← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

2 Samuel 19-20 — cu Simeon

2 Samuel 19-20Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, Horae Homileticae a lui Charles Simeon oferă o lumină statornică pentru citirea zilnică a Scripturii. Astăzi lecțiunea parcurge scenele finale ale restabilirii lui David în 2 Samuel 19–20, unde întrebarea bătrânului Barzilai devine o oglindă pentru fiecare generație. Discursul lui Simeon atrage Biserica să cântărească scurtimea vieții în raport cu pretențiile veșniciei, îndrumând ascultătorii spre o detașare sobră, dar plină de nădejde, de lucrurile trecătoare și o atenție vie la cele ce dăinuie.
Citește

Citire

Să se citească cu încetineală și cu glas tare capitolele rânduite, îngăduind narațiunii întoarcerii regelui și sfatului lui Barzilai să se așeze în inimă. Să se observe gravitatea liniștită cu care un om bătrân refuză onorurile curții, alegând în schimb perspectiva mai apropiată a sfârșitului său. Să se primească pasajul ca pe un dar pentru rânduirea propriilor zile înaintea lui Dumnezeu.
Studiu
Simeon începe prin a așeza întrebarea lui Barzilai în referința ei imediată la lucrurile vremelnice. Barzilai „era un om foarte bătrân” și i-a arătat lui David că, din pricina marii sale vârste, nu mai avea niciun gust pentru desfătările simțurilor, nici nu putea nădăjdui să mai rămână mult în lume; și că, de aceea, nu i se cuvenea să fie un slujitor la curte, când ar fi trebuit mai degrabă să se gândească numai la moarte [Notă: vers. 35–37.]. În această privință întrebarea era cu totul dreaptă și mișcătoare: și în această privință merită atenția universală. Timpul nostru trebuie să fie în mod necesar scurt— [Dacă suntem înaintați în vârstă, acest adevăr este evident; dar dacă suntem în floarea tinereții, el nu este mai puțin sigur: căci, ce este durata vieții omului? Apoi poartă aceeași întrebare mai departe în împărăția veșniciei. Nu: lucrurile vremelnice și ale simțurilor i s-ar înfățișa în adevăratele lor culori și ar fi privite de el ca având puțină însemnătate: perspectiva apropiată a acelei ore când va trebui să le ia rămas-bun veșnic pe toate le-ar arăta deșertăciunea și zădărnicia. Or, acesta este sentimentul pe care fiecare om ar trebui să-l nutrească. Nu spunem că vreun om ar trebui să-și neglijeze treburile lumești sau să uite vreo datorie față de aproapele; ci că ar trebui să-și retragă afecțiunile de la tot ce este aici jos și să le așeze asupra celor de sus: ar trebui să fie lipsit de grija neliniștită față de dobândirea lucrurilor pământești; și, în bucuria de ele, „cuviința lui să fie cunoscută de toți oamenii”. Aceasta este îndrumarea dată de Sfântul Pavel; și ea se întemeiază pe însăși considerația ce ni se sugerează în text [Notă: 1 Corinteni 7:29-31 .].] Pe cât de potrivit este acest sentiment în raport cu lucrurile vremelnice, cu atât mai mult este el potrivit, II. Simeon apasă apoi cercetarea asupra primejdiei de a neglija preocupările veșnice. În raport cu lucrurile veșnice— În perspectiva veșniciei, o mie de ani pot fi socotiți doar ca „o clipită de ochi”. Cât mai avem deci de trăit, 1. Încât să neglijăm preocupările noastre veșnice? [A făcut vreunul dintre noi un legământ cu moartea? sau i-a spus Dumnezeu vreunuia dintre noi, ca lui Ezechia, „Îți voi adăuga vieții cincisprezece ani”? Nu este, dimpotrivă, aproape o certitudine că Dumnezeu a spus despre mulți dintre cei de față: „În anul acesta vei muri”? Cum putem atunci să ne gândim să continuăm mai departe să ne neglijăm sufletele? Dacă pocăința este necesară pentru fiecare fiu al omului; dacă nu există nicio posibilitate de primire pentru noi decât fugind la adăpost la Domnul Isus Hristos; și, dacă cei ce mor într-o stare nepocăită și necredincioasă trebuie să piară pentru totdeauna; atunci este o nebunie să amânăm preocupările sufletelor noastre pentru un timp mai potrivit, care foarte probabil nu va sosi niciodată. El continuă prin a avertiza împotriva căldicelii în urmărirea acelor preocupări. Preocupările vremelnice sunt atât de cu totul neînsemnate în comparație cu cele veșnice, încât a le da lor întâietate în mințile noastre nu este doar nebunie, ci nebunie curată.] 2. Încât să fim căldicei în atenția noastră față de ele? [Cei mai mulți oameni vor recunoaște că o anumită atenție față de suflet este potrivită: dar la cei mai mulți, chiar și dintre cei ce ar vrea să treacă drept religioși, bunăstarea sufletului este doar o preocupare subordonată și secundară. O asemenea căldiceală, totuși, nu este mai puțin neplăcută lui Dumnezeu și vătămătoare sufletului decât indiferența desăvârșită [Notă: Apocalipsa 3:15-16 .]. Suntem înclinați să credem că un mic efort va fi de ajuns pentru asigurarea intereselor noastre veșnice: dar este atât de puțin de făcut, încât să poată fi isprăvit într-o zi? sau suntem siguri că atâtea zile vor fi adăugate vieții noastre încât să acopere lipsa de râvnă și de sârguință a noastră? Vedem oare că oamenii într-o alergare au timp să zăbovească?
Considerați

Considerare

Simeon încheie cu un sfat adresat celor înaintați în vârstă. Celor ce sunt înaintați în vârstă— [Spuneți dacă purtarea lui Barzilai nu vi se potrivește și vouă? Simțiți slăbiciuni; știți că, după cursul firii, mai aveți puțin de trăit: lăsați atunci ca lucrurile pământești să fie privite de voi cu indiferență, iar lucrurile cerești să vă ocupe din ce în ce mai mult mințile. Obișnuiți-vă cu gândurile la moarte și la judecată; și „înaintați” cu tot mai mare osârdie ca să dobândiți „răsplata chemării voastre de sus”. La orice vârstă, dar mai ales la bătrânețe, ar trebui să ne rugăm cu David: „Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârșitul și măsura zilelor mele, ce este ea; ca să știu cât de trecător sunt [Notă: Psalmii 39:4 .]:” „Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne îndreptăm inima spre înțelepciune [Notă: Psalmii 90:12 .].”
Răspunde

Răspuns

Unde, în rânduiala prezentă a zilelor voastre, vă invită întrebarea „Cât mai am de trăit?” la o prospețime nouă? În ce măsură sunt încă încurcate afecțiunile cu onoruri sau mângâieri ce trebuie părăsite curând? Cum ar putea rugăciunea comună a Bisericii și autoexaminarea zilnică să țină inima statornic ațintită asupra răsplății chemării noastre de sus?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care numeri zilele noastre și vezi întreaga întindere a vieții noastre ca pe o palmă, dă-ne harul să întrebăm împreună cu Barzilai cât mai avem de trăit, ca strălucirea pământească să-și piardă farmecul și înțelepciunea cerească să ne ceară dorința cea mai mare. Ferește-ne de nebunia de a amâna pocăința și de căldiceala care întristează Duhul Tău. În tinerețe, la mijlocul vieții și la bătrânețe deopotrivă, învață-ne să ne numărăm zilele cu dreptate, ca să ne îndreptăm inima spre înțelepciune și să înaintăm spre moștenirea care nu se veștejește; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →