Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Leviticul 1-2 — cu Coke
Deschidere
În ceasurile liniștite ale devoțiunii de dimineață ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Scripturi. Ca tovarăș de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke deschide textul sacru cu grijă reverentă, călăuzind cititorii prin rânduielile străvechi astfel încât fiecare preînchipuire să conducă inima la Hristos. Cuvintele sale ne invită să zăbovim la altar, să auzim glasul harului vorbind de pe scaunul îndurării și să ne înfățișăm din nou în duhul iubirii sfinte.
Citește
Citire
Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim Leviticul capitolele unu și doi. Ascultați chemarea Domnului către Moise și îndrumările atente date pentru arderea-de-tot și pentru prinosul de mâncare. Primiți aceste capitole ca glasul blând al harului care urmează tunetelor de la Sinai și rugați pe Duhul să vă arate cum fiecare amănunt arată spre singura jertfă desăvârșită.
Studiu
Coke începe prin a lega această carte de cea dinainte.
Versetul 1. Leviticul 1:1. Și Domnul a chemat pe Moise — Particula ו vau, redată aici prin 'și', ar putea fi tradusă cu tot atâta îndreptățire prin 'atunci'. Vezi Exodul 40:34. Ea servește totuși să arate cât de strâns este legată această carte de cea dinainte; precum și să ne însemneze că Dumnezeu, după ce a luat în stăpânire casa făcută pentru El, a dat de acolo îndrumările Sale slujitorului Său Moise. Evreii își împart legile în secțiuni, dintre care aceasta, după ei, este a 24-a: iar această metodă pentru un cod de legi este, cred, mult mai de preferat decât împărțirea în cărți, capitole și versete. Cititorul este rugat să ia aminte că, deoarece multe lucruri apar în această carte și în cele următoare ale Pentateuhului, care au fost pe deplin explicate în notele noastre la cele precedente, nu vom ocupa spațiu referindu-ne la ele; ci le vom lăsa în general pe viitor la propria amintire a cititorului.Despre transmiterea jertfei, el reflectează.
Iar, dacă observația lui Philon este adevărată, că cel ce aduce jertfa trebuia să fie asemenea cu jertfa sa; atunci sunt recomandate prin această instituție închinătorilor adevăratului Dumnezeu nevinovăția și hărnicia, folosul și simplitatea.' REFLECȚII. — Dumnezeu, învățându-l pe primul om, după căderea sa, necesitatea ispășirii pentru păcat prin jertfă, o găsim transmisă cu credincioșie posterității sale; iar când adevărata religie s-a pierdut în idolatrie, jertfele au rămas totuși. Când Dumnezeu a luat deci un popor pentru Sine, le-a învățat atât folosirea jertfelor, cât și le-a îndrumat în alegerea acelora mai însemnate pentru singura mare jertfă care, la plinirea vremii, urma să fie adusă. Tunetele de la Sinai au introdus acea lege care nu dădea decât cunoștința păcatului: dar acum, când jertfele pentru păcat sunt poruncite, Dumnezeu vorbește cu accente mai blânde de pe scaunul îndurării. Legea este un glas de groază; Evanghelia, al harului și al iubirii.Privitor la arderea-de-tot din turmă, el explică.
Versetul 3. Leviticul 1:3. Dacă prinosul său va fi o ardere-de-tot din turmă — Arderea-de-tot, fiind cea principală, este menționată întâi: era mistuită cu totul pe altar și de aceea numită de obicei holocaust de către greci. Mai erau alte patru feluri de jertfe, prinoasele de mâncare, jertfele de pace, jertfele pentru păcat și jertfele pentru greșeală, menționate în capitolele următoare. Arderea-de-tot era cea mai însemnată: era adusă lui Dumnezeu în fiecare zi de copiii lui Israel; Numeri 28:3 și preînchipuia jertfirea de Sine a lui Hristos în întregime pentru a face ispășire: de aceea se spune că face ispășire și procură împăcare, Leviticul 1:4 nu pentru sine, ci prin credința în sângele lui Hristos. Ea reprezenta, moral, deplina și nerestricționata închinare a celui ce aducea jertfa. Vezi Romani 12:1. Pentru o vedere deplină a doctrinei jertfelor, trimitem la tratatul lui Dr. Outram De Sacrificiis; iar pentru calitățile acestei jertfe, un mascul fără cusur, vezi nota la Exodul 12:5. Este evident din cele două cărți precedente că jertfele nu au fost acum instituite pentru prima oară. Ceea ce traducem 'el o va aduce de bunăvoie', Houbigant traduce 'ut faciat sibi eum placabilem', ca să-L facă pe Domnul înduplecat față de el, ceea ce este de acord cu LXX și alte versiuni antice.Despre curăția morală cerută, el notează.
Versetul 9. Leviticul 1:9. Măruntaiele și picioarele sale — Prin măruntaie, Le Clerc și alții înțeleg întreaga carcasă; tot ce era sub piele, cum înseamnă uneori viscera în latină. Spălarea acestor părți este admisă a însemna acea curăție universală care era în Hristos, marele Antitip al tuturor jertfelor, și care este cerută în toți închinătorii adevărați; vezi Evrei 10:22. REFLECȚII. — Jertfa, dacă este din turmă, trebuie să fie un mascul fără cusur. Dumnezeu cere și merită să-I aducem ce avem mai bun. Jertfele oarbe și șchioape nu sunt jertfă, ci urâciune. Oblația trebuie să fie de bunăvoie. Aceea singură este ascultare primită care izvorăște din iubire ca principiu. El trebuie să vină cu ea la ușa cortului ca unul nevrednic să intre, dar dorind să se apropie de Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Întorcându-se la adevăratul Antitip, Coke încheie.
Ele erau umbra lucrurilor bune viitoare, dar trupul este al lui Hristos. Când Hristos a fost mai întâi descoperit, jertfele par a fi fost practicate, iar când El a murit au încetat să mai fie aduse. Templul a auzit geamătul Său muribund și și-a sfâșiat vălul în prezența preoțimii în timp ce aduceau jertfa de seară. De acum înainte slujbele voastre vor fi vacante, preoți ai legii! Voi, fiare ale câmpului, nu veți mai fumega ca victime pe altarul lui Dumnezeu, căci milostivul Mare-Preot Și-a dat acum PE SINE ÎNSUȘI ca prinos și jertfă de miros plăcut lui Dumnezeu! Acum, dacă cu prevestirea morții Sale au început și s-au sfârșit cu împlinirea, ce poate fi mai limpede decât legătura dintre ele ca umbră și substanță? Lăsând deoparte această legătură, este cu neputință să justifici, cu vreun efect, rânduiala inițială a jertfelor sau să dai socoteală de desființarea lor după ce au fost poruncite.Despre deplina ispășire împlinită, el afirmă.
— Sunarea din trâmbițe și lăudarea lui Dumnezeu, în timpul sfintelor rânduieli, cu muzică vocală și instrumentală, care era adesea practicată, ne poate, fără îndoială, aduce aminte de lauda care așteaptă pe Dumnezeu în Sion, din pricina curățirii fărădelegii noastre de către El Însuși, care altfel ar fi biruit împotriva noastră pentru totdeauna. — Ducerea sângelui victimelor în locul sfânt, chipul sanctuarului ceresc, corespunde mijlocirii Marelui-Preot al nostru dincolo de văl, unde El apare ca un miel care a fost junghiat. Când sfintele rânduieli erau terminate, ispășirea era făcută. Vinovăția celui ce aducea jertfa era desființată când victima sa era nimicită: mânia lui Dumnezeu era într-un fel potolită și El dădea semne de împăcare. Dar, cum am arătat mai înainte, nu era în puterea acestor acțiuni ceremoniale să ispășească vreo vinovăție morală, decât într-un chip tipic.
Răspunde
Răspuns
1. Cum te invită apropierea scaunului îndurării să te apropii astăzi?
2. În ce feluri Îi aduci Domnului ce ai mai bun și pe tine însuți în întregime?
3. Unde vezi cel mai limpede pe Hristos preînchipuit în aceste rânduieli străvechi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Thomas Coke. După cum el a trasat fiecare jertfă la împlinirea ei în Isus, așa învață-ne să-L vedem pe Mântuitorul nostru în toată Scriptura. Primește prinosul inimilor noastre, curățite și date cu totul. Fie ca focul iubirii Tale să mistuie tot ce este nevrednic și să ridice un miros plăcut înaintea scaunului Tău. Ține-ne aproape de altar, îndrăzneți prin sângele Mielului, și dă-ne har să umblăm în iubire cum a iubit și Hristos pe noi. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →