← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 20 — cu Whedon

Matei 20Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Preaiubitule, deschidem lecția noastră zilnică cu Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament, un ghid wesleyan de încredere pentru Sfânta Scriptură. În capitolul 20 din Matei, Duhul ne conduce prin parabola viei, prevestirea crucii și chemarea la slujire smerită. Expunerea clară arminiană a lui Whedon ne amintește că mântuirea se întemeiază pe harul singur, primit prin credință pocăită, în timp ce fiecare ucenic adevărat învață să slujească fără a cere răsplată. Fie ca același Duh care l-a inspirat pe evanghelist să ne deschidă acum inimile ca să primim cuvântul cu blândețe și bucurie.
Citește

Citire

Să citim acum al douăzecilea capitol din Matei cu atenție cuvioasă. Ascultă cum Domnul nostru învață harul suveran al împărăției, îi avertizează pe ucenicii săi cu privire la suferințele ce-l așteaptă și îndreaptă orice ambiție mândră. Pe măsură ce cuvintele sunt citite, invită pe Duhul Sfânt să le aplice la inima ta, ca să lucrezi în vie nu pentru simbrie, ci din dragoste, și să-l urmezi pe Fiul Omului care și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți.
Studiu
Whedon începe prin a lega parabola de principiile capitolului precedent. Versetul 1. § 105. PARABOLA MUNCITORILOR DIN VIE, Matei 20:1-16. 1. Căci Acest cuvânt arată că parabola este menită să ilustreze principiile înfățișate la sfârșitul capitolului precedent, asupra cărora vezi notele noastre. Parabola întărește într-adevăr aceleași principii aduse în vedere în întregul pasaj din Matei 19:16, și anume că dobândim o moștenire în cer nu prin plată pentru fapte săvârșite, ci prin harul curat al lui Dumnezeu. Nicio faptă a omului nu poate fi un echivalent potrivit pentru slava veșnică. Nicio faptă a omului nu poate conferi o favoare lui Dumnezeu. Omul nu poate fi mântuit fără a deveni drept și a rămâne drept, prin pocăința de păcat și credința în Hristos. El dezvăluie apoi rolurile simbolice din parabola viei. Dar când el face prin pocăință și credință condițiile lui Dumnezeu și devine drept pentru a primi favoarea și binecuvântarea lui Dumnezeu, nu i-a făcut lui Dumnezeu nicio favoare, nu a meritat nicio cunună veșnică, este un slujitor netrebnic și intră în cer doar prin har curat, îmbelșugat, iertător și mântuitor. Împărăția cerurilor Administrarea dumnezeiască. Această parabolă este în strânsă legătură cu ultimele patru versete ale capitolului 19. Stăpânul casei este Dumnezeu; via este slujirea lui Dumnezeu pe pământ; primii lucrători sunt slujitori cu duh de simbriaș; cei de-al doilea sunt păcătoși smeriți care, odată convertiți, slujesc după voia stăpânului, lăsând răsplata la hotărârea lui. Cei dintâi primesc mustrare, cei din urmă sunt îndreptățiți. Dis-de-dimineață Așa cum trebuie să facă orice gospodar chibzuit și cum este necesar mai ales în climate calde. Ca să tocmească Dumnezeu îi caută pe oameni, nu ei pe el mai întâi. El cheamă și ei refuză sau ascultă. Whedon subliniază apoi credința receptivă a lucrătorilor chemați târziu. Versetul 7. 7. Pe nimeni nu ne-a tocmit Așa cum întrebarea implică o chemare, tot așa acest răspuns implică un răspuns ascultător. Aceștia sunt oameni cu o credință receptivă, gata să se supună ofertei harului; zicând, asemenea lui Saul din Tars: 'Doamne, ce vrei să fac?' La astfel de oameni va veni chemarea și calea datoriei va fi făcută limpede. Cât de drept… primiți Acești slujitori smeriți nu întreabă, ca Petru, Ce vom avea? Ei se bizuie pe dărnicie, nu pe simbrie. Ei știu că este harul care îi angajează, harul care dă vreo valoare lucrărilor lor și harul care la urmă dă, nu plătește, rezultatul.
Considerați

Considerare

Whedon încheie avertizând împotriva duhului uzurpator care poate inversa pe cei dintâi și pe cei de pe urmă. Versetul 16. 16. Cei de pe urmă… cei dintâi Așa cum îl avertizase pe Petru în ultimul verset al capitolului precedent. Duhul uzurpator al celor dintâi îi poate coborî pe cei de pe urmă și viceversa. Chemați Să lucreze pentru Hristos. Puțini aleși La răsplata finală; pentru că puțini slujesc lui Hristos în duhul drept și smerit.
Răspunde
1. În ce domeniu al slujirii mele mai negociez încă cu Dumnezeu pentru răsplată în loc să mă odihnesc în harul său? 2. Cum mă invită exemplul lucrătorilor din ceasul al unsprezecelea să-i primesc pe cei veniți târziu fără invidie? 3. Unde mă cheamă Domnul să beau paharul suferinței smerite ca alții să fie binecuvântați?
Roagă-te

Rugăciune

Stăpâne milostiv al viei, îți mulțumim pentru harul curat și îmbelșugat atât de credincios înfățișat în cuvântul tău. Iartă orice gând mercenar care ar pretinde cerul ca simbrie în loc să-l primească ca dar. Sădește în noi duhul smerit al celor ce lucrează fără a cere un târg, încrezându-se doar în dreptatea și generozitatea ta. Pregătește-ne, asemenea primilor ucenici, să bem paharul pe care îl rânduiești și să te urmăm până la cruce. Fie ca același har care ne-a chemat devreme sau târziu să ne țină credincioși până în ziua când cei de pe urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi cei de pe urmă, prin Iisus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →