sunt în mijlocul unor dușmani comuni și în orice împrejurări de suferință ar trebui să fie cu deosebită grijă să nu se întristeze și să nu geamă unii împotriva altora, altfel judecățile vor veni asupra lor la fel ca asupra altora; și cu cât astfel de plângeri prevalează mai mult, cu atât arată mai aproape judecata.
Considerați
Considerare
Henry oferă exemple pentru a întări chemarea la răbdare.
2. Luați în considerare ce încurajare există aici pentru creștini ca să fie răbdători, să-și întărească inimile și să nu se plângă unii împotriva altora. Și, (1.) 'Priviți la exemplul agricultorului: El așteaptă rodul prețios al pământului și are îndelungă răbdare pentru el, până primește ploaia timpurie și pe cea târzie. Când semănați grâul în pământ, așteptați multe luni ploaia dintâi și pe cea din urmă și sunteți dispuși să așteptați până la seceriș rodul muncii voastre; și nu vă va învăța aceasta să purtați câteva furtuni și să fiți răbdători pentru un timp, când așteptați o împărăție și fericire veșnică? Luați în considerare pe cel ce așteaptă o recoltă de grâu; și nu veți aștepta voi o cunună de slavă? Dacă ar trebui să fiți chemați să așteptați puțin mai mult decât agricultorul, nu este ceva proporțional mai mare și infinit mai vrednic de așteptarea voastră? Dar,' (2.) 'Gândiți-vă cât de scurt poate fi timpul vostru de așteptare: Venirea Domnului se apropie, v. 8; iată, Judecătorul stă la ușă, v. 9. Nu fiți nerăbdători, nu vă certați unii cu alții; marele Judecător, care va îndrepta toate lucrurile, care va pedepsi pe cei răi și va răsplăti pe cei buni, este aproape: El ar trebui conceput de voi ca stând la fel de aproape ca unul care bate tocmai la ușă.' Venirea Domnului ca să pedepsească pe evreii răi era atunci foarte aproape, când Iacov a scris această epistolă; și, ori de câte ori răbdarea și celelalte haruri ale poporului Său sunt încercate într-un mod extraordinar, certitudinea venirii lui Hristos ca Judecător și apropierea ei ar trebui să le întărească inimile. Judecătorul este acum cu mult mai aproape, în venirea Sa ca să judece lumea, decât când a fost scrisă această epistolă, mai aproape cu peste șaptesprezece sute de ani; și de aceea aceasta ar trebui să aibă un efect mai mare asupra noastră. (3.) Primejdia de a fi condamnați când apare Judecătorul ar trebui să ne îndemne să ne împlinim datoria așa cum a fost arătată mai înainte: Nu vă plângeți, ca să nu fiți condamnați. Iritabilitatea și nemulțumirea ne expun la judecata dreaptă a lui Dumnezeu și ne aducem mai multe calamități asupra noastră prin gemetele și plângerile noastre murmurânde, neîncrezătoare, invidioase unii împotriva altora, decât suntem conștienți. Dacă evităm aceste rele și suntem răbdători sub încercările noastre, Dumnezeu nu ne va condamna. Să ne încurajăm cu aceasta. (4.) Suntem încurajați să fim răbdători prin exemplul profeților (v. 10): Luați pe profeți, care au vorbit în numele Domnului, ca exemplu de suferință și de răbdare. Observați aici, profeții, cărora Dumnezeu le-a dat cea mai mare cinste și față de care a avut cea mai mare favoare, au fost cei mai încercați: și, când ne gândim că cei mai buni oameni au avut cea mai grea tratare în această lume, ar trebui prin aceasta să fim împăcați cu suferința. Observați mai departe, cei ce au fost cele mai mari exemple de suferință au fost și cele mai bune și mai mari exemple de răbdare: necazul lucrează răbdare. Pe aceasta Iacov ne-o dă ca simț comun al credincioșilor (v. 11): Socotim fericiți pe cei ce rabdă: îi privim pe cei drepți și răbdători care suferă ca pe cei mai fericiți oameni. Vezi cap. i. 2-12. (5.) Iov este de asemenea propus ca exemplu pentru încurajarea celor încercați. Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul Domnului, etc., v. 11. În cazul lui Iov aveți un exemplu de varietate de nenorociri și de unele foarte grele, dar sub toate a putut binecuvânta pe Dumnezeu și, în ce privește înclinarea generală a duhului său, a fost răbdător și smerit: și ce a urmat pentru el la sfârșit? Cu adevărat, Dumnezeu a împlinit și a adus la îndeplinire acele lucruri pentru el care dovedesc limpede că Domnul este foarte milostiv și plin de îndurare. Cel mai bun mod de a purta necazurile este să privești la sfârșitul lor; și mila lui Dumnezeu este astfel încât nu va întârzia să le aducă la sfârșit când scopurile Sale au fost odată împlinite; și îndurarea gingașă a lui Dumnezeu este astfel încât va face poporului Său o despăgubire abundentă pentru toate suferințele și necazurile lor. Măruntaiele Lui se mișcă pentru ei în timp ce suferă, dărnicia Lui se manifestă după aceea. Să slujim Dumnezeului nostru și să îndurăm încercările noastre ca cei ce cred că sfârșitul va încununa totul.Henry încheie secțiunea cu avertismente împotriva jurămintelor profane.
1. Mai presus de toate, nu jurați; dar câți sunt cei ce iau seama la aceasta mai puțin decât la orice altceva și care nu iau în seamă nimic atât de puțin ca jurămintele profane obișnuite! Dar de ce mai presus de toate este interzis jurământul aici? (1.) Pentru că lovește cel mai direct la cinstea lui Dumnezeu și aruncă cel mai expres dispreț asupra numelui și autorității Sale. (2.) Pentru că acest păcat are, dintre toate păcatele, cea mai mică ispită: nu este câștigul, nici plăcerea, nici reputația care pot mișca pe oameni la el, ci o dorință de a păcătui și o arătare inutilă a vrăjmășiei față de Dumnezeu. Vrăjmașii Tăi iau în deșert Numele Tău, Ps. cxxxix. 20. Aceasta este o dovadă că oamenii sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu, oricât ar pretinde că se numesc cu Numele Lui sau uneori să-L complimenteze în fapte de închinare. (3.) Pentru că este cel mai greu de lăsat când odată oamenii s-au obișnuit cu el, de aceea ar trebui mai presus de toate păzit împotriva lui. Și, (4.) 'Mai presus de toate nu jurați, căci cum puteți aștepta ca Numele lui Dumnezeu să fie un turn tare pentru voi în necazul vostru dacă Îl profanați și vă jucați cu el în alte vremuri?' Dar (cum observă Mr. Baxter) 'toate acestea sunt atât de departe de a interzice jurămintele necesare încât nu fac decât să le confirme, păstrând cuvenita reverență față de ele.' Și apoi notează mai departe că 'Adevărata natură a unui jurământ este, prin vorbirea noastră, să punem zălog reputația unui anumit sau mare lucru, pentru a adeveri un lucru mai puțin îndoielnic; și nu (cum se susține de obicei) un apel la Dumnezeu sau la alt judecător.' De aceea a ajuns să fie în uz jurarea pe ceruri, pe pământ și prin celelalte jurăminte la care se referă apostolul. Evreii au crezut că dacă omit doar marele jurământ Chi-Eloah, sunt în siguranță. Dar au devenit atât de profani încât au jurat pe creatură, ca și cum ar fi Dumnezeu; și astfel au înălțat-o în locul lui Dumnezeu; în timp ce, pe de altă parte, cei ce jură obișnuit și profan pe Numele lui Dumnezeu Îl pun astfel la același nivel cu orice lucru obișnuit.
Răspunde
Răspuns
Unde ar putea Duhul să expună o iubire de bogății sau un duh de asuprire în propria mea viață? Cum sunt invitat să-mi lungească răbdarea în timp ce aștept venirea Domnului? În ce conversații obișnuite sunt ispitit să tratez Numele lui Dumnezeu cu ușurință mai degrabă decât să las da-ul meu să fie da?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeul nostru, întărește-ne prin Duhul Tău ca să luăm aminte la avertismentele Cuvântului Tău împotriva lăcomiei și asupririi, ca să umblăm în dreptate și smerenie înaintea Judecătorului care stă la ușă. Dă-ne răbdarea profeților și a lui Iov, păzindu-ne limbile de cârtire și umplându-ne inimile cu rugăciune fierbinte și dragoste sinceră unii pentru alții. Ține-ne statornici până la arătarea lui Hristos Mântuitorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →