Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 11 — cu al.)
Deschidere
În căldura simplă a confesiunii reformate adnotatorii de la Geneva, Teodor Beza, William Whittingham și colegii lor lucrători, au expus Notele marginale ale Bibliei de la Geneva din 1599 pe capitolul unsprezece din Romani. Adnotările lor atente desfășoară doctrina apostolului despre alegere, rămășița după har și căile de nepătruns ale lui Dumnezeu cu atât evreul cât și neamurile. Ne întoarcem la aceste note astăzi pentru ca Duhul să ne întărească asigurarea și să ne smerească inimile înaintea milei suverane a Domnului.
Citește
Citire
Să auzim acum textul sacru însuși. Cu Biblii deschise și inimi liniștite citim capitolul unsprezece din Romani, cerând Domnului să ne pregătească pentru lumina pe care slujitorii săi ne-au lăsat-o în margine. Fie ca citirea să trezească credința și să ne îndemne să urmărim credincioșia legământului lui Dumnezeu de la Avraam până în ziua de azi.
Studiu
Adnotatorii de la Geneva încep prin a expune primele dovezi ale unei rămășițe alese în Israel.
Versetul 1. 11:1 Zic deci: {1} A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Să nu fie! Căci {2} și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. (1) Acum apostolul arată cum trebuie aplicată această doctrină altora, rămânând totuși în cauza sa propusă. De aceea ne învață că nu toți evreii în particular sunt lepădați și de aceea nu trebuie să pronunțăm cu grabă despre persoane individuale, dacă sunt sau nu din numărul celor aleși. (2) Prima dovadă: sunt evreu și totuși ales, deci putem și trebuie să fim pe deplin siguri de alegerea noastră, așa cum s-a spus mai înainte: dar despre alt om nu putem fi atât de siguri și totuși a noastră ne poate face să sperăm bine despre alții.Ei apasă apoi distincția dintre har și fapte în chemarea acelei rămășițe.
Versetul 6. 11:6 {5} Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte: altfel harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har: altfel fapta nu mai este faptă. (5) Chiar dacă nu toți sunt aleși și chemați, totuși cei ce sunt aleși să-și amintească că sunt aleși în mod liber: și cei ce refuză cu încăpățânare harul și mila liberă a lui Dumnezeu să și-o atribuie lor înșiși. (e) Această zicere dărâmă doctrina tuturor felurilor și modurilor de fapte, prin care justificatorii noștri de sine învață că faptele sunt fie în întregime fie parțial cauza îndreptățirii noastre.Ei arată apoi cum împietrirea prezentă a lui Israel slujește scopului mai larg al milei față de neamuri.
Versetul 11. 11:11 {7} Zic deci: Au șovăit ei ca să cadă? Să nu fie! Ci prin căderea lor mântuirea a venit la neamuri, ca să-i provoace la râvnă. (7) Dumnezeu a rânduit această lepădare a evreilor, ca să fie o ocazie de a chema neamurile: și iarăși să întoarcă această chemare a neamurilor, ca să fie o ocazie de a restaura pe evrei, adică ca ei, fiind aprinși și provocați de râvna neamurilor, să îmbrățișeze la urmă Evanghelia. Și prin aceasta putem învăța că asprimea lui Dumnezeu slujește la arătarea slavei sale tot atât de mult ca și mila sa, și de asemenea că Dumnezeu își pregătește sieși o cale de a arăta mila prin asprimea sa: astfel încât nu trebuie să deznădăjduim cu grabă de vreun om, nici să triumfăm cu mândrie asupra altor oameni, ci mai degrabă să-i provocăm la o râvnă sfântă, ca Dumnezeu să fie slăvit și în ei.
Considerați
Considerare
În cele din urmă adnotatorii ne conduc să adorăm adâncimea înțelepciunii lui Dumnezeu și caracterul neschimbător al legământului său.
Versetul 29. 11:29 {15} Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără pocăință. (15) Rațiunea sau dovada: pentru că legământul făcut cu acea națiune pentru viața veșnică nu poate fi zădărnicit sau în zadar.Ei încheie prin a atribui toate lucrurile slavei lui Dumnezeu singur.
Versetul 36. 11:36 Căci din El și prin El și pentru {k} El sunt toate lucrurile: a Lui să fie slava în veci. Amin. (k) Adică pentru Dumnezeu, căruia I se atribuie toate lucrurile, nu numai lucrurile care au fost făcute, ci mai ales lucrările sale noi pe care le lucrează în aleșii săi.
Răspunde
Răspuns
Unde îmi găsesc propria asigurare — în harul ales al lui Dumnezeu sau în ceva ce îmi închipui că am adus eu? Cum mă mișcă misterul împietririi lui Israel să mă rog pentru poporul evreu și să mă feresc de mândrie ca credincios dintre neamuri? În ce feluri sunt ispitit să măsor judecățile lui Dumnezeu prin propria mea înțelegere mai degrabă decât să mă plec înaintea căilor sale de nepătruns?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeule al lui Avraam, Isaac și Iacov, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale adnotatorilor de la Geneva care au deschis Cuvântul tău poporului tău în generația lor. Dă-ne aceeași evlavie pentru legământul tău și aceeași smerenie înaintea harului tău ales. Ferește-ne de a ne lăuda împotriva ramurilor naturale și învață-ne să ne temem de Tine cu sfântă teamă. Fie ca rămășița după har să se înmulțească în zilele noastre și fie ca evreu și neam împreună să fie altoiți în singurul măslin al milei tale. Din Tine, prin Tine și pentru Tine sunt toate lucrurile; Ție să-Ți fie slava în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →