← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 109-110 — cu Ioan Calvin

Psalmii 109-110Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Psalmilor 109 și 110. Calvin arată cum David, confruntându-se cu acuzații false neîncetate, își încredințează cauza în întregime lui Dumnezeu. Cuvintele sale indică, de asemenea, înainte spre Hristos și încercările întregii biserici. Prin tratamentul verset cu verset al lui Calvin, învățăm atât adâncimea suferinței lui David, cât și postura potrivită a credinciosului sub atac. În timp ce ascultăm, să ne acordeze Spiritul aceeași încredere statornică în îndreptățirea lui Dumnezeu pe care Calvin o evidențiază de-a lungul acestor capitole.
Citește

Citire

Pregătește-te acum să auzi textul Psalmilor 109 și 110. Lasă cuvintele lui David să te învăluie, observând contrastul ascuțit dintre veninul dușmanilor săi și apelul său statornic la Domnul. Citește încet, permițând lamentărilor și imprecatiilor să se înregistreze, apoi observă cum tonul se schimbă în Psalmul 110 spre domnia victorioasă a Mesia. Cere Spiritului să-ți pregătească inima pentru perspectivele lui Calvin care urmează.
Studiu
Calvin își deschide comentariul la Psalmul 109 examinând apelul lui David la Dumnezeu ca Dumnezeu al laudei sale. 1 Dumnezeule al laudei mele! nu tăcea În aceste cuvinte, care pot fi considerate ca o introducere la psalm, David declară că nu putea găsi și nici nu dorea pe altcineva decât pe Dumnezeu să se ridice în apărarea integrității inimii sale. Căci numindu-L pe El Dumnezeul laudei sale, el îi încredințează apărarea nevinovăției sale, în fața calomniilor prin care era aproape universal asaltat. Unii sunt de părere că această propoziție trebuie înțeleasă ca referindu-se la faptul că David a declarat de fapt că el însuși era publicatorul laudelor lui Dumnezeu; dar scopul pasajului se opune unei astfel de interpretări; căci îl găsim pe David apelând la judecata lui Dumnezeu împotriva urii nedrepte și crude la care era supus în lume. Există în cuvinte un contrast implicit, deoarece, atunci când calomnia este rampantă, nevinovăția este apreciată în mod corespunzător doar de Dumnezeu. Sensul pasajului este acesta: Doamne, deși pot fi privit ca cel mai josnic dintre cei josnici și expus la ocara lumii, totuși Tu vei menține dreptatea caracterului meu și, din această cauză, vei pune și lauda mea. [295] Această interpretare corespunde bine cu cea care este imediat subînțeleasă, nu tăcea Căci atunci când suntem copleșiți de aspersiunile celor răi, ar fi cu siguranță nepotrivit din partea lui Dumnezeu, care este martorul nevinovăției noastre, să rămână tăcut. În același timp, ceea ce am afirmat anterior nu trebuie uitat, că în timp ce David deplânge rănile pe care le suferea în mod particular, totuși, în propria sa persoană, el îl reprezenta pe Hristos și întregul trup al Bisericii Sale. Din aceasta învățăm, atunci când suntem supuși oricărui fel de indignitate de către oameni, să ne odihnim cu deplină încredere sub protecția lui Dumnezeu singur. Nimeni, totuși, nu poate, cu sinceritate de inimă, să se predea în întregime în mâna lui Dumnezeu, decât dacă a format mai întâi hotărârea de a trata cu dispreț ocările lumii și este, de asemenea, pe deplin convins că îl are pe Dumnezeu ca apărător al cauzei sale. Calvin abordează apoi opoziția cu care s-a confruntat David în ciuda dragostei sale. 4 Din cauza dragostei mele au fost împotrivă-mi [296] Psalmistul declarase deja cu solemnitate că adversarii săi, neprovocați de vreo vătămare adusă lor de el și fără niciun motiv just, au devenit, prin simplă furie diavolească, dușmanii săi cei mai de neînduplecat. Aici el confirmă adevărul acelei declarații spunând că el fusese prietenul lor. Căci există mult mai mult merit în a arăta bunătate unui dușman decât pur și simplu a te abține de la a face ceea ce este rău. Și din aceasta putem percepe că influența lui Satan trebuie să fie înspăimântător de puternică atunci când ia inimile oamenilor captive după voia sa. Căci nimic nu poate fi mai nefiresc decât a urî și a persecuta cu cruzime pe cei care ne iubesc. La dragoste el adaugă și fapte de bunătate, însemnând că scopul său era să le asigure bunăvoința prin acte exterioare de binefacere. Cu privire la răspunsul lui David, Calvin se întoarce la practica de a se încredința rugăciunii. 5 Dar eu m-am dat rugăciunii [297] Unii sunt de părere că aceste cuvinte se referă la revărsarea de către David a unei rugăciuni pentru dușmanii săi în chiar momentul în care aceștia îl asaltau cu furie și cu aceasta corespunde ceea ce am afirmat în Psalmul 35:13. Dar interpretarea mai clară și, pentru mine, preferabilă, este că atunci când a fost atacat într-un mod crud și ostil, el nu a recurs la astfel de mijloace nelegiuite ca răsplătirea răului cu rău, ci s-a încredințat în mâna lui Dumnezeu, fiind pe deplin mulțumit că El singur putea să-l păzească de orice rău. Și este cu siguranță o mare și de dorit realizare pentru un om să-și stăpânească pasiunile astfel încât să facă apel direct și imediat la tribunalul lui Dumnezeu, chiar în momentul în care este abuzat fără motiv și când chiar rănile pe care le suportă sunt calculate să-l incite la răzbunare. Căci există unii care, în timp ce scopul lor este să trăiască în termeni de prietenie cu cei buni, venind în contact cu oameni răi, își imaginează că sunt perfect liberi să întoarcă vătămare pentru vătămare; și la această ispită toți cei evlavioși simt că sunt supuși. Duhul Sfânt, totuși, ne reține, astfel încât, deși adesea provocați de cruzimea dușmanilor noștri să căutăm răzbunare, totuși abandonăm toate mijloacele frauduloase și violente și ne întoarcem prin rugăciune doar la Dumnezeu. Prin acest exemplu, pe care David ni-l pune aici înainte, suntem instruiți că trebuie să recurgem la aceleași mijloace dacă am dori să ne biruim dușmanii prin puterea și protecția lui Dumnezeu. În Psalmul 69:13 avem un pasaj paralel: 'Cei ce ședeau la poartă vorbeau împotriva mea; și eram cântarea celor ce beau băutură tare. Dar rugăciunea mea a fost făcută Ție, Doamne!' În acel pasaj, ca și în cel de sub revizuire, modul de exprimare este eliptic. În plus, scopul lui David în aceste cuvinte este de a ne informa că, deși era conștient că întreaga lume i se opunea, totuși putea să-și arunce toate grijile asupra lui Dumnezeu, și aceasta era de ajuns pentru a-i face mintea calmă și liniștită. Și deoarece Duhul Sfânt i-a învățat pe David și pe toți cei evlavioși să ofere rugăciuni ca acestea, trebuie să urmeze că cei care, în această privință, îi imită, vor fi ajutați prompt de Dumnezeu atunci când îi vede persecutați cu reproș și cu josnicie.
Considerați

Considerare

Calvin explorează natura imprecatiilor din psalm, asigurând o înțelegere corectă a intenției lor. 6 Pune peste el o persoană rea. [305] Până acum și-a revărsat plângerea împotriva unui număr mare de persoane; acum pare să o îndrepte împotriva unei singure persoane. Probabil vorbește despre fiecare dintre ei în mod individual. Este, totuși, la fel de probabil că se referă în termeni foarte marcați la cineva anume dintre aceste persoane rele, cel mai notoriu transgresor dintre ei. Unii presupun, și nu fără motiv, că Doeg este persoana vizată aici, care, prin trădarea și revolta sa, a căutat să aducă ruină nu numai asupra lui David, ci și asupra tuturor preoților sfinți; și știm că acest psalm este aplicat de Petru lui Iuda (Faptele 1:20). Dar cu egală proprietate și, cu siguranță, nu mai puțin puternic, această plângere poate fi considerată aplicabilă unui prieten cel mai intim și particular al Psalmistului. Cu privire la imprecatiile conținute în acest psalm, va fi potrivit să ținem minte ceea ce am spus în altă parte, că atunci când David formează astfel de blesteme sau își exprimă dorințele pentru ele, el nu este instigat de nicio propensiune carnală imoderată, nici nu este acționat de zel fără cunoștință, nici nu este influențat de nicio considerație personală privată. Aceste trei chestiuni trebuie cântărite cu atenție, căci în proporție cu cantitatea de stimă de sine pe care o posedă un om, este el atât de îndrăgostit de propriile interese încât să se repeadă asupra răzbunării. De aici rezultă că, cu cât o persoană este mai devotată egoismului, cu atât va fi mai imoderat de dependent de promovarea propriilor interese individuale. Această dorință de promovare a interesului personal dă naștere unei alte specii de viciu. Căci nimeni nu dorește să fie răzbunat pe dușmanii săi pentru că un astfel de lucru ar fi drept și echitabil, ci pentru că este mijlocul de a-și satisface propria propensiune răutăcioasă. Unii, într-adevăr, fac un pretext de dreptate și echitate în această chestiune, dar spiritul de malignitate, de care sunt inflamați, șterge orice urmă de justiție și le orbește mințile.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria ta viață ai nevoie cel mai mult să urmezi exemplul lui David de a-ți încredința reputația doar lui Dumnezeu? 2. Cum provoacă accentul lui Calvin pe rugăciune mai degrabă decât pe răzbunare răspunsul tău obișnuit la critica nedreaptă? 3. În ce feluri îți întărește amintirea experienței proprii a lui Hristos de acuzație falsă speranța ta astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne suveran, care domnești la dreapta Tatălui până când toți vrăjmașii vor fi puși așternut al picioarelor Tale, fugim la Tine în mijlocul asalturilor celor răi și încredințăm pricina noastră judecății Tale drepte. Prin harul legământului Tău, păzește-ne să nu întoarcem rău pentru rău și umple-ne cu Duhul lui Hristos, care a purtat fiecare acuzație falsă în locul nostru. Stabilește inimile noastre în nădejdea sigură a îndreptățirii Tale, ca să umblăm fără prihană înaintea Ta în toate zilele noastre. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →